1,367 matches
-
nunțiul apostolic în România, arhiepiscopul Jean-Claude Périsset, asistat de episcopul Endre Gyulay al Diecezei de Szeged-Csanád (Ungaria) și de episcopul-auxiliar Johannes Kreidler al Diecezei de Rottenburg-Stuttgart (Germania). Prin numirea, în anul 1999, a lui Martin Roos în funcția de episcop, Dieceza de Timișoara a cunoscut o înnoire. Meritele actualului ierarh catolic se reflectă în noile modalitățile de organizare administrativă, dar și în strategia de activități adoptată. Devenit episcop în vara anului 1999, Martin Roos a căutat cele mai eficiente modalități de
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
a cunoscut o înnoire. Meritele actualului ierarh catolic se reflectă în noile modalitățile de organizare administrativă, dar și în strategia de activități adoptată. Devenit episcop în vara anului 1999, Martin Roos a căutat cele mai eficiente modalități de reorganizare a Diecezei romano-catolice de Timișoara, care are un specific aparte. În cele 400 de comunități bisericești din 72 de parohii activează 90 de preoți, iar credincioșii catolici sunt de etnii diferite: maghiari, germani, români, bulgari, croați, cehi și slovaci. La sfârșitul anului
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
de Timișoara, care are un specific aparte. În cele 400 de comunități bisericești din 72 de parohii activează 90 de preoți, iar credincioșii catolici sunt de etnii diferite: maghiari, germani, români, bulgari, croați, cehi și slovaci. La sfârșitul anului 2000, Dieceza romano-catolică de Timișoara a fost reorganizată din punct de vedere administrativ, după modelul vechilor structuri, în trei arhidiaconate: de Mureș, de Timiș și al Banatului Montan, cu opt decanate. La nivel central s-au înființat Centrul Diecezan de Tineret, Centrul
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
instituții. Însă cele mai importante contacte sunt cele cu preoții și credincioșii, precum și vizitele acasă la bătrâni și bolnavi. Promovarea comuniunii spirituale a fost dezvoltată în ultimii ani prin pelerinajele organizate la lăcașurile de cult de referință, adevărate simboluri pentru Dieceză: Catedrala Episcopală, Basilica Maria Radna, bisericile Maria Ciclova și cea din Cenad. Deși numărul pelerinilor este mai mic decât în anii anteriori (în 2002, la pelerinajele diecezane au participat circa 12 000 de credincioși), comunitățile catolice de diferite etnii din
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
2002, la pelerinajele diecezane au participat circa 12 000 de credincioși), comunitățile catolice de diferite etnii din Banat își mențin tradițiile seculare. Inițiativa renașterii acestor pelerinaje a avut-o episcopul Martin Roos în anul 2000 - "An jubiliar" -, când toate decanatele Diecezei romano-catolice de Timișoara au avut programate deplasări la toate străvechile locuri de pelerinaj. Dieceza romano-catolică de Timișoara își desfășoară activitățile sociale și caritative prin intermediul Federației "Caritas", constituită din cele opt asociații omonime din Arad, Lipova, Reșița, Caransebeș, Lugoj, Orșova, Ciacova
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
diferite etnii din Banat își mențin tradițiile seculare. Inițiativa renașterii acestor pelerinaje a avut-o episcopul Martin Roos în anul 2000 - "An jubiliar" -, când toate decanatele Diecezei romano-catolice de Timișoara au avut programate deplasări la toate străvechile locuri de pelerinaj. Dieceza romano-catolică de Timișoara își desfășoară activitățile sociale și caritative prin intermediul Federației "Caritas", constituită din cele opt asociații omonime din Arad, Lipova, Reșița, Caransebeș, Lugoj, Orșova, Ciacova și Timișoara. În ultimii ani, acțiunile sociale s-au concretizat în diferite proiecte, demne
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
vizite și întâlniri cu înalți prelați. Așa, spre exemplu, Nunțiul Apostolic din România, Monseniorul Jean-Claude Périsset, a fost prezent la Timișoara și la Radna cu ocazia consacrării episcopului Martin Roos, apoi în anul 2000, cu ocazia Sfintelor Paști a vizitat Dieceza și câteva parohii. Cardinalul Walter Kasper, președintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unității între creștini, s-a arătat interesat de situația și inițiativele ecumenice din România, exprimându-și dorința de a vizita Dieceza romano-catolică de Timișoara în toamna anului în curs
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
anul 2000, cu ocazia Sfintelor Paști a vizitat Dieceza și câteva parohii. Cardinalul Walter Kasper, președintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unității între creștini, s-a arătat interesat de situația și inițiativele ecumenice din România, exprimându-și dorința de a vizita Dieceza romano-catolică de Timișoara în toamna anului în curs. În anul 2004, Președintele României i-a conferit Ordinul „Meritul Cultural”, Categoria G (Cultele) în rang de Mare Ofițer. Martin Roos vorbește curent limbile germană, română și maghiară. Stema episcopală a PS
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
român greco-catolic din Statele Unite ale Americii, primul episcop al Eparhiei Sfântul Gheorghe de Canton (Ohio), în funcție din 1987 până în 1993. s-a născut la 13 septembrie 1915 ca român american, din părinți imigranți, în orașul Aurora (Illinois, SUA) din Dieceza de Rockford. După absolvirea Școlii Elementare St. Michael din Aurora (Illinois), s-a înscris la Seminarul Preparatoriu Quigley, Seminarul Minor al Arhiepiscopiei din Chicago. Primii doi ani de studii ai săi de Seminar Major i-a absolvit la Seminarul Greco-Catolic
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
mai 1960, el a fost numit cu normă întreagă la Facultatea Colegiului Gannon (astăzi Universitate) ca Decan al Studenților (Dean of Students) și Director Sportiv (Athletic Director). În ianuarie 1965, pr. Pușcaș s-a transferat din nou în fosta sa Dieceză Romano-Catolică din Rockford (Illinois) și la 1 februarie 1965 a fost numit ca preot-paroh al Parohiei Greco-Catolice Românești St. George din Aurora (Illinois). La 4 decembrie 1982 papa Ioan Paul al II-lea a scos toate cele 17 parohii românești
Louis Vasile Pușcaș () [Corola-website/Science/305261_a_306590]
-
absolvirea liceului, Ioan Cherteș a rămas un an ca pedagog la Gherla, la Liceul Petru Maior” și student, „la fără frecvență al Facultății de Drept de la Universitatea din Cluj, iar în anul 1930 a fost primit în clerul tânăr al Diecezei de Gherla, fiind trimis de episcopul Iuliu Hossu la studii la Roma. A urmat Filosofia și Teologia la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma. La 21 decembrie 1935 a fost hirotonit preot prin punerea mâinilor arhiepiscopului Giuseppe Palica, vicarul Romei
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
anul 1945 internatul Liceului Român Unit „Inocențiu Micu-Klein”. Pentru un timp a predat disciplina religie la acest liceu. În anul 1947 de sărbătoarea Învierii Domnului a fost numit canonic, iar la 10 octombrie 1948 a fost promovat pro-vicar general al Diecezei de Cluj-Gherla. Dar la 28 octombrie 1948, a fost arestat de către securitatea comunistă și închis la Mănăstirea Neamț, împreună cu ceilalți arestați provenind din clerul superior al Bisericii Române Unite, canonici, profesori de Teologie, protopopi etc. În februarie 1949, internații de la
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
Laurențiu era susținut de împăratul Anastasie al Bizanțului, însă regele Italiei, Theodoric cel Mare avea să-l susțină până la urmă pe împotriva adversarului său. La sinodul ținut la Roma pe 1 Martie 499, Papa Simachus i-a acordat lui Laurențiu "Dieceza Nuceria" din Campania. Sinodul a mai ordonat ca orice cleric care va căuta să strângă voturi pentru un predecesor al papei în timpul vieții sale, va ține conferințe sau va acorda consultații pentru acestă cauză, să fie destituit. În anul 501
Papa Simachus () [Corola-website/Science/305403_a_306732]
-
decizii ale sale au fost exprimate în enciclica, ce avea scopul de a crește disciplina în biserică: Episcopul din Arles putea convoca anual un conciliu ("sinod"), dar toate chestiunile importante trebuiau prezentate Scaunului Papal. Nici un episcop nu putea pleca din dieceza (eparhia) sa, fără permisiunea scrisă din partea mitropolitului său, având însă dreptul de apel la episcopul din Arles. După o investigație episcopii galici, au decis să respecte dreptul asupra parohiilor cerute de Leontius, episcop de Arles, ca aparținând jurisdicției sale. O
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
timp după acest conflict papa Ilarie s-a găsit implicat într-o altă ceartă diecezală. În anul 463, "Mamertus", arhiepicop de Viena, a fost consacrat ca episcop de Die, deși această biserică, după un decret al Papei Leon I, aparținea diecezei mitropolitane de Arles. Când a ajuns la urechea papei Ilarie acest lucru, l-a însărcinat pe epicopul de Arles, "Leontius", să convoace un mare sinod al episcopilor din câteva provincii, pentru a investiga problema creată.
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
și bibliotecarul Bisericii Romane. Era în timpul pontificatului său un aliat fidel al lui Otto I. Pe Otto al II-lea l-a încoronat în 967, încă înainte de a-și asigura Otto succesiunea la tron în Imperiu. Tot în același an dieceza de Magdeburg a fost ridicată în rang de arhidieceză. În 972 a oficiat nunta între Otto al II-lea și Principesa bizantină Theophanu , însă, prin ridicarea Capuei și Beneventului la rang de arhidieceze a creat noi tensiuni cu Biserica din
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
necesităților religioase ale orașului. În 1137, episcopul Reginmar de Passau și Leopold al III-lea al Austriei au semnat Tratatul de la Mautern, care se referea pentru prima dată la Viena ca la o „Civitas” și transfera Biserica Sf. Petru în Dieceza de Passau. În conformitate cu Tratatul, Margraful Leopold al IV-lea a primit din partea episcopului suprafețe întinse de terenuri dincolo de zidurile orașului, cu excepția notabilă a teritoriului alocat pentru noua biserică parohială, care va deveni în cele din urmă Catedrala Sf. Ștefan. Deși
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
al IV-lea a ignorat statutul Domului Sf. Ștefan ca biserică parohială simplă și a stabilit un capitlu de canonici ca la o catedrală mare. Această mișcare a fost doar primul pas în dorința Vienei de a fi sediu de dieceză; în 1469, împăratul Frederic al III-lea l-a convins pe Papa Paul al II-lea să-i acorde Vienei un episcop propriu, care urma să fie numit de împărat. În ciuda rezistenței de lungă durată a episcopilor din Passau, care
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
convins pe Papa Paul al II-lea să-i acorde Vienei un episcop propriu, care urma să fie numit de împărat. În ciuda rezistenței de lungă durată a episcopilor din Passau, care nu au dorit să-și piardă controlul asupra zonei, Dieceza de Viena a fost înființată canonic la 18 ianuarie 1469, cu Domul Sf. Ștefan ca biserică catedrală. În 1722, în timpul domniei lui Carol al VI-lea, scaunul episcopal a fost ridicat la rangul de arhiepiscopie de către Papa Inocențiu al XIII
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
un nou sediu și pentru ea. După retrocedarea a două niveluri din clădirea liceului piarist, în acest spațiu Biserica Romano-Catolică a înființat liceul teologic romano-catolic „Gerhardinum”. Denumirea liceului provine din varianta germană a numelui sfântului Gerard (Gerhard), primul episcop al diecezei de Cenad. Școala este un liceu de stat, care funcționează sub protecția Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, cu secții de predare în limba română și maghiară. Profilul liceului este teologic-umanist. În cadrul său se predau și materii reale, cum ar fi cursuri
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
inițiat în anul 1948 construirea unei biserici romano-catolice în satul Ferestrău-Oituz cu hramul "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", noul lăcaș de cult fiind sfințit la data de 7 octombrie 1951 de către pr. Petru Pleșca, devenit între timp ordinarius substitutus al Diecezei de Iași. După instaurarea în România a regimului comunist și denunțarea unilaterală la 17 iunie 1948 a Concordatului de către același regim, Biserica Romano-Catolică a fost supusă unei cenzuri severe. Pentru a asigura continuitate în conducerea diecezelor, Sfântul Scaun a intervenit
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
timp ordinarius substitutus al Diecezei de Iași. După instaurarea în România a regimului comunist și denunțarea unilaterală la 17 iunie 1948 a Concordatului de către același regim, Biserica Romano-Catolică a fost supusă unei cenzuri severe. Pentru a asigura continuitate în conducerea diecezelor, Sfântul Scaun a intervenit cu instrucțiuni speciale, jurisdicția diecezei fiind încredințată unor locțiitori de episcop, sub denumirea de ordinarius substitutus. După moartea episcopului Marcu Glaser la 25 mai 1950, conducerea Diecezei a fost preluată pe rând de către cei doi ordinarius
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
în România a regimului comunist și denunțarea unilaterală la 17 iunie 1948 a Concordatului de către același regim, Biserica Romano-Catolică a fost supusă unei cenzuri severe. Pentru a asigura continuitate în conducerea diecezelor, Sfântul Scaun a intervenit cu instrucțiuni speciale, jurisdicția diecezei fiind încredințată unor locțiitori de episcop, sub denumirea de ordinarius substitutus. După moartea episcopului Marcu Glaser la 25 mai 1950, conducerea Diecezei a fost preluată pe rând de către cei doi ordinarius substitutus numiți de către episcopul Glaser: pr. Gheorghe Peț (25
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
unei cenzuri severe. Pentru a asigura continuitate în conducerea diecezelor, Sfântul Scaun a intervenit cu instrucțiuni speciale, jurisdicția diecezei fiind încredințată unor locțiitori de episcop, sub denumirea de ordinarius substitutus. După moartea episcopului Marcu Glaser la 25 mai 1950, conducerea Diecezei a fost preluată pe rând de către cei doi ordinarius substitutus numiți de către episcopul Glaser: pr. Gheorghe Peț (25 mai 1950 - 15 noiembrie 1950) și pr. Wilhelm Clofanda (15 noiembrie 1950 - 8 martie 1951). La rândul său, pr. Gheorghe Peț i-
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
său, pr. Gheorghe Peț i-a desemnat ca ordinarii substituți pe pr. Wilhelm Clofanda și pe pr. Petru Pleșca. După arestarea celor doi ordinarii substituți (Peț și Clofanda), la data de 11 martie 1951, Mons. Petru Pleșca a preluat conducerea Diecezei de Iași în calitate de ordinarius substitutus. Mons. Petru Pleșca a fost recunoscut de către Ministrul Cultelor ca locțiitor al episcopului romano-catolic de Iași încă de la 27 aprilie 1951. Deoarece conform articolului 22 din noua Lege a Cultelor, promulgată de guvernul comunist în
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]