1,246 matches
-
didactică - limbi și literaturi străine (engleză). În această perioadă, s-au înființat diferite instituții sociale: numeroase case de copii, grădinițe, orfelinate, spitale și dispensare, centrele "Caritas", Organizația Kolping, Asociația Medicilor Catolici, asociațiile de adulți, tineri și copii, redacțiile publicațiilor catolice diecezane și parohiale etc. Au venit în Moldova numeroase Ordine și Congregații catolice. Și-a putut relua activitatea Provincia Franciscană din Moldova și Seminarul Franciscan de grad universitar și liceal din Roman, s-au înființat centrele de formare de la Onești, Mărgineni
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
singur sau alături de episcopul auxiliar Aurel Percă, numeroase sfințiri de biserici și hirotoniri de preoți și diaconi. De asemenea, a efectuat și o serie de vizite pastorale pe întreg cuprinsul Diecezei de Iași. În perioada 2001-2004, s-a desfășurat Sinodul Diecezan din Iași. Timp de reflecție, rugăciune, analiză și înnoire, Sinodul a fost convocat și cu scopul de a face o radiografie a problemelor existente în Biserica locală, precum și o soluționare a acestora. În perioada 8-22 iunie 2004, bustul aurit și
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
celor din Moldova, moaștele Fericitului Ieremia Valahul (beatificat de Papă la 30 octombrie 1983) au fost aduse de la Napoli și depuse la data de 31 mai 2008, în cripta bisericii Fraților Minori Capucini din Onești, care a fost declarată sanctuar diecezan. Episcopul Petru s-a îngrijit și de soarta credincioșilor români din Dieceză aflați peste hotare. Astfel, PS Petru Gherghel a efectuat vizite misionare în Italia (10-13 martie 2006) și Spania (30 septembrie-2 octombrie 2005). Programul a inclus vizite la diferite
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
Germania. Dar în tot greul găsesc că este și o provocare: să faci față dificultăților și să-ți îndeplinești misiunea." La 24 iunie 1999 Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Martin Roos în funcția de episcop diecezan de Timișoara. A fost consacrat episcop la 28 august 1999 de către nunțiul apostolic în România, arhiepiscopul Jean-Claude Périsset, asistat de episcopul Endre Gyulay al Diecezei de Szeged-Csanád (Ungaria) și de episcopul-auxiliar Johannes Kreidler al Diecezei de Rottenburg-Stuttgart (Germania). Prin numirea
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
sfârșitul anului 2000, Dieceza romano-catolică de Timișoara a fost reorganizată din punct de vedere administrativ, după modelul vechilor structuri, în trei arhidiaconate: de Mureș, de Timiș și al Banatului Montan, cu opt decanate. La nivel central s-au înființat Centrul Diecezan de Tineret, Centrul Catehetic Diecezan, Oficiul pentru Patrimoniu și s-a reactualizat Capitulul Catedral, singurul activ din țară. Cea mai urgentă și importantă acțiune a vizat formarea permanentă a clerului prin cursuri și practică directă pentru preoți în cadrul așa-numitelor
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
de Timișoara a fost reorganizată din punct de vedere administrativ, după modelul vechilor structuri, în trei arhidiaconate: de Mureș, de Timiș și al Banatului Montan, cu opt decanate. La nivel central s-au înființat Centrul Diecezan de Tineret, Centrul Catehetic Diecezan, Oficiul pentru Patrimoniu și s-a reactualizat Capitulul Catedral, singurul activ din țară. Cea mai urgentă și importantă acțiune a vizat formarea permanentă a clerului prin cursuri și practică directă pentru preoți în cadrul așa-numitelor "Săptămâni de Sabbat". În fiecare
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
singurul activ din țară. Cea mai urgentă și importantă acțiune a vizat formarea permanentă a clerului prin cursuri și practică directă pentru preoți în cadrul așa-numitelor "Săptămâni de Sabbat". În fiecare an, în decurs de o săptămână petrecută în Centrul Diecezan, preoții se reciclează pe linia studiilor teologice, se familiarizează cu activitățile administrative și au contacte directe cu episcopul și personalul administrativ, ceea ce permite cunoaștere reciprocă, schimbul de opinii și experiență. Martin Roos a avut inițiativa elaborării unui program de vizite
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
a avut inițiativa elaborării unui program de vizite canonice pe o durată de cinci ani, pentru a cunoaște direct realitățile existente în parohii și filialele acestora. Vizitele pastorale au un specific aparte, în sensul că, timp de o săptămână, episcopul diecezan stă în câte o parohie, unde are întâlniri cu autoritățile locale, cu reprezentanți ai cultelor, conducători de instituții. Însă cele mai importante contacte sunt cele cu preoții și credincioșii, precum și vizitele acasă la bătrâni și bolnavi. Promovarea comuniunii spirituale a
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
ani prin pelerinajele organizate la lăcașurile de cult de referință, adevărate simboluri pentru Dieceză: Catedrala Episcopală, Basilica Maria Radna, bisericile Maria Ciclova și cea din Cenad. Deși numărul pelerinilor este mai mic decât în anii anteriori (în 2002, la pelerinajele diecezane au participat circa 12 000 de credincioși), comunitățile catolice de diferite etnii din Banat își mențin tradițiile seculare. Inițiativa renașterii acestor pelerinaje a avut-o episcopul Martin Roos în anul 2000 - "An jubiliar" -, când toate decanatele Diecezei romano-catolice de Timișoara
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
copii cu handicap. Alături de asociațiile "Caritas", în activități sociale, dar și educative sau pedagogice, sunt prezente 11 ordine de călugărițe (cele mai cunoscute sunt Surorile Notre Dame și Franciscane) și patru de călugări. De remarcat că implicarea socială și caritativă diecezană nu ține cont de etnie sau de religie, proiectele derulate fiind deschise tuturor celor aflați în nevoie. Pe lângă audiențele comune și individuale la Papa Ioan Paul al II-lea, legăturile cu Vaticanul ale episcopului romano-catolic de Timișoara se mențin și
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
cu Episcopia de Oradea Mare, Episcopia de Gherla și Episcopia de Lugoj ca sufragane (subordonate). A provenit dintr-o familie nobiliară română din Transilvania. A studiat la Abrud, Alba Iulia și Blaj, unde s-a pregătit pentru preoție în seminariul diecezan. Pe 8 noiembrie 1814 s-a căsătorit cu Ana Aron de Bistra, iar la 6 decembrie 1814 a fost hirotonit preot. Soția sa a murit pe 18 februarie 1818, iar el a rămas văduv. A încetat din viață la 7
Alexandru Sterca-Șuluțiu () [Corola-website/Science/306397_a_307726]
-
de mii de pelerini din Moldova, dar și din alte zone ale țării sau din străinătate. Până în anul 1949, a circulat o garnitură de tren pe ruta Viena - Cacica. La 15 august 1996, biserica din Cacica a fost declarată sanctuar diecezan, apoi prin decretul episcopal al PS Petru Gherghel din 15 august 1997, cu acordul Conferinței Episcopilor Catolici din România și în prezența nunțiului apostolic Janusz Bolonek, Sanctuarul din Cacica a fost declarat și recunoscut ca "Sanctuar național". În Anul Jubiliar
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
romano-catolic, care a condus Episcopia Romano-Catolică de Iași (1951-1977). s-a născut la data de 5 februarie 1905, în satul Fântânele Vechi din comuna Focuri (județul Iași), într-o familie săracă de agricultori. A intrat în anul 1916 la Seminarul Diecezan din Iași, dar din cauza primului război mondial, a fost nevoit să-și întrerupă studiile, pe care și le-a reluat în anul 1919. A studiat apoi la Seminariile Romano-Catolice din Iași și București, după care a fost trimis să-și
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
tuberculoză osoasă. A reușit să finalizeze construcția bisericii romano-catolice din Oituz cu hramul "Sfânta Treime", care a fost sfințită în 1942 de către episcopul Mihai Robu . În perioada 1942-1946 i-a fost încredințată, de către episcopul Mihai Robu de Iași, conducerea Seminarului Diecezan din Iași, în calitate de rector, într-o perioadă foarte grea datorată războiului și a refugiului institutului la Beiuș. În timpul celui de-al doilea război mondial, Seminarul a funcționat în clădirile de pe Copou numai până în primăvara anului 1944, când a fost evacuat
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
numeroase tratative pentru clarificarea situației seminariștilor, mai ales că unii dintre ei au fost înrolați în armată. Până la începutul anului școlar 1945-1946, s-au ținut cursuri la Timișu de Jos, lângă Brașov. În luna septembrie 1945, s-a redeschis Seminarul Diecezan în clădirile de lângă Episcopie, deoarece cele de pe Copou nu fuseseră reparate, iar astfel seminariștii care au continuat să-și dorească să devină preoți s-au întors la Iași, sub conducerea părintelui rector Petru Pleșca . Începând din 20 august 1946, conducerea
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
de arhiepiscopul Jean-Claude Périsset, nunțiul apostolic în România și Republica Moldova, respectiv de episcopul Petru Gherghel de Iași. Cu ocazia consacrării, ÎPS Ioan Robu i s-a adresat noului episcop auxiliar cu următoarele cuvinte: ""Dreptul canonic, dragă Cornel, arată că episcopul diecezan cu episcopul auxiliar trebuie să fie una. De mult am trăit aceasta. De mult am colaborat, în faptă și cu sufletul. Această celebrare confirmă ceea ce am trăit, deschizând o colaborare mai strânsă în viitor, înălțat fiind la preoția supremă"" . P.S.
Cornel Damian () [Corola-website/Science/313119_a_314448]
-
este chiar anul înființării Episcopiei de Iași, pe care avea să o ilustreze prin viața sa preoțească și de episcop. După absolvirea celor patru clase primare în satul natal, iar în toamna anului 1894 este înscris ca elev la Seminarul Diecezan din Iași. În cei 12 ani de formare preoțească își însușește o solidă cultură generală, filozofică și teologică, învățând limbile franceză, germană și italiană, pe lângă cea latină, oficială și de studii a Bisericii Catolice. A primit hirotonirea diaconală la data
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
1920, odată cu numirea pr. Alexandru Theodor Cisar ca episcop romano-catolic de Iași (devenind primul episcop romano-catolic de origine română), pr. Mihai Robu a fost numit ca secretar al episcopului. Episcopul Cisar a redeschis la data de 18 octombrie 1920 Seminarul Diecezan din Iași, părintele Robu activând acolo în calitate de prefect de studii și profesor. În iunie 1922, părintele Robu a fost numit paroh în satul Horlești (jud. Iași). În paralel, el a colaborat activ la revista ""Lumina creștinului"" și a fost capelan
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
colaborat activ la revista ""Lumina creștinului"" și a fost capelan la Mănăstirea "Notre Dame de Sion" din Iași. În iulie 1924, arhiepiscopul Raymund Netzhammer s-a retras de la conducerea Arhidiecezei de București, episcopul Cisar fiind transferat la București în calitate de administrator diecezan. El a fost numit la data de 12 decembrie 1924 în funcția de arhiepiscop de București și administrator apostolic ad-interim al Episcopiei de Iași. Ca urmare a rapoartelor făcute de noul arhiepiscop cu privire la situația catolicilor din Moldova, Papa Pius al
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
administrarea sfântului Mir, susținerea presei catolice, ocrotirea celor greu încercați în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, ratificarea, în anul 1929, a Concordatului dintre statul român și Sfântul Scaun, etc. Episcopul Mihai Robu a manifestat o grijă deosebită pentru Seminarul Diecezan din Iași. În perioada cât a păstorit ca episcop, au studiat la seminar 241 de elevi, majoritatea acestora provenind din mediu rural, din familii modeste, fără posibilități financiare. Apelând la colectele enoriașilor, îndeosebi de Crăciun și de Paști, la binefăcători
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
a încredințat conducerea seminarului. De asemenea, a cutreierat țări catolice, precum Germania, Olanda, Belgia, Polonia, pentru obținerea de burse pentru studenții de la Iași. Un eveniment notabil din acea perioadă a fost serbarea jubileului de 50 de ani de la înființarea Seminarului diecezan. Grija specială a episcopului Robu față de seminar s-a oglindit în generațiile de preoți care s-au format în perioada păstoririi sale, culminând cu promoția celor 33 de preoți sfințiți în anul 1939. De asemenea, merită menționate ca realizări ale
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
instalată de către Perian o cutie de donații lângă izvor, pentru construirea unei mănăstiri, dar persoana care a împins înainte inițiativa a fost Nicolae Drăgălina, un credincios înstărit din Reșița. La 14 aprilie 1897 el a înaintat un memoriu către episcopul diecezan, în care informa ierarhia bisericească asupra dezideratului oamenilor ca o mănăstire să fie întemeiată, memoriu care a primit agrementul instituției. A cerut de asemenea Adunării urbarialiștilor din comuna Vasiova să doneze 2 iugăre de pământ pe izlazul comunei. Pământul pe
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
aparținea societății Österreichisch-ungarische Staatseisenbahngesellschaft. Nicolae Drăgălina a sugerat sinodului eparhial să nu fie cerută cedarea terenului, ci să fie propus un schimb de terenuri cu o suprafață mai mare din izlazul comunei Vasiova. În raportul din noiembrie 1897 către consistoriul diecezan, protopopul Maxim Popovici se pronunța pentru construirea mănăstirii vis-a-vis de izvor, pe teritoriul comunei Vasiova, și nu pe terenul situat mai sus de izvor. Persista însă problema ca izvorul să rămână pe teritoriul unei societăți private. Consistoriul diecezan i-a
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
către consistoriul diecezan, protopopul Maxim Popovici se pronunța pentru construirea mănăstirii vis-a-vis de izvor, pe teritoriul comunei Vasiova, și nu pe terenul situat mai sus de izvor. Persista însă problema ca izvorul să rămână pe teritoriul unei societăți private. Consistoriul diecezan i-a acceptat propunerea, punându-i în vedere necesitatea clarificării situației terenului înainte de a se întreprinde măsuri pentru strângerea de fonduri; organul bisericesc susținea de asemenea schimbul de terenuri, și atrăgea atenția să nu se facă publicitate proprietăților minerale ale
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
studiilor gimnaziale, la Trnava (astăzi în Slovacia). După terminarea gimnaziului a fost trimis tot de mitropolitul Șuluțiu la Seminarul Central din Budapesta, pentru a studia teologia. În 1858 s-a întors de la Budapesta și a fost numit oficiant în Cancelaria Diecezana de la Gherla, cu perspective de a ajunge profesor de teologie. Nu a acceptat însă carieră didactica, drept pentru care în vara anului 1859 a fost numit preot în comuna Borșa, Cluj. Barbulovici a făcut parte din pătură preoțimii fără avere
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]