1,295 matches
-
mult prea bogat pentru intențiile proiectului său. În loc să cerceteze noile forme ale literaturii și să-i reevalueze rolul În contextul societății urbane, tehnicizate, ritos individualiste și totuși masificate (cum constată Peter Sloterdijk), Lejeune și Genette continuă sîrguincios și autarhic, cu disprețuitoare suficiență, În cîmpul literaturii, o lucrare stearpă. Țintuit de mirajul nestoit al definițiilor de dragul lor, prea didactic, iată cum vede Genette diferența pragmatică dintre enunțurile “de ficțiune” și cele “de realitate” (de tip istoric), pe baza căreia numește false autoficțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moștenească pe cele anterioare. Ea este condamnată la viață așa după cum viața e condamnată la moarte. Din nou, Frédéric Beigbeder a intuit foarte bine noua condiție a literaturii. „C’est Toto qui ecrit un roman” scrie Pierre Jourde despre el, disprețuitor, dar Beigbeder știe că textele lui nu pot deveni cult decît dacă Își conțin proria comdamnare la moarte. Beigbeder scrie de fapt parodii la adresa stilului clasic, brevilocvent, eliptic, prețios și elegant. Prețioasele secolului al XVII-lea sînt astăzi snobii, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
continuu: "Pentru ce?" Obsesia unor răspunsuri fundamentale nu face casă bună cu lejeritatea existenței. Exagerarea în această atitudine este de prost augur. Cum de nu mai încap în spațiul lumii contemporane modurile de viață anterioare? Cărei exigențe îi corespunde privirea disprețuitoare pe care omul contemporan o aruncă "lipsei condițiilor civilizate" în care trăiesc cei ce vor să-și conserve modurile de-a fi în care s-au născut? Confirmarea modernității noastre și a progresului, la care ne închinăm, cere să eliminăm
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
avea ambiția de a se afișa din neam de boier mare și privea cu dispreț pe toate rudele soțiilor sale, pe care le considera "săpunari îmbogățiți". Fiul lui Matei, colonelul în rezervă Gh. Eminescu confirmă: "Avea pentru Condeești o atitudine disprețuitoare. Se socotea superior, în erarhia socială. El nu-și mai amintea de Țăranul Gh. Eminovici, din Călineștii lui Cuparenco, ci numai de căminarul Gh. Eminovici, de la Ipotești, și de stolnicul Iurașcu, bunicul lui. Într-un cuvînt, Matei Eminescu se simțea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
extinde peste întreaga lume, chipul acestui bărbat s-a însuflețit, ochii lui dilatați și cenușii străluciră, nările i se umflară, figura sa bărbătească căpătă o expresie extrem de energică, plină de îndrăzneală și de superbie. Cu fruntea ridicată, cu un zîmbet disprețuitor, el se apropie de glob și-și sprijini mîna puternică pe pol. Acest gest ocrotitor, imperios, posesiv te face să spui că acest om e sigur că stăpînește întreg globul pe care-1 contemplă de la înălțimea staturii sale impunătoare și pe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
enervanți sînt cei care au anumite apucături și ticuri care ne scot din sărite. De obicei, nu-i irită intenționat pe cei din jur - pur și simplu așa sînt ei. Iată cele mai simpatice opt tipuri de astfel de șefi: Disprețuitorul Șeful dificil Disprețuitor are talentul neobișnuit de a face și cea mai inocentă remarcă să sune de parcă ar fi adresată unui idiot. în gura lui, pînă și complimentele sună ca o condamnare. Seamănă cu proprietarul magazinului din serialul Familia Simpson
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
care au anumite apucături și ticuri care ne scot din sărite. De obicei, nu-i irită intenționat pe cei din jur - pur și simplu așa sînt ei. Iată cele mai simpatice opt tipuri de astfel de șefi: Disprețuitorul Șeful dificil Disprețuitor are talentul neobișnuit de a face și cea mai inocentă remarcă să sune de parcă ar fi adresată unui idiot. în gura lui, pînă și complimentele sună ca o condamnare. Seamănă cu proprietarul magazinului din serialul Familia Simpson. Un simplu „Bravo
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
simți ofensat”. E încrezut, mieros și foarte plin de sine. Aroganța lui devine insuportabilă în momentul în care îți este clar că nimic nu o justifică - nu are nici un motiv să se simtă superior celorlalți. în relația cu un șef Disprețuitor, apare tentația de a-i „dovedi” că nu ești atît de prost pe cît de crede. Adopți o atitudine defensivă și uneori depui eforturi exagerate, însă fără nici un rezultat. Degeaba te strădui; acest tip de șef dificil va privi întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
că și el ar fi putut să facă acel lucru. Deși nu vorbește niciodată despre asta, percepe totul ca pe o competiție; în micul univers creat de el, va fi mereu învingător. Singura modalitate de contracarare a un șef dificil Disprețuitor pe care o cunosc o reprezintă micile remarci sarcastice, aparent umile și bine plasate. De exemplu, dacă șeful spune: „Bravo!”, folosind tonul acela special, uită-te în ochii lui, zîmbește larg și răspunde: „Da, chiar și noi ăștia mai bătuți
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
locul alături de Richard m-a întrebat ce m-a apucat să renunț la un asemenea chilipir. Au mai trecut două săptămîni și a cerut la rîndul lui să se alăture iar colegilor. După aceea, am început să facem glume ușor disprețuitoare pe seama celor care erau numiți de-acum „cățelușii lui Richard”. Rareori, un șef care afișează în mod clar preferințe pentru anumiți angajați își dă seama că favoritismele au un impact negativ asupra atmosferei de la locul de muncă. Dacă sesizează tensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
culturală mutabilă, femeia "se joacă" pe sine în timp ce joacă, conștient sau inconștient, și un alt rol145. Prezența Madonnei pe scenă și în videoclipuri excedează în feminitate, fiind de obicei asociată cu imaginea femeii fatale sau cu o imagine de Marie-Magdalenă disprețuitoare și lipsită de căință. Costumele Madonnei, gesturile ei, mișcările și pozele sunt simboluri ale unui corp creat artificial sau imaginat și ale unei identități provizorii, în continuă schimbare. Deoarece travestiul în general revelează genul ca imitație, ca formă fără conținut
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
gestuale și în primul rînd pe posibilitățile modulării complementarității gestualitate/limbaj. Gestualitatea (componentă inter alia a capitalului simbolic) exprimă o apartenență socială, o identitate de grup, actualizată prin comportamente permise (norme, coduri, etichetă) și comportamente interzise (tabuuri gesturi obscene, gesturi disprețuitoare ce transgresează principiul universal al cooperării și politeții). Toate culturile posedă un sistem important de comunicare gestuală (Baylon & Mignot 1991: 144). Cînd un american vrea sa exprime ideea că o situație, persoană este O.K. va desena un cerc compus
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cu pumnii strânși. Gesturi accentuate și precise, mișcări bruște și vehemente. Vorbire scurtă, sacadată, cu întinderi emfatice de voce. Vorbește aspru și imperativ, alocuțiune rapidă și facilă. Caractere psihologice (Caracter) Întotdeauna plin de neliniște, energic, generos, încăpățânat, irascibil, pasionat, agitat, disprețuitor de bani, muncitor neobosit, ahtiat de glorie. Caracter despotic, mândru, ambițios, autoritar, violent, insubordonat, vindicativ. Voință puternică, inflexibilă, tenace: desfășoară în orice direcție o activitate extremă. Pasiuni foarte înflăcărate, afecțiuni tiranice, violente, cu nuanțe de gelozie. Memoria nu are nimic
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
au avut parte de o moarte mai dureroasă și au existat fără îndoială unii care nu au dat nici un semn de disperare. Dar fie că acest calm exterior al lor nu era decît masca unui chin extraordinar, a unei mîndrii disprețuitoare și a unei uri nemărginite și fără ieșire, fie că ei se credeau susținuți de admirația unui grup. Ei au dat cu siguranță dovadă de un curaj rar și orice curaj își are frumusețea lui. Frumusețea limitată a curajului plin
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru a le controla independența reală, bineînțeles. De unde al patrulea orizont, cel al "punerii în scenă" a activității științifice. Nu e vorba aici de a "face jocul presei", dar nici de a se închide într-o atitudine la urma urmei disprețuitoare față de public. Subiectul violenței în școală dă, paradoxal, o șansă cercetătorilor, dacă o fac în mod prudent, să contribuie la aducerea rațiunii într-o dezbatere mediatică plină de capcane. În privința acestui subiect, problema punerii în scenă e că media și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
familiarizau cu munca lor și făceau tot ce le stătea în puteri ca să-i ajute în cercetări". Se va fi înțeles că nu suntem nici anti-ierarhici, nici împotriva evaluării, cu condiția ca aceasta să fie ajutătoare, nu stresantă, atentă, nu disprețuitoare, pedagogică, nu administrativă. Formarea nu e totul, căci problema violenței în școală depășește cadrul local, fiind cuprinsă într-o structură culturală și socială. Într-o abordare contextuală largă (ecologică), importantă pare măsurarea ponderii protecțiilor "naturale" (care nu sunt decât construcții
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
are funcția de anticipare a realității. Cavaler, cavalerist În simbolistică există o diferență foarte clară între cavaler și cavalerist. Cavalerul încarnează prin excelență eroul dotat cu toate calitățile cerute: curaj, bravură, onoare, demnitate, respect, în timp ce cavaleristul manifestă atitudinea lejeră și disprețuitoare, mai ales în raport cu femeia (un comportament «de cavalerist»). Pe cât exprimă cavalerul romantismul, pe atât cavaleristul evocă mojicia. În orice caz, simbolistica este strâns legată de cea a calului (vezi acest cuvânt) și de dominarea sa, alegorie a stăpânirii pulsiunilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
oricine citește ce spune el despre teorema lui Pitagora sau despre Euclid sau Einstein), sau că avea cea mai mică simpatie pentru ea (așa cum nu precupețește niciun efort s-o arate). Matematica "reală" este pentru el doar motiv de milă disprețuitoare. Nu lipsa de înțelegere sau de simpatie este problema în cazul lui Whitehead; dar el uită, în entuziasmul său, deosebiri cu care este destul de familiar. Matematica cu un "efect formidabil" asupra "activităților zilnice ale oamenilor" și asupra "organizării societății" nu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
luxoasă ridicată prin imaginație la rang de domeniu seniorial, ceea ce nu-l impresionează pe Șerban Cioculescu care va continua să vadă în "seniorul consort de la Sionu" pe "amatorul de bun trai și de dolce far niente", "masca impenetrabilă de aristocrat disprețuitor și sarcastic", personajul sfîrșind prin a-i deveni detestabil: "omul era însă detestabil și de cîte ori pozează în aristocrat și în înțelept îmi amintesc de turpitudinile lui." Pe aceeași linie, Ovidiu Cotruș nu trece cu vederea "fandoselile lui de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu Mateiu și pun sub semnul întrebării cel puțin parțial veridicitatea caracterizărilor datorate Ecaterinei Logadi: "Raporturile tatii cu fiul lui mai mare, fratele meu vitreg Matei, au fost mereu încordate. [...] Matei nu avea nimic din generozitatea sufletească a tatii. Era disprețuitor, amar, plin de morgă și mai ales snob. Aceasta ne făcuse pe noi, frații mai mici, să-l botezăm "domnul conte" și să râdem de aerele ce și le dădea... Era rece și distant cu tata. Nu-i înțelegea nici
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dă semne de prezență -, este, așadar, fără să fie. Atunci când pierderea de sine este totală (semnul ei este stăpânirea vremii de către oamenii mărunți), el trebuie să fie readus la sine. "Omul superior" pregătește revenirea la sine a omului. El este disprețuitorul ordinii sociale (cei doi regi), al științei (Spiritul Scrupului intelectual), al reflexivității spiritului (Vrăjitorul sau Ispășitorul Spiritului); el nesocotește religia (Papa fără coroană), ordinea morală, posesiunea și proprietatea asupra lucrurilor (Cerșetorul voluntar); el își ucide sinele rătăcit și orice ideal
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
doborât de satisfacțiile găsite în fel de fel de practici. Tocmai un asemenea model de umanitate are forță referențială, el se apropie de ceea-ce-este omul. Pentru Renouvier însă, acest "om" nu reprezintă decât o existență tranzitorie, decăzută din legea sa, disprețuitoare datorită ignoranței și practicării păcatului față de propria sa creație originară întru bine, justiție, fericire etc. Cum va arăta însă omul restaurat? Întrebarea este firească, atâta vreme cât omul se află încă în istorie, copleșit de propria sa cădere și de conflictul neîntrerupt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o frază care, practic, îl neutralizează, fabricată și introdusă abil de scenarist : „Aș fi fericit dacă aș putea urî”. În sfârșit, nu se va mai numi urât, Gross, ci frumos, Johann Maria Müller. Crudul general Von Karg îl va califica disprețuitor ca „pacifist”, ceea ce în roman nu e vreodată cazul. Titus Popovici construiește un întreg episod non-rebrenian în jurul lui Müller, dus în pădure pentru a fi executat de Petre, ordonanța lui Bologa, din ordinul discret al lui Von Karg. Petre îl
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din gardă. Legionarii sunt unii uciși, alții prinși. Cu toții în GAZ, spre oraș. Legionarul bărbos fixează îndelung picioarele dezgolite ale Anei, cu o privire de animal de pradă. Duma îi prinde privirea. Colonelul Olariu îi întreabă : „Sunteți legionari ?”. Bărbosul răspunde disprețuitor : „Suntem. Ei, și ?”. Duma îi dă un pumn în figură bărbosului, care cade din mașină. Duma sare după el, îl încalecă și îi cară pumni. Olariu îl stăpânește cu greu. Ana sare și ea din mașină și o ia la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dus campanii polemice este și V. Alecsandri. Iritat de „domnia” literară a acestuia, Macedonski îi supune opera unei analize critice tăioase, pătimașe, reproșându-i superficialitatea (din cauza inexistenței unei experiențe a durerii), sărăcia ideilor, excesul diminutival. Răspunsul Junimii va fi ignorarea disprețuitoare a L. și a directorului său. Dar capitolul campaniilor revistei este mult mai amplu. Articolul Les Petits maîtres, semnat Polit, îi atacă pe Delavrancea, Vlahuță și C. Mille. În „Contemporanul”, față de care L. se găsea într-un total dezacord de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]