9,387 matches
-
psihicului fetei, care a avut chiar și câteva tentative suicidare: „... atunci mi-am tăiat venele... dar m-a oprit el...”. Descrierea stării În care se regăsea frapează prin abundența detaliilor ce redau intensitatea și contrarietatea trăirilor ei: „... ajunsesem la culmea disperării, țipam, urlam, făceam urât, plângeam, am luat o statuetă foarte grea și mi-am dat cu ea În cap de vreo câteva ori, voiam să mor... pastile mai multe nu aveam În casă... mă vedea că fac astea și el
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
spus că dacă nu Îmi convine să Îmi iau bagajele și să plec. Atunci mi-am tăiat venele, de fapt am Încercat, dar m-a oprit el. Am vrut să mă sinucid prin mai multe metode atunci. Ajunsesem la culmea disperării țipam, urlam, făceam urât, plăngeam, am luat o statuetă foarte grea și mi-am dat cu ea În cap de vreo câteva ori, voiam să mor, dar nu știam cum, ceea ce văzusem și eu prin filme, pastile mai multe nu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
salvată de transfuzii, un ghem de carne luptându-se cu nepotriviri, cu nedreptăți biologice cu efectele cele mai ciudate ale sângelui meu și acum trupul acesta poartă însemnele primului meu război iar cutiuța mea cu trăiri păstrează strigătul acela de disperare pe care îl aud uneori în somn pe care numai îmbrățișarea ta îl poate acoperi ca o mare revărsată peste un corb. nouă în primul loc: s-au strâns în jurul tău toți cei ce cred în drumul dragostei tale, ei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului... CEZARA: Stai! Din ce-i făcută barca asta. Făt-Frumos? IERONIM: De unde să știu eu? Din "pefele", probabil. Recuzită, ce vrei? CEZARA: Apoi nu așa! Dânsul zice că-i de cedru! IERONIM (cu disperare): Nea Costică, cedru, n-auzi? NEA COSTICĂ (vine, evident plictisit, cu o altă pancardă, pe care scrie Fluviu și Barcă de cedru. O înfige în locul primeia.): Pe asta o iau înapoi, că-i în inventar. (iese cu prima pancardă) CEZARA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ieronim o îmbrățișează. Ies toți, rămâne doar Ieronim. Intră Nea Costică.) IERONIM: Păi, Nea Costică, ai venit cu mâna goală? Decorul! NEA COSTICĂ: Care decor, Făt-Frumosule? (către Regizor) Șefule, nu mi-au adus "Valea aducerii aminte". N-am decât "Valea disperării". IERONIM: M-am săturat, mă las de actorie! Cum naiba să te mai poți concentra pe ce ai de făcut dacă oamenii nu-și văd de treabă? Tu tragi, și ei joacă table... (trece spre un arlechin) NEA COSTICĂ: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ei joacă table... (trece spre un arlechin) NEA COSTICĂ: Nu-s tablele de vină. Eu, ce-am avut, am adus. Mai departe... REGIZORUL: Iar nu-i gata decorul. Bună treabă! Asta-i situația. Facem mâine părțile astea două, că "Valea disperării" nu merge fără " Aducerea aminte". (către public) Urmau două scene-cheie, "Valea aducerii aminte" este un fel de ..., cum să vă spun, un fel de cădere înăuntru a eroului, care se întoarce acasă, se sfătuiește cu Cântărețul orb, pleacă iar, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PAFNUTIE (atent la joc): Ce să-ți împrumut? SISOE: Pe... cei de colo... pe dânșii. Dă-mi-i, Sfinte Pafnutie, să fac numai două-trei ocoluri cu ei, și ți-i aduc înapoi nevătămați... PAFNUTIE: Nici nu mă gândesc! SISOE (cu disperare): Rogu-mă sfinției tale... PAFNUTIE (ridică ochii de la tabla de țintar): Nu ți-i dau, Sisoe, că ești stătut. Dacă ți-i las pe mână, într-un ceas îi dai gata, trebuie să-i adun cu fărașul! (Sisoe își frânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe stradă cât timp se difuzau varietățile. Asta poate fi interpretat și optimist, ca un ritm comun al unei comunități sau chiar națiuni, dar poate avea și o dimensiune deprimantă, dacă ne gândim că, de fapt, era o formă de disperare. Aceasta era singura chestie agreabilă, singura concesie pe care o primești „de la ei“. De fapt, asta era diferența. Dacă în Rain man era vorba despre o maladie suportată individual, în ce am trăit în anii ’80 se poate vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
efect asupra unei persoane - efect pe care îl numesc interpretant, acesta din urmă fiind mediat de obiect. Faptul că am adăugat că e vorba de un efect „asupra unei persoane“ este o prăjitură aruncată lui Cerber, căci am ajuns la disperare din cauză că nu-mi pot face înțeleasă concepția mai largă. (Charles Sanders Pierce) Fac și io-n așa fel să mă țin după unul. Mai vine unul, tot la fel. Hopa, gata, deja m-am deșteptat. Apăs pe buton, nimica. Ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dureros. Muncitorul român care până acum reușea să câștige un salariu nu prea mare, dar suficient pentru satisfacerea necesităților familiei sale chiar În condiții de decență, dintr-o dată, fără voie, se trezește, dincolo de poarta uzinei și constată cu umilire și disperare, mai apoi cu revoltă că nu mai este capabil să-și Întrețină familia. Suferă grav imaginea de sine, se zdruncină autoîncrederea, siguranța de sine. Momentul pare imposibil de depășit cu forțe proprii. Dacă În această fază nu intervine cineva sau
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
i-a rămas înfiptă în poartă. „Nu mă păcăliți voi. Să nu credeți că puneți mâna pe mine așa ușor. Nu! Niciodată!” păreau să spună ochii lui. S-a întors scurt, ca o sălbăticiune, spre pârleaz... Costăcheleee! - a strigat cu disperare Măriuca din poartă. Costăchel a întors privirea neîncrezător. „Nu-i adevărat!... E un vis! E o amăgire! Măriuca-i departe... departe... ” A rămas însă pe loc. Cu mâinile atârnându-i grele pe lângă trup, gârbovit și dezorientat, părea trezit dintr-o nălucire
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așteptăm, cu arma la picior. Adică să plecăm grumazul de bună voie, să ni se urce rusul în cârcă. Pentru a câta oară ni-l făceam tovarăș pe rus, spre nenorocirea noastră, Petrache? Pentru a câta oară? - a întrebat cu disperare Costăchel. Cine vrei să-ți răspundă, omule? Cine? Comuniștii? Să-i auzi numai ce fericire ne pregătesc! Ai răbdare! - a replicat Petrache. Pentru mine nu-i nici o noutate. Eu am văzut fericirea asta acolo... La ei acasă... Ferească-ne Dumnezeu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Tu rămâi singurul ajutor pentru ea... Să nu uiți, dragul tatei! N-am să uit, tată! - a răspuns băiatul, aruncându-se în brațele lui Costăchel. Măriuca s a târât cu ultimele puteri lângă ei. Au rămas așa... O statuie a disperării și a durerii... Sunt gata, domnule căpitan! - rostit Costăchel după un timp. Să mergem! - a ordonat căpitanul. Măriuca și băiatul plângeau în urma lor cu disperare... În timp ce coborau treptele cerdacului, pe cealaltă poartă ieșea Petrache, escortat de alți doi indivizi cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Măriuca s a târât cu ultimele puteri lângă ei. Au rămas așa... O statuie a disperării și a durerii... Sunt gata, domnule căpitan! - rostit Costăchel după un timp. Să mergem! - a ordonat căpitanul. Măriuca și băiatul plângeau în urma lor cu disperare... În timp ce coborau treptele cerdacului, pe cealaltă poartă ieșea Petrache, escortat de alți doi indivizi cu pistoalele în mâini. Se îndreptau spre o mașină oprită ceva mai încolo. Cele două femei - Măriuca și Didina, alături de feciorii lor - s-au oprit în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
viața mea am mai prins toamne cu lapoviță și vântoase, dar ca aici în pustiul ista n-am mai întâlnit” - gândea Costăchel, poticnindu-se la fiecare pas. Privea cu îngrijorare la cei din formație. Unii parcă își căutau sfârșitul cu disperare... Se lăsau să cadă pur și simplu în băltoace și smârcuri. Instinctul de conservare părea că nu mai funcționează. Un demon al autodistrugerii îi mâna de la spate implacabil. „Uite-te la ei. Sunt niște cadavre pe picioare. Nu știu dacă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
adevăratele jurăminte făcute cândva. La unele ființe labile, promisiunile pot fi asemuite cu un lanț. Și cum se știe, lucru verificat în practica de zi cu zi, în fiecare lanț există o verigă mai slabă. Veriga aceea cedase acum. În disperarea sa, se afla și o doză de nebunie, de vreme ce profera unele amenințări la adresa întregii familii. Pornise cu gândul să-i ceară imperios lui Teo să divorțeze. Răducu are nevoie de tată! Sună la spital, dar nu-l găsi. Deși avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
iminent, dacă el n-ar fi avut prezență de spirit. Nu numai că mașina i-ar fi fost complet distrusă, dar viața lui și a copilului fuseseră la un pas de a fi curmate. Zadarnic șoferul de taxi arăta cu disperare spre autorul care era să producă coliziunea; celălalt conducător auto părea a nu ține seama de nici un argument. Văzând că nu are nici o șansă să-l liniștească pe certăreț care, oricum, nu putea să înțeleagă că el, riscându-și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cea a copilului, șoferul de taxi se îndreptă spre copil care se făcuse mic lângă învățătoarea Veturia, mai ales când văzu că șoferul făcea pași urieșești către el. Nenorocitule, puteai fi acum îngeraș, tună el cu glasul omului ajuns la disperare. Cum te-ai gândit să treci strada fără să te asiguri, și era gata să-i dea o palmă. Mâna îi rămase însă suspendată în aer. Învățătoarea se interpuse între copil și șofer, zicându-i: Ce vrei să faci, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
asiduitate un drum, dar ajunsă la o răscruce, a pornit pe unul care nu era al ei. Cu o răbdare sisifică, ea a încercat să taie întunericul nopții cu ochii lacomi de lumină, în găsirea unei căi, în căutarea cu disperare a zorilor, dar acestea îi apăreau mereu încețoșate. Noaptea în care intrase îi înnegrea tot mai mult drumul pe care pornise. Potrivindu-și necontenit pașii incertitudinii în învăluirile pline de întunecimi, a dorit, cu setea omului aflat în deșert, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la disperare, nu are, în fond, nimic rău cu adevărat. Iar concluzia aceasta, ei bine, îl satisfăcu într-un final, căci la ea a și rămas. „La urma urmelor, ceea ce crezi uneori cu mintea că este un lucru rușinos și neplăcut, pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
grija confortului și a banilor; un „ceva” care să dea din nou valoare ideii de om. Brusc, mă Întreb, Însă, dacă nu e periculos să contăm numai pe speranță. Deseori, speranța e un drog, un anestezic. Poate, remediul stă În disperare, În capacitatea de a ne Îngrijora, de a ne Înfricoșa.”... * (Convorbiri cu Octavian Paler Daniel Cristea-Enache) Zăvorât - ca-ntr-o duminică fără rugăciune Deschide, Îndură-te, iubite! sunt eu, cea născută dintr-un cuvânt trufaș; cu sărbătorile toamnei am trecut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ianuarie 2003) A fost o noapte agitată, plină de frământări, Întrebări...după câteva zile În care sufletul nostru s-a chinuit, zbuciumat, fără a găsi drumul către liniște și Împăcare. Totul a Început cu ceva vreme Înainte de Crăciun. Spaima și disperarea puseseră stăpânire pe mine. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de iarnă. Numai eu, suflet singuratic, aveam să mă Închid În castelul meu de cleștar și cu inima strânsă, neîmpăcată - urma să aștept trecerea sărbătorilor și intrarea În noul an fără
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a povestit mai târziu). Mintea Îi lucra febril și Încerca să găsească o portiță de scăpare. Școala avea o așezare În forma literei “U”. Cancelaria se afla undeva În față, completând litera “u”, devenind astfel un pătrat. A tras cu disperare de ușile claselor. Toate erau Încuiate, cancelaria, de asemenea. În timp ce mai Încerca o ultimă ușă pentru a se salva, aude pași apropiindu-se, și voci din ce În ce mai aproape de locul În care se afla. Întunericul Încă mai lăsa umbre pe ici pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a așezat pe bancheta din spate, cu capul În brațele mele. S-a zbătut continuu pe tot parcusul drumului până la spital. Respira foarte greu și făcea spume la gură. În momentele În care părea că nu mai respiră strigam cu disperare: „Să nu mori, te implor , să nu mori, mai avem puțin până la spital”. Nu știu cât auzea din strigătele mele, dar În acele clipe, Începea să se zbată cu ultimele forțe. Nu-mi amintesc nici În ziua de astăzi momentul când a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]