3,286 matches
-
În ce măsură actualitatea mai conservă importanța comunicării orale este deci o interogație legitimă pentru omul modern, cu atât mai mult cu cât „vorbirea a fost ridicată însă de greci la un rang deosebit: acela de metodă. Socrate însuși prețuia vorbirea și disprețuia scrisul pe motiv că subjugă memoria; sofiștii au inventat, pe această bază, o artă a disputei - metodă de a demonstra, cu ajutorul vorbirii, orice” (Negreț-Dobridor, 2001, p. 16). Astfel, este greu să ne închipuim existența noastră alături de semenii noștri în lipsa comunicării
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
catolice (De moribus Ecclesiae catholicae), care este adevărata mamă a tuturor creștinilor și cuprinde atît Vechiul, cît și Noul Testament; a urmat dialogul Despre caracterul maniheilor (De moribus Manichaeorum), unde polemizează cu ereticii care, în trufia lor, considerîndu-se puri și aleși, disprețuiesc comportamentul creștinilor; a reînceput să discute din punct de vedere filozofic problema imaterialității sufletului în Mărimea sufletului (De quantitate animae), un dialog cu prietenul său Evodius. Bibliografie. Texte: BA 1, 1949 (De moribus Ecclesiae catholicae și altele: B. Roland-Gosselin). Studii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
context. în schimb, de lucruri trebuie să ne servim călăuziți de preceptul evanghelic al iubirii de Dumnezeu și de aproapele nostru: această distincție este susținută de Augustin și în continuare și, împinsă pînă la ultimele consecințe, îl face uneori să disprețuiască toate științele teoretice, cu atît mai mult dacă sînt profane. Cărțile a doua și a treia sînt dedicate acelor signa ale lucrurilor, și se insistă în special asupra „semnelor” ambigue și necunoscute: de ce anumite lucruri sînt indicate în mod ambiguu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
paralel cu episoadele neotestamentare corespunzătoare (de exemplu: păcălirea Evei și Buna-Vestire a Mariei; Noe care ia toate animalele pe arca sa și Petru care, în povestirea din Faptele Apostolilor, are viziunea tuturor animalelor etc.). Elpidius nu e un poet de disprețuit, iar datorită prețiozității sale, fără îndoială artificioasă, poate fi considerat un scriitor doct; se observă la el influența lui Prudentius și a lui Sedulius. Bibliografie. Ediții: PL 62, 543-548; F. Rosaro, Elpidio Rustico, Centro di Studi Cristiani, Catania, 1955. 6
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără umilință (I, 25, 286 etc.). Isidor e foarte îngrijorat de corupția din sînul Bisericii, și din acest motiv îi atacă fără menajamente pe episcopul Eusebiu de Pelusium și pe unii dintre clericii săi, care îi determină pe ceilalți să disprețuiască sacerdoțiul (II, 52); el îl îndeamnă pe Chiril să intervină pentru a ajuta Biserica din Pelusium să iasă din starea de plîns în care se află (II, 127). Nu trebuie uitate nici scrisorile în care Isidor nu se ocupă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dincolo de mișcarea precipitată a acestei farse exemplare, dincolo de duelurile fără gloanțe, de cavalcadele simulate, dincolo de gesturile absurde ale Cavalerilor din ordinul Pintenului, se profilează tragedia adevărată, aceea a Poloniei de peste ocean, Polonia îngenunchiată, acea Polonie antebelică pe care Gombrowicz o disprețuiește și o compătimește, iubind-o; iar în subtext se ivește iarăși și iarăși întrebarea cum ar putea deveni polonismul o sursă de putere. Scriitorul nu răspunde explicit, dar ne lasă să ghicim că asumarea lucidă a tragi-comediei poate constitui antidotul
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
aflată în contradicție cu o exigență morală ascunsă în mine și care dăinuie acolo în ciuda convingerilor mele atît de apropiat de universul abulicilor. Am, mai mult sau mai puțin inconștient, nostalgia acțiunii, a eficacității, a făptuirii, lucruri pe care le disprețuiesc în teorie; dar teoriile noastre n-au nimic de-a face cu realitățile noastre profunde". Astfel încît, adaugă imediat: "Eu îmi trec zilele într-o disperare sterilă ce mă uzează, ce mă ușurează în mod periculos". Altădată se întreba: De unde
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
Gogol. În 2003 a primit Premiul special acordat de Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor. Adept al criticii de participare, R. nu are, propriu-zis, o metodă, ci recurge la o lectură atentă și comprehensivă. Dornic să intre în intimitatea textelor, el disprețuiește blazarea și suficiența unor confrați care, comentând, nu fac decât să-și confirme părerile prestabilite, de aceea și este ostil pedanteriei, atribuită criticilor întemeiați pe o teorie. Nu validitatea propriului demers îl preocupă, ci adevărul lui. Suspectează orice abordare obiectivă
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
inimă pură vor să bată la ușă. Nu alungă pe nici unul dintre robii Săi; de nimenea nu se scârbește socotindu‑l nevrednic de tainele Sale dumnezeiești; pe bogat nu‑l prețuiește mai mult decât pe sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca nefiind bărbat; femeii nu‑i poartă ranchiună pentru nesupunerea ei de la începuturi; de bărbat nu se scârbește fiindcă și‑a încălcat [legământul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
topi într‑un tot inextricabil? Imposibil de lămurit. Ne mulțumim să observăm că, spre deosebire de Irineu, care insistă asupra aspectului cantitativ al diviziunii ultimului imperiu, Hipolit adaugă o nuanță de ordin calitativ, potrivit căreia descompunerea va duce la apariția regimurilor democratice, disprețuite de toți filozofii politici ai Antichității, de la Herodot la Polibiu, trecând pe la Platon, Aristotel și Cicero. Pe de altă parte, imperiul nu va „muri de moarte bună”, ci va suferi, la rândul său, un fel de pedeapsă‑martiriu. Hipolit deschide
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
coarne, străină de Apoc. 13, a fost determinată de identificarea cornului de la Dan. 7, 8 cu Anticristul”. Potrivit fragmentelor 11‑13 din comentariul arab la Apocalipsă, Anticristul ar fi capul fiarei marine (aceeași îndepărtare de textul original), care va fi disprețuită („rana”) și care se va „vindeca” prin „semne și minuni”. Cele două coarne reprezintă aici Legea și Profeții (cap. 11). Să revenim la textul nostru: monstrul marin reprezintă „domnia lui Augustus, părintele împărăției romanilor”(49, 2‑3): Fraza: „Și toată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu ar fi cunoscut‑o, ci „pentru a‑i ține treji, pe ei și pe toți, atenți la viitor, într‑o așteptare încordată de zi cu zi, a Mirelui ceresc, și pentru ca durata acestei așteptări să nu îi facă să disprețuiască poruncile cât timp el va întârzia, să nu adoarmă și să cadă cumva din înaltul vieții cerești” (IV, 16, 2). Cu toate acestea, Isus a descoperit semnele premergătoare parusiei, cel mai important dintre ele fiind instalarea „urâciunii pustiirii” în templu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în dorința sa de a face bine oamenilor, întâlnește o ființă care i se opune și în fața căruia rămâne neputincios. Astfel fiind, Fiul lui Dumnezeu este învins de diavol; pedeapsa pe care o primește ne învață și pe noi să disprețuim pedepsele pe care le putem primi de la el. Acesta prezice, într‑adevăr, că Satan, care va apărea, la rândul său, asemenea lui, va arăta mari semne și minuni, atribuindu‑și gloria lui Dumnezeu; că [oamenii] nu trebuie să le dea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cel care a înțeles a și stârpit acest cuvânt care stă în locul sfânt de care este străin, printr‑o interpretare adevărată, adică, prin lumina venirii lui Cristos. Și, de îndată ce își va da seama că acesta este urâciunea pustiirii, o va disprețui și alunga din locașul sfânt în care părea că își are locul” (Com. Mt. ser. 42). Ceva mai departe, în Com. Mt. ser. 47, Origen rezumă, printr‑un mic excurs teoretic, interpretarea pe care o dă figurii Anticristului. În același
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru a‑și recăpăta tronul și a‑i pedepsi pe senatori. Pentru a înțelege mai bine resorturile ultime ale legendei, se impune o resituare a acesteia în contextul mai amplu al conflictului Orient‑Occident, dat fiind că împăratul, atât de disprețuit la Roma, se bucura de o foarte bună reputație în ochii popoarelor orientale. Trei impostori au reușit să treacă drept Nero rediuiuus: primul, în 69, sub Othon (Tacit, Hist. 2, 8); al doilea (Zonaras), în 80, și al treilea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
câmpurile de luptă din lume) și pe Vipsania Agrippina Magna, fiică a lui Vipsanius Agrippa și a Iuliei Magna, nepoată a lui August, „văduva ambițioasă și imprudentă” (D. Tudor), care nu se dădea în lături de la teoria intrigilor, cum nu disprețuia nici violența 60 (caracterul pasional nu o împiedica - credea Tacitus - să fie o femeie onestă și bună...), și pe Pompeea Plotina (născută în preajma anului 70 d. Hr., fiică a unui obscur Lucius Pompeius), soție a lui Traian (se măritase cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor (Neculce, ginerele său - căci o ținea pe Maria -, era de părere că socrul lui împreună cu Iordache Ruset „erau mai aleși și capete bune, de-i ajungeau la toate socotelile”111). Nu disprețuia otrăvia - am văzut - nici Șerban Cantacuzino (al cărui frate mai mare, Drăghici Cantacuzino - cel însurat cu Păuna, fiica marelui spătar Diicu Buicescu -, fusese eliminat prin otrăvire de doi aprigi dușmani ai Cantacuzinilor, „Necula Sofialăul, grec de la Rumele” și „Balasache, grec
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în văduvie. în rest, în această împărăție a crimei, prin ale cărei unghere sau locuri de surghiun și-au pierdut urma mulți români, moartea era ajutată să vină prin sabie, secure, ștreang, țeapă, sfârtecare, laț, otravă ori înecare (turcii nu disprețuiau nici schilodirea). Așa cum i s-a întâmplat lui Barbu Neagoe (Barbu Basarab, Barbu III Craiovescu), faimosul „Ban Mărăcine”, domn de-o clipă în țara Românească (din februarie până în aprilie 1536), însurat fără îndoială, căci a avut un fiu, Nicolae) (și el
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pildă, Curtea domnească a țării Românești privea, la început în veacului al XIV-lea, în materie de vestimentație, către Apus - probabil prin mijlocire ungurească 313. Doamnele Basarabilor, care s-au îngropat la Argeș, în biserica Sf. Nicolae, credincioase Bizanțului, nu disprețuiau, însă, moda apuseană. Tabloul votiv ne arată o soție de Voievod (prima care și-a lăsat chipul într-o frescă de biserică) care poartă „o scumpă și bogată haină, în înfățișare bizantină, iar pe cap are aceeași coroană înaltă ca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
încerci să o întreci în râvnă, ci pentru că ea te lasă cu mult mai în urmă?”180), încearcă să le convingă de importanța primului legământ. Cuvintele Sfântului Apostol Pavel îi sunt din nou de folos lui Ioan Chrisostomul : „Văduvele, dacă disprețuiesc pe Hristos și vor să se mărite, vor fi osândite, pentru că au călcat în picioare credința cea dintăi 181. Vorbele Apostolului (din I Timotei, 5, 11 - 12) erau: „Iar de văduvele cele tinere te ferește. Căci, atunci când poftesc împotriva lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
visuri de domnie” (Despot Vodă l-a omorât pe marele stolnic Andreica, fiindcă „se arăta că umblă după domnie”) li se adăuga lăcomia de nepotolit a unor Domni. Dumitrașcu Vodă Cantacuzino, decrepitul care nu-și ascundea pulsiunile erotice (și nu disprețuia caznele aducătoare de bani: l-a spânzurat de mâini pe marele stolnic Gavril Brăescu - cel însurat cu Sultana, fiica lui Pavel Albotă - ca să-i ia banii) nu putea fi un competitor pentru Gheorghe Duca (cel ce nu-și uita inamicii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Luciliu (Scrisoarea 78Ă. Așadar, este „o mare nenorocire să, renunțăm la curajul de a muri și să nu-l mai avem pe acela de a trăi” (Senecaă. Cel mai bun remediu pentru teama de moarte este acela de a o disprețui, Întrucât „de Îndată ce scăpăm de frica ei, nu mai e nimic apăsător” (Senecaă. Moartea este inclusă În viață și, din acest motiv, „este o nebunie să ne temem de ea”, dar trebuie să fim pregătiți pentru a o primi. Pentru aceasta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
bănățean”, „Secolul 20”, „Steaua”, „Synthesis”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a., precum și la publicații din Râmnicu Sărat, Buzău și Focșani. Pentru editarea scrisorilor lui Duiliu Zamfirescu i s-a decernat în 1967 Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române. Fără a disprețui cronica literară, pe care o va practica mai mult sau mai puțin accidental, S. se orientează de timpuriu către cercetarea istorico-literară. În linii mari, intervalul în care se mișcă dezinvolt este cel cuprins între 1848 și 1948, cu incursiuni nealeatorii
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
batjocoritoare, declarativă, dialogată, epică, directă, alegorică, nervoasă și enervată. Sarcasmul vizează în special două categorii de fenomene: manipularea individului în unele din societățile moderne, distrugerea personalității, domesticirea, îndobitocirea; și rolul poetului, cu lupta lui, adesea disperată, contra celor care-l disprețuiesc sau ucid. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Mic tratat de glorie, București, 1973; Cântec de trecut Akheronul, București, 1975; Martori oculari (în colaborare cu Eugen Seceleanu), Iași, 1976; O zi în natură, București, 1977; Uneori, plutirea, București, 1977; Biografia debuturilor, Iași, 1978
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
introducându-l în sfera de rezonanță a literaturii universale. Astfel, dintr-o meditație care-l va fi dus cine știe până peste câte granițe ale realității și din violența necesității de a fi prezent într-un concret pe care-l disprețuia și din care s-ar fi vrut evadat s-a născut arta acestui straniu Urmuz care, alături de Eminescu, prin zbuciumul și sfârșitul lor tragic, prin încăpățânarea de a nu găsi în viață vreun confort oarecare, sunt singurii la noi care
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]