1,346 matches
-
ei că ăla a fost motivul pentru care se sinucisese - o fi fost metoda la indigo sau o fi lăsat vreun bilet? Nu voisem să-i întreb pe polițiști. Aș fi arătat mai mult interes decât aș fi vrut; îmi displace profund să le dau informații și, nu știu de ce, nu-mi venea să le spun despre prietenia lui Hazel cu Shirley Lowell. Oricum, probabil că or să le spună alții. Deci, cine ar putea să știe? S-o iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Fry1. Totuși, deși îl văzusem de multe ori jucând, în seara aceea nu numai că mă făcuse să mă tăvălesc pe jos de râs, dar îmi devenise și simpatic. Încetasem mai degrabă să-l mai consider neconvingător decât să-l displac. Bună, zise el, salutându-i pe cei din grup cu mișcare a capului. Avea în mână o bucată de foetaj vârfuit cu creveți, din care mușcă cu atât de multă delicatețe încât abia dacă se desprinseră câteva bucățele din blatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am întrebat pentru ce poliția din Fès, atât de promptă în a sancționa lăcomia unui comerciant și foamea unui șterpelitor de pâine, nu intervenea niciodată în acele locuri pentru a-i înșfăca pe pungași, punând astfel capăt unor fapte care displac și lui Dumnezeu și oamenilor. N-am avut nevoie de prea mulți ani pentru a afla răspunsul: de fiecare dată când armata sultanului pleca la luptă, hanurile astea erau obligate să-i furnizeze gratis tot personalul trebuincios bucătăriei soldaților. În schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el, adică chiar în medersa, unde fuseseră amenajate camere pentru învățăceii a căror familie nu locuia la Fès; ai lui locuiau la marginea regatului Marrakech. Trebuie să recunosc, chiar și atunci când eram doar noi doi, unele dintre atitudinile lui îmi displăceau, mă nelinișteau, uneori mă și înspăimântau. Numai că i se întâmpla de asemenea să se arate mărinimos și devotat. Oricum, mie așa îmi apăruse în anul acela: atent la cele mai mărunte clipe ale mele de descurajare, găsind uneori tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de care aveam să fiu lipsit încă o săptămână. Când am ieșit, Fatima a venit după mine în cameră, desigur împinsă de la spate de maică-mea. Mi-a luat mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sfârșitul anului, Fatima era însărcinată, iar eu am simțit pe dată nevoia să găsesc o muncă mai bine plătită decât aceea de la maristan. Ca fiică a unui librar, mama m-a îndemnat să mă lansez în comerț, ceea ce nu-mi displăcea deloc, dat fiind gustul meu pentru călătorii. Și-a însoțit sfatul cu o prezicere care, pe moment, m-a făcut să zâmbesc: — Mulți oameni descoperă lumea largă încercând doar să adune avere. Cât despre tine, fiule, tu vei da peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fusese la început mai puțin tăioasă. Deși am fost mereu fidel binefăcătorului meu, unele aspecte ale vieții romane îmi contrariau totuși credința intimă. Faptul că un papă afirma, așa cum o făcea Adrian: „Îmi place sărăcia!“ n-avea cum să-mi displacă, iar întâmplarea de care făceau mare haz curtenii încă din prima săptămână a domniei lui, pe mine, unul, nu mă făcuse să râd în hohote. Când intrase în Capela Sixtină, se pare că noul pontif strigase la spectacolul oferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în surdină pe fundal. Prânzul la La Colline, își închipui. —Acordă-mi două minute. Îl auzi pe Edward scuzându-se că trebuie să se ridice de la masă, trăgându-și scaunul și găsind un colț liniștit. Adevărul e că nu-i displăcea atât de mult să facă lucrul ăsta: întreruperea unei mese pentru a răspunde la un telefon urgent era procedură standard la Washington, o modalitate de a-ți acorda o importanță nemărginită. Da, spuse într-un final. Dă drumul tirului. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unui ceas din depărtare („Ascultă, dar! “ comenta textul cu rimă) Îi alunga Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță grațioasă care mă vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
terciul lui călduț cu lapte și grav ca un idol, și așteptai semnalul verde postlactic pentru a transforma bebelușul vertical Într-unul orizontal, eu Împărtășeam și așteptarea ta, dar și tensiunea Îmbuibării lui, pe care o exageram, și de aceea displăcându-mi cât de veselă și de convinsă erai de dispersia rapidă a ceea ce eu percepeam a fi o oprimare dureroasă; și când, În sfârșit, grosolana bulă de aer se ridica și exploda din gura lui sobră, eu trăiam un minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pregătit pentru a duce până la capăt cele ce mi se oferă. Nu-i început. Nu-i sfârșit. Nu am început nimic scriind. Nu voi sfârși nimic, încheind aceste pagini. Începând, deja am sfârșit, după cum sfârșind abia atunci voi începe. Îmi displac asemenea pendulări de cuvinte, jocuri ale contrariilor, de-a plinul și golul și alte asemenea. Existența lor mă fascina cândva. În vremea când citeam scrieri vechi chinezești, când discutam cu fervoare despre preeminența textului. În anii când citeam Biblia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prostul obicei de a mă lua drept prost, și nu sînt. Dacă n-aș ști că-ți place, te-aș biciui mai des... Dădu din cap. Trebuie să găsesc o formă de a te pedepsi care Într-adevăr să-ți displacă. Schimbă tonul. Știu foarte bine că nu sînt regele Insulei Hood și regele nimănui... Nu sînt decît omul care a suferit cel mai mult pe lumea asta și care nu vrea să se Întîmple același lucru cu fiul lui. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se ridică În picioare și Începu să se plimbe Încet dintr-o parte Într-alta a peșterii largi, ținîndu-se de șale și Înaintînd cu pas leneș și legănat. Fără să-l privească, Îi spuse: - Uneori am impresia că ți-ar displăcea dacă ar fi un copil normal. Te-ai simți trădat. Nu de mine, pentru că asta ar fi imposibil, ci de el. În fond, Îți dorești cu ardoare să fie mîndru de puterea tatălui său, să prefere să semene cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de după-amiază, iar dansul de seară e rupt din lumea asta. Anul trecut m-am simțit destul de singur, dat fiind că nu eram cu nimeni - nu voisem să invit pe nimeni înainte să văd ce făceau ceilalți: mi-ar fi displăcut să fi luat unul din juniori, de exemplu, și să descopăr apoi că toată lumea invitase pe cineva din echipa de management - nu-i așa că ar fi fost jenant??? Am dansat de vreo două ori cu una dintre secretarele din birourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina, în afară de whisky și morfină." " Destul și atât. În fond, ce te supără?" " Totul e construit, artificial, fals. Voaluri, cearcăne, plete de stafie. Un mister calp, gratuit..." N-aș fi zis că-ți displace..." "Ai dreptate... Poate că ăsta e șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox?" "Probabil. Hai să bem ceva!" Doina scosese din poșetă o fiolă de morfină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tu o poți scoate la capăt. Asta era ceva tipic pentru Thackeray. El le promitea achizitorilor săi luna de pe cer și apoi Întotdeauna reușea cumva să mă convingă pe mine să le-o livrez. Oricât de mult mi-ar fi displăcut să-mi petrec timpul Încercând să fac fete slabe să Încapă În rochii de mărime-eșantion care făceau până și măsura zero să pară prea mare, Thackeray avea dreptate cu privire la afacere. Tocmai vânduse Încă șase rochii. Noi trebuia să Îmbrăcăm cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am oprit adesea la Brightman’s Attic, un anticariat îngălat și prost întreținut, proprietatea unui homosexual flamboaiant pe nume Harry Brightman (mai multe despre el ceva mai încolo). În majoritatea cazurilor, dimineața îmi pregăteam micul dejun acasă, dar, pentru că îmi displace să gătesc și nici nu am talent pentru asta, mîncam de cele mai multe ori de prânz și cină prin restaurante - întotdeauna singur, întotdeauna cu o carte deschisă în față, întotdeauna mestecând cât mai încet, pentru a prelungi cât mai mult masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rog, bravo lor. Jay se apropia de șaptezeci de ani, desigur, dar cine eram eu ca să obiectez la o cină sau două cu tangouri și giugiuleli sub clar de lună? Ca să fiu perfect cinstit, nici mie nu mi-ar fi displăcut o porție. — Bună, Edith, i-am spus când a răspuns la telefon. Sunt spiritul Crăciunului trecut. — Nathan? Părea mirată să mă audă... dar și puțin scârbită. — Scuză-mă că te deranjez, dar am nevoie de informații și tu ești singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că nu acesta este locul meu. Fascinația stranietății redevenea străinătate. De data aceasta, lîngă bradul din Spoleto, mi-am descoperit rădăcinile olfactive ale patriei. Mirosea a lemn, ca acasă, ca în copilărie... Nu-mi era dor de țară, nu îmi displăcea Italia și nu eram bîntuit de nici un fel de melancolii. M-am așezat însă la rădăcina bradului și am respirat fericit. Doar după o vreme am realizat că mirosea a copilărie, a locul acela de origine pe care, orice am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu cele opt pâini pe cap, împiedecându-se, era cât pe ce să le prăpădească în râu. Ca să nu înghețe sângele în ei pe tot restul drumului până la tabără, s-au deplasat numai în pas alergător. Deși nu le-ar fi displăcut să răcească puțin, ca apoi, să se odihnească măcar câteva zile într-un dispensar militar, riscul era totuși prea mare. După executarea misiunii, toți trei trebuiau, cu orice preț, să usuce undeva echipamentul de pe ei; dar unde? Soluția era un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
obiecte provenite pe sub mână, din RFG. Trage aer adânc în piept și se uită la mine a mirare, nu înainte de a mă cântări cu mare atenție. Încerc, nu fără un mic efort, să-i răspund cu aceeași monedă. Nu-mi displăceau deloc termenii alegorici. Ba chiar că uneori mă predispuneau. Mă scoteau uneori chiar din plictis. Încerc să rup, poate încă pripit și dezorganizat, vălul alegoriei: Nu pot fi castelan, tovarășe contabil-șef, din moment ce mă aflu încă în așa-zisa mănăstire
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
percepem. Cele care mă pedepsesc pe mine frecvent, sunt zeițele Hera și Pallas Atena. Cu siguranță că ele sunt geloase pe Afrodita. De aceea mă lasă în brațele unor iubiri pasagere, frivole, care, până una alta, e drept, nu-mi displace. Prima dintre ele nu mă lasă să mă căsătoresc, iar a doua nu mă lasă să gândesc la rece, să fiu un lucid. Ce vorbești, domnule? Vezi să n-o iei cumva pe ulei - sună vocea de bas a domnului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lase nici o dovadă În urma lui și chiar Îi trecu prin minte s-o orbească pe Anna cu una din dălți, așa Încât aceasta să nu-l poată identifica. A fost doar un gând trecător. Îi repugna violența inutilă, nu pentru că-i displăcea violența, ci pentru că-i plăcea să fie precis și metodic, să nu omită nimic necesar și să nu adauge nimic inutil. Evitând cu mare grijă urmele de sânge, cercetă buzunarele lui Herr Kolber, căutând cheia studioului, și, după ce o găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sigur nu i-ar plăcea. Sau s-ar teme că mă atașez de ea și-i cer mai mult. Adevărul esențial e mult dincolo de aparențele apropierii concrete și am încredere că și ea e de aceeași părere. Dar nu-mi displace apropierea concretă de ea, de ce să mint să spun altceva? Probabil că atunci cînd te îndrăgostești, persoana care îți place devine un fel de ființă irezistibilă, altfel decît ceilalți... e ca și cum mîinile ei sînt de fapt calde raze de lumină
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
casă. Era rănit, dar a scăpat, că a ieșit pe din dos. Dar casa era înconjurată, nu? Era, dar s-a folosit de niște stoguri de fîn. A scăpat? întrebăm pe un ton care spunea că nu ne-ar fi displăcut o astfel de variantă. Pe moment. Totuși, i-am luat urma și ne-a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni? Bandiți, nu oameni. Erau patru. Și dumneavoastră? Vreo treizeci. Atunci i-am scăpat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]