14,718 matches
-
ori mai voluminos în comparație cu articolele și cronicile publicate în România. În România m-am eliberat de neliniștea și angoasa ce mă cuprindeau de cîte ori aterizam la Aeroportul Otopeni. Nu știu cum criticii îmi vor înregistra numele - un rînd, două, într-un dicționar -, dar știu că n-am făcut nimic pentru a-mi asigura gloria prezentă sau postumă. Din contra! Am deranjat și supărat multă lume! Am fost provocator și iconoclast. Exact contrariul "strategiei succesului" sau cel puțin dacă aș fi urmat sfatul
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
o serie de capitole scandaloase precum: Arta murăturilor - curs liber și acrișor, Mese lângă îngeri, Sfântul porc, mielul cel blând și bun, precum și alte inefabile mese creștine, Capităreasa sau prescurărița, Declinarea drob, ciorbă, stufat, friptură, Munții noștri oaie poartă, Mic dicționar de stână, Filosofia ciorbei, Ardealul slăninii cel gustos, La chef cu secuii ș.a. Pantagruelul de la Paideia nu se mulțumește însă doar cu o sumă de rostiri înecate în cerneală: ambițiile sale se ridică la nivelul unei strategii universale. După cum singur
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
la origine, Cranga, dacă nu chiar Creanga sau Creangă, observă: "Creangă putea, ca nume, să fie un toponimic, să fie denumirea unui loc, a unui cîmp, a unei păduri. În lipsa oricărei dovezi, în discuție rămîne substantivul "creangă", ceea ce înseamnă după dicționarul lingvistic "Ramură a unui copac", dar mai înseamnă și "Ramură a unei familii de oameni"." Autorul adaugă că numele celor doi din conscripția din 1754 sînt scrise de alți funcționari decît cei ce au scris conscripția financiară din 1750, fapt
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
fost deosebit de reușit, cu discuții vii, iar actele lui le-am publicat în "Románia Orientale". Pe urmă, colegul Mihai Gherman de la Cluj, care are și el "boala" tot mai rară a edițiilor critice, avea pregătită o asemenea ediție dintr-un dicționar latin-român aparținînd Școlii Ardelene și nu știa unde să o publice. Așa că am preluat-o eu și am publicat-o în revistă, în serial, trei numere la rînd. Am mai făcut un colocviu interesant de lexicografie și actele lui pot
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
fi format în legătură cu uzul interlop al cuvîntului - marfa fiind în primul rînd obiectul jafurilor, al traficului ilicit, al proxenetismului. Evoluția poate însă fi explicată și direct din sensurile ironice și figurate pe care cuvîntul le are mai de mult (în Dicționarul limbii române - DLR, tomul, Litera M, 1965-1968, sînt înregistrate mai multe; de exemplu marfă bună "se spune, depreciativ, despre un om șmecher sau imoral"). Oricum, evoluția semantică - explicabilă poate și prin elipsă (din marfă bună) - e marcată de obicei de
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
biografică de care trebuie să se țină de acum înainte seama: cercetînd arhivele, Paul D. Popescu a descoperit că autorul lucrărilor de referință Filosofia Renașterii, Geneza formelor culturii și Istoria filosofiei contemporane nu s-a născut în 1872, așa cum înregistrează dicționarele și monografiile, ci cu doi ani mai devreme. Data de 18 octombrie 1870 figurează în foaia sa matricolă de la Liceul "Sfinții Petru și Pavel" din Ploiești, precum și în registrul de stare civilă al orașului. Eroarea, apărută în acte mai tîrziu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
poate. D-sa, teleormănean, ne-a demonstrat că bătrânul cronicar avea dreptate când spunea că "n-or ști toate istoricii cei străini, tot mai bine știu ce ai locului". Bănuiesc că ideea acestei cărți s-a născut în timp ce lucra la Dicționarul cultural al județului Teleorman, ca o primă etapă. De aici prin raportarea la biografia eminesciană (din perioada 1867-1869), la opera și mai ales la publicistica, s-a conturat chiar structura cărții. Totuși relațiile lui Eminescu cu Teleormanul sunt puține. Cele
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
pornind de la o interjecție de origine țigănească (dita "iată"). Celelalte forme vin din turcă (de la o construcție de superlativ), direct sau prin intermediul unor limbi balcanice (bulgara și sîrba); existența surselor multiple explică varietatea și instabilitatea formelor înregistrate în română. În Dicționarul limbii române ( DA), la cuvîntul-titlu coșcogea găsim numeroase variante, dintre care unele sînt produse doar de sonorizarea consoanelor surde: goșgogea, gojgogea, gogeamite etc. Gogeamite, variantă foarte răspîndită ("doi gogeamite lideroii", în Zig-zag, 44, 1992, 16), e pus prin etimologie populară
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
Exemplele actuale par să sugereze chiar o preferință pentru această construcție, în care însă articolul hotărît nu are nici o funcție de individualizare. Cum multe din exemplele mai vechi înregistrate în DA pentru cogeamite (ditai și ditamai se găsesc în partea de dicționar încă nepublicată) apar cu substantivele nearticulate sau cu articol nehotărît - coșcogea buchet (Alecsandri) o cogemite mămăligă (Gane), cojgogea fiu de bei (I. Negruzzi), coșcogea gligan (Vlahuță), gogeamite casă (Brătescu-Voinești) - ba chiar și în postpunere - fete mari coșcogea (Alecsandri); o vulpe
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
opritori și fără osii, căruța CDR a rămas doar un simbol. De fapt, bătălia cea mare se dă pentru substantivul "căruță". Țărăniștii n-au fost în stare să se târguiască deștept și acum sunt gata să moară cu gâtul pe dicționar. E vorba despre un concept al lor și își închipuie că dacă arestează dicționarul, devin proprietarii denumirii".
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
cea mare se dă pentru substantivul "căruță". Țărăniștii n-au fost în stare să se târguiască deștept și acum sunt gata să moară cu gâtul pe dicționar. E vorba despre un concept al lor și își închipuie că dacă arestează dicționarul, devin proprietarii denumirii".
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
Rodica Zafiu În ultimul deceniu au început să apară și la noi dicționare, glosare și enciclopedii cuprinzînd termeni comuni și nume proprii din sfera religioasă. Deocamdată, însă, în lucrările lexicografice de acest tip a dominat latura de conținut, interesînd mai puțin aspectele propriu-zis lingvistice. Dicționarele existente vizează în primul rînd conceptele, semnificațiile teologice
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
deceniu au început să apară și la noi dicționare, glosare și enciclopedii cuprinzînd termeni comuni și nume proprii din sfera religioasă. Deocamdată, însă, în lucrările lexicografice de acest tip a dominat latura de conținut, interesînd mai puțin aspectele propriu-zis lingvistice. Dicționarele existente vizează în primul rînd conceptele, semnificațiile teologice, sursele biblice ale lexicului de specialitate. Lingvistul ar fi în schimb mai interesat de viața formelor, de concurența arhaismelor și a neologismelor, de derivarea sau de specializarea semantică din interiorul limbajului bisericesc
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
cele specifice unei confesiuni (mai ales arhaismele ortodoxe) și cele generale; între termenii utilizați doar pentru desemnare și cei care sînt în același timp și termeni de adresare; între formele specializate după diferențele de vîrstă, perspectivă, registru stilistic etc. În Dicționarul de sinonime (Mircea Seche, Luiza Seche, DSR 1982), pentru cuvîntul călugăr se indică doar sinonimele monah și părinte; pentru călugăriță lista e ceva mai bogată, cuprinzînd seria maică monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. O cercetare mai insistentă a
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
de sinonime (Mircea Seche, Luiza Seche, DSR 1982), pentru cuvîntul călugăr se indică doar sinonimele monah și părinte; pentru călugăriță lista e ceva mai bogată, cuprinzînd seria maică monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. O cercetare mai insistentă a dicționarelor și mai ales lectura textelor religioase adaugă la formele masculine citate și cîteva derivate specifice, precum viețuitor, ostenitor, nevoitor; femininele lor amplifică seria de sinonime pentru călugăriță, din care nu poate lipsi măicuță, la origine un diminutiv hipocoristic, dar care
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
o examinare a raportului semantic și stilistic dintre cuvintele vampir și strigoi: relativa suprapunere dintre referenții fantastici ai celor doi termeni produce o anume incertitudine, reflectată și în tratarea lor lexicografică (ca sinonime parțiale sau ca entități total diferite). În Dicționarul de sinonime (DSR, 1982) de Luiza și Mircea Seche, strigoi este "tradus", în sensul său restrîns, prin numeroase denumiri, majoritatea populare - stafie, moroi, pricolici, vîrcolac, șișcoi; într-un sens mai larg, listei i se adaugă și alți termeni, care nu
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
termeni se bazează mai mult pe analogii, între figuri care au, în credințele populare trăsături și funcții destul de diferite(stafia și vîrcolacul, de pildă). Între atîtea sinonime discutabile ale lui strigoi nu apare însă mult mai apropiatul vampir. Nici în Dicționarul explicativ (DEX) nu e indicată vreo legătură între cele două cuvinte și nici nu se observă asemănări prea evidente între definițiile lor: vampir este (citez de fiecare dată doar sensul propriu și cel mai specific al termenului) un "personaj din
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întîlnește". Explicația din urmă e destul de vagă în privința "neajunsurilor"; în plus, are defectul de a pune un accent prea mare pe metamorfozele animalice. Un dicționar foarte popular în perioada interbelică, cel al lui Lazăr Șăineanu (Dicționar universal al limbii române, din a cărui ediție a VIII-a citez aici) făcea totuși apropierea dintre cele două cuvinte, oferind în același timp mai multe detalii pitorești: vampirul
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
neajunsuri celor pe care îi întîlnește". Explicația din urmă e destul de vagă în privința "neajunsurilor"; în plus, are defectul de a pune un accent prea mare pe metamorfozele animalice. Un dicționar foarte popular în perioada interbelică, cel al lui Lazăr Șăineanu (Dicționar universal al limbii române, din a cărui ediție a VIII-a citez aici) făcea totuși apropierea dintre cele două cuvinte, oferind în același timp mai multe detalii pitorești: vampirul era "strigoi, sugător de sînge", iar strigoiul - un "om mort ce
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir?"). Cuvîntul pătruns în mai multe limbi de circulație - franceză (vampire), engleză (vampire), italiană (vampiro) etc. - e de origine sîrbă; e foarte posibil să fi fost preluat mai întîi, așa cum o indică unele dicționare, de germană (Vampir). Acest traseu ar corespunde de altfel difuzării spre Vest a informațiilor și a mărturiilor despre credințele "mortului-viu" în Europa Centrală și de Est, atestate mai ales la sîrbi și la români. Legende mai vechi sau mai noi
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
a i se rupe rărunchii de milă "a-i fi foarte milă" etc.). De fapt, cuvîntul are și un înțeles mai larg, dar nu foarte depărtat de cel primar: "adîncul trupului omenesc considerat ca centru al forței, al sensibilității etc." (Dicționarul limbii române, DLR, tomul IX, 1975). Acest sens apare cu claritate în construcțiile care exprimă intensitatea, forța unei stări sau a unei acțiuni fiziologice: din rărunchi, pînă-n rărunchi, pînă în fundul rărunchilor. în citatele din DLR, sintagmele cu sens intensiv determină
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
unei cabane: decor optim pentru lectură în cazul celor familiarizați deja cu indicele de nume de la sfârșit și care își doresc la un moment dat, ca digestiv al tihnei, un strop de reflecție contrastantă. Altfel, cartea poate sluji și ca dicționar la citirea unei asemenea liste. Peter Kampits, Între aparență și realitate. O istorie a filosofiei austriece, trad. din limba germană Radu Gabriel Pârvu, Ed. Humanitas, București, 264 pag., preț nemenționat.
Filosofia de vacanță by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16948_a_18273]
-
de tranziție" (Dilema), "Supliment de post(tranziție)" (Vineri) etc. De fapt, situația actuală e manifestarea unei tradiții: subtitluri hazlii, bizare sau ridicole existau deja la noi, și întreruperea totalitară nu le-a suprimat cu totul amintirea; le regăsim în utilele dicționare de care dispunem acum (Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicționarul presei românești, 1731-1918, 1995; I. Hangiu, Dicționarul presei literare românești, 1790-1990, ed. a II-a, 1996). Gazetele literare par să fi încercat dintotdeauna să se autodefinească în chip original: "Revistă liliputană
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
De fapt, situația actuală e manifestarea unei tradiții: subtitluri hazlii, bizare sau ridicole existau deja la noi, și întreruperea totalitară nu le-a suprimat cu totul amintirea; le regăsim în utilele dicționare de care dispunem acum (Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicționarul presei românești, 1731-1918, 1995; I. Hangiu, Dicționarul presei literare românești, 1790-1990, ed. a II-a, 1996). Gazetele literare par să fi încercat dintotdeauna să se autodefinească în chip original: "Revistă liliputană" (Atom, 1933); "Mic bazar de literatură" (Bilete literare, 1930
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
tradiții: subtitluri hazlii, bizare sau ridicole existau deja la noi, și întreruperea totalitară nu le-a suprimat cu totul amintirea; le regăsim în utilele dicționare de care dispunem acum (Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicționarul presei românești, 1731-1918, 1995; I. Hangiu, Dicționarul presei literare românești, 1790-1990, ed. a II-a, 1996). Gazetele literare par să fi încercat dintotdeauna să se autodefinească în chip original: "Revistă liliputană" (Atom, 1933); "Mic bazar de literatură" (Bilete literare, 1930); "Revistă tinerească cu simpatii pentru tradiționalism" (Brazda
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]