1,246 matches
-
invită la actualizarea și punerea în practică a normelor prezentate: „Se recomandă capelmaiștrilor, cantorilor, persoanelor din rândul clerului, superiorilor seminariilor, a institutelor eccleziastice și a comunităților religioase, parohilor și rectorilor de biserici, canonicilor din colegii și catedrale, și îndeosebi episcopilor diecezani, de a favoriza cu tot zelul aceste înțelepte reforme, de mult timp dorite și invocate în mod unanim, pentru ca să nu cadă în dispreț însăși autoritatea Bisericii, care, deseori, le-a propus și acum din nou le impune”. 6.3 Conciliul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
se află pe câmpul de luptă de la Mühlberg (1547) și mai târziu la asediul cetății Ovár (1566). Ofensiva religioasă pe care o susține de O. împotriva Reformei s-a orientat spre o renaștere a catolicismului prin dezbateri doctrinare în sinoadele diecezane pe care le-a organizat. A lansat el însuși cărți de ritual catolic și pastorale pentru preoți. În același timp are merite incontestabile în restructurarea învățământului de toate gradele, până la cel universitar, la Tyrnavia (Trnava) (1566), inițiativele sale abordând și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
în colaborare cu Miron Pompiliu - o Carte de cetire (I-III, 1897), iar cu C. Meissner - manuale de germană. A colaborat, între altele, la „Familia”, unde a și debutat în 1878 cu versuri, „Amicul familiei”, „Revista nouă”, „Telegraful român”, „Foaia diecezană”, „Viața românească”, „Transilvania” ș.a. Deși atras timpuriu de literatură - pentru nuvela Nu-i nimic!, publicată în 1881, obține și o distincție în 1883 -, P. este menționabil doar ca autor al câtorva narațiuni, între care se disting cele din volumul Florică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
română / 123 II.3.1.2. Publicațiile în limba germană / 136 II.3.1.3. Redactori și colaboratori ai publicațiilor catolice din arhidieceza București / 146 II.3.2. Presa catolică din dieceza de Iași / 159 II.3.2.1. Revistele diecezane / 159 II.3.2.2. Revistele franciscane / 176 II.3.2.3. Redactori și colaboratori ai revistelor catolice din dieceza de Iași / 191 II.3.3. Analiza comparativă a publicațiilor catolice din diecezele de București și Iași din punct de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Țării Românești (care constituie baza analizei noastre) și este împărțit în mai multe secvențe; acestea înglobează informații despre tipologia publicațiilor, limba în care ele au fost redactate, apartenența la ordinele misionare (Presa în limba română, Presa în limba germană, Publicațiile diecezane, Publicațiile franciscane), un scurt istoric al lor, prezentarea redactorilor și a colaboratorilor. Nu în ultimul rând, facem o analiză comparativă asupra caracteristicilor tehnice (Redactori și colaboratori, Analiza comparativă a publicațiilor catolice din diecezele de București și Iași din punct de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care acest proiect a fost inițiat și finanțat de Vatican timp de trei ani (exact perioada cât a apărut). În finalul cercetării Institutul Presa Bună prezentăm o inițiativă reușită de promovare a presei catolice din România, care a aparținut preoților diecezani din Iași; mai exact, a fost opera și inițiativa mai degrabă personală a monseniorului Anton Gabor, ce a încercat să înființeze instituții de presă care să aibă o reprezentativitate cât mai mare la nivel național. Deși au mai existat încercări
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
doctrinară în cazul autorilor și a publicațiilor catolice: a sporit rigurozitatea în privința revistelor și a ziarelor care se citeau în seminarii și a preoților care au colaborat ca și corespondenți la respectivele publicații 144. Aceștia aveau nevoie de permisiunea episcopului diecezan pentru a putea conduce ziare sau reviste. Orice text trebuia revizuit de autoritatea ecleziastică înainte de a fi publicat. În cazul mirenilor de confesiune catolică, autoritatea ecleziastică a dispus verificarea înaintea publicării a articolelor în care aceștia tratau teme religioase 145
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
articole în revistele catolice de la Roma, sau din alte centre de presă. Perfecționarea unei rețele informaționale eficiente a făcut ca fenomenul media din Biserică să capete o amploare deosebită. Publicațiile au devenit specializate și s-au diversificat: reviste locale, parohiale, diecezane, ale ordinelor religioase, naționale, internaționale. Caracterul universal al Bisericii Catolice a făcut ca aceste publicații (reviste, anuare, ziare) să apară nu doar în limba italiană, ci în toate limbile și în toate țările unde existau comunități catolice. S-a creat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1936 existau 41 de reviste catolice, dintre care 22 erau de rit latin, iar 19 de rit unit. După conținut, au fost clasificate astfel: cu caracter general (10 reviste), de activitate catolică (4 reviste), apostolat și rugăciune (9 reviste), buletine diecezane (3 reviste), buletine parohiale (3 reviste), buletine pentru femei (3 reviste), despre pământul sfânt (2 reviste) și pentru copii, sau școlare (2 reviste)327. În România nu au existat Agenții catolice de informare și nici Agenții de publicitate. Nu au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
adresat (din mediul rural-urban, educat mai puțin educat, doar catolicilor dintr-o parohie, dieceză sau întregii populații a României), limba în care erau tipărite publicațiile (română, maghiară, germană, bulgară), spațiul geografic unde erau difuzate (ce corespundea diecezelor existente), redacția lor (diecezană sau care aparținea unor ordine misionare). Presa religioasă a prezentat viziunea Bisericii asupra societății în sfera spirituală. Ea a fost dispersată, însă nu din punct de vedere religios, ci din perspectiva realităților politice concrete, a sentimentului național și a organizării
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
preot la data de 6 iulie 1903, în Colegiul "De Propaganda Fide"549. La întoarcerea în țară a fost desemnat secretar al arhiepiscopului de București, monseniorul Xaveriu Hornstein, apoi i-a fost conferită funcția de prefect de studii la seminarul diecezan din București. A efectuat și o scurtă perioadă de pastorație în parohiile Bărăția și Craiova, după care a fost numit director al "Școlii Sf. Andrei" din capitală. În această funcție a stat până în momentul numirii sale ca episcop de Iași
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
realizat în catedrala din București, la 15 august 1920. Instalarea în scaunul episcopal din Iași a avut loc la data de 22 august 1920550. În perioada cât a fost episcop de Iași, Cisar a luptat pentru redeschiderea cursurilor la seminarul diecezan (întrerupte în perioada războiului). În timpul pastorației sale a încorporat în teritoriile diecezei de Iași parohiile din Basarabia 551 și a introdus noul calendar care a intrat în vigoare oficial doi ani mai târziu 552. Nu în ultimul rând, a fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Nu în ultimul rând, a fost un susținător declarat al presei catolice, conștientizând rolul acesteia în societatea modernă. După retragerea arhiepiscopului Raymund Netzhammer de la conducerea arhidiecezei de București (în luna iulie 1924), Cisar a fost transferat la București, în calitate de administrator diecezan. La 12 decembrie 1924 a fost numit arhiepiscop de București și administrator apostolic ad interim al Episcopiei de Iași până la data de 5 iulie 1925, când în funcția de episcop de Iași a fost desemnat Mihai Robu553. A fost episcop
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
comitetul pentru construirea Institutului "Presa Bună". A fost mai mulți ani directorul publicației Sentinela catolică și a tradus mai multe broșuri ce au fost tipărite la "Presa Bună"561. Între anii 1930 și 1941, poeziile lui Zacheu au dat revistelor diecezane un farmec aparte 562. Majoritatea subiectelor au fost inspirate din lumea satului, locul unde i-a plăcut să trăiască, în mijlocul comunității sale pe care a păstorit-o și îndrumat-o. Textele sale erau scurte predici moralizatoare în versuri, dar cuprindeau
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sfântă curăție!... Nici un xxx și nici o ... vacă564. A decedat într-un spital din București, în anul 1942. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din același oraș565. II.3.2. Presa catolică din dieceza de Iași II.3.2.1. Revistele diecezane În anul 1908, preotul Iosif Malinovschi a lansat un apel pentru înființarea și publicarea unei reviste catolice. Aceasta urma să poarte numele Foaia catolică, însă ea nu s-a materializat niciodată, deoarece foarte puțini s-au implicat în proiectul propus
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și-a asumat responsabilitatea publicării ei a fost preotul Anton Gabor. Scopul înființării acestei gazete a fost "acela de a deveni cu timpul organul Apostolatului Rugăciunii". Publicațiile catolice din Moldova s-au editat sub coordonarea preoților franciscani și a celor diecezani. Revistele diecezane cele mai importante care au apărut au fost Lumina creștinului și Sentinela catolică. Lumina creștinului Editarea revistei Lumina creștinului a fost legată de numele preotului Anton Gabor, care în luna ianuarie 1913 a publicat primul număr din fonduri
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
asumat responsabilitatea publicării ei a fost preotul Anton Gabor. Scopul înființării acestei gazete a fost "acela de a deveni cu timpul organul Apostolatului Rugăciunii". Publicațiile catolice din Moldova s-au editat sub coordonarea preoților franciscani și a celor diecezani. Revistele diecezane cele mai importante care au apărut au fost Lumina creștinului și Sentinela catolică. Lumina creștinului Editarea revistei Lumina creștinului a fost legată de numele preotului Anton Gabor, care în luna ianuarie 1913 a publicat primul număr din fonduri proprii, hotărât
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
toate problemele practice care erau legate de parohia Săbăoani. Publicația a vizat, conform redactorilor ei, două aspecte: ghidarea către o viață sufletească cât mai nobilă și sfântă, dar și către o viață pământească fericită. Viața a fost diferită de revista diecezană Lumina creștinului, deoarece s-a adresat în special credincioșilor din parohia Săbăoani, adică oamenilor de la țară. La editarea primelor numere ale publicației au colaborat: Grațian Carpati, Iosif Tălmăcel, Gârleanu Ion, Neculăeș Dominic, Matas Francisc. Revista se tipărea la Roman, la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
o întrecere izvorâtă și din orgoliul și personalitatea celor doi redactori, care a avut însă un rezultat pozitiv: dezvoltarea mai rapidă a presei catolice. Această concurență a survenit și din apartenența responsabililor revistelor la două Ordine ecleziastice diferite: franciscani, respectiv diecezani. Achiziționarea unei tipografii de către franciscani a dus la o mobilizare mai mare a preoților diecezani și la cumpărarea unei tipografii pentru publicația Lumina creștinului; tot datorită acestui fapt și în vederea dezvoltării presei catolice din România s-a creat și Institutului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
un rezultat pozitiv: dezvoltarea mai rapidă a presei catolice. Această concurență a survenit și din apartenența responsabililor revistelor la două Ordine ecleziastice diferite: franciscani, respectiv diecezani. Achiziționarea unei tipografii de către franciscani a dus la o mobilizare mai mare a preoților diecezani și la cumpărarea unei tipografii pentru publicația Lumina creștinului; tot datorită acestui fapt și în vederea dezvoltării presei catolice din România s-a creat și Institutului "Presa Bună". În primii ani ai apariției revistei au fost publicate articole ce urmăreau: explicarea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
transmiterea învățăturilor creștine și informarea credincioșilor despre problemele trecute și actuale întâmpinate în munca de răspândire a mesajului creștin, Biserica Catolică a sprijinit și încurajat apostolatul prin intermediul presei. Acest lucru s-a concretizat prin apariția mai multor reviste franciscane și diecezane în Moldova. Ele reprezintă o sursă importantă de informare pentru cercetarea și înțelegerea evoluției catolicismului în Moldova. Prin intermediul publicațiilor sale mai importante, presa catolică s-a adresat cititorilor în moduri diferite, în funcție de publicul vizat, fără a exista însă o concurență
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au fost la Iași și la Săbăoani. La Iași a apărut (cu mici întreruperi în perioada 1913 1944) Lumina creștinului, considerată Organ al apostolatului rugăciunii, iar din 1921 până în 1934 Sentinela catolică, un supliment al revistei Lumina creștinului (ambele reviste diecezane). La Săbăoani a apărut în perioada 1913 1916 și 1918-1944 revista populară Viața. Alte publicații tipărite în Moldova au fost: Aurora franciscană organ al terțiarilor franciscani din toată țara (Huși), Curierul parohiei catolice din Galați (1925-1930); acestea erau reviste franciscane
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în Moldova au fost: Aurora franciscană organ al terțiarilor franciscani din toată țara (Huși), Curierul parohiei catolice din Galați (1925-1930); acestea erau reviste franciscane. În rândurile de mai sus am realizat un scurt istoric al celor mai importante reviste catolice diecezane și franciscane din Moldova (Lumina creștinului, Sentinela catolică, Viața, Aurora franciscană, Curierul parohiei catolice din Galați și Almanahul Presa Bună), punctând evenimentele esențiale din "viața" acestor publicații, de la înființarea lor până la dispariție. Articolele menționate au surprins problematica și specificul revistelor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
episcopului Dominic Jaquet, moment în care conducerea episcopiei a fost încredințată preotului Iosif Malinovski, în calitate de administrator apostolic. A întreprins unele reforme, printre care cea expusă în circulara nr. 290 din 7 iulie 1904, prin care a adus la cunoștință preoților diecezani obligațiile clericale pe care le aveau înainte de sfințire (în mod special, cele privind sistemul de administrare colectivă a bunurilor parohiale). Această măsură a fost pe placul episcopului Camilli, care, atunci când s-a întors în țară, l-a numit vicar general
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
decembrie 1924). În perioada cât a fost episcop de Iași, a desfășurat numeroase activități, dintre care amintim: realizarea a numeroase vizite canonice și administrarea sfântului Mir în comunitățile catolice din Moldova, înfățișarea unor biserici, sprijinirea în mod deosebit a seminarului diecezan din Iași, susținerea presei catolice, ajutorarea victimelor celui de-al Doilea Război Mondial. Din cauza operațiunilor militare din Moldova, a fost nevoit să se refugieze cu seminariștii din Iași la Beiuș; astfel, ultima Liturghie înainte de plecare, a celebrat-o la 19
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]