1,246 matches
-
un pictor italian, precursorul Renașterii în pictură. ""Deoarece anticii nu au lăsat în urma lor nimic în privința clarobscurului, culorilor și perspectivei, este mai mult creatorul decât inovatorul picturii"" ("Stendhal", 1817). Masaccio este poate singurul artist, care a păstrat o poreclă aparent disprețuitoare, peiorativul numelui de Tommaso, cu care s-a făcut celebru în istoria artei. ""Toată lumea îl chema "Masaccio", nu pentru că ar fi fost plin de defecte, fiind de o bunătate naturală...dar era deosebit de distrat și de stângaci, o persoană a
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
determina un râs convulsiv. Ca o completare la caracteristica socială, râsul în afara rolului de a indica simpatie interlocutorului, râsul în cadrul unei grupe poate delimita grupa îndepărtând pe cei din afara grupei. Astfel din punct de vedere negativ un râs poate fi disprețuitor, dușmănos, amenințător, batjocoritor, umilitor, jignitor care este folosit ca o armă împotriva altora, în aceste cazuri se poate vorbi de rânjet. Pe când din punct de vedere pozitiv râsul poate salva anumite situații încordate un râs care dezarmează, îmbunează, împacă, apropie
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]
-
do ya punk?“). Imaginea lui Eastwood ca erou pistolar a fost mult discutată mai ales în anii ’70. Influenta doamnă critic de film Pauline Kael l-a atacat regulat pe Eastwood, atribuind personajelor sale de film o ideologie reacționară și disprețuitoare față de oameni, ceea ce actorul a respins vehement. De-a lungul deceniilor și înaintând în vârstă, figurile din rolurile sale au devenit vizibil mai blânde și mai ironice față de propria persoană. Doar în „Gran Torino“, care a fost gândit ca o
Clint Eastwood () [Corola-website/Science/308040_a_309369]
-
vraja lui Coppélius. Întreaga casă a inventatorului - magician se "dezmembrează" și dispare, în timp ce lumea, atrasă de vedetele care pozează fotografilor în atitudini binecunoscute, intră în scenă și se bucură împreună cu cei doi îndrăgostiți. Bancherul Hoffmann vine să-și recupereze copiii. Disprețuitor, îi aruncă lui Coppélius un teanc de bancnote: prețul Coppéliei. Înainte de a pleca cu ceilalți, Swanilda se apropie de Coppélius, martor trist la fericirea generală. Nu îndrăznește parcă să-i ceară iertare acestui om. Abia acum știe că tot ce
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
pare o lecție de inițiere într-un segment al existenței pe care bărbatul îl minimalizează. De aceea, proiectul ei erotic este de o mare fascinație, poartă în el toate atuurile tentației: natura este paradisiacă, iubita este frumoasă și „nebună”, adică disprețuitoare de convenții, dragostea este neprefacută și totală, mută și inocentă. Eminescu recompune idila imaginată de fată după modelul biblic al perechii unice în grădina raiului. Cadrul natural este însă autohtonizat: e „gura raiului” din cântecul popular, cu luminișuri, cu stânci
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
a fost plasat exact în același punct ca în urmă cu 22 de ani. Hitler s-a așezat pe același loc ocupat în 1918 de mareșalul Ferdinand Foch. După ce a ascultat citirea preambulului, Hitler a părăsit vagonul într-un gest disprețuitor și a lăsat negocierile pe seama șefului OKWpului, generalul Wilhelm Keitel. După cum afirma William Shirer în cartea sa "Rise and Fall of the Third Reich", condițiile armistițiului impus Franței în 1940 au fost cu mult mai grele decât cele impuse Imperiului
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
Miroku, cu ajutorul Tunelului Vântului. Sentimentele lui Kagome pentru Koga și viceversa au fost mereu contradictorii. La prima întâlnire dintre cele două personaje, Kagome a fost răpită de către Koga datorită abilității acesteia de a vedea Fragmentele de Giuvaer, iar atitudinea lui disprețuitoare la adresa lui Inuyasha au făcut-o să îl deteste pe Koga. Totuși, ulterior, a dat dovadă de compasiune și îngrijorare pentru acesta în timpul luptei cu dușmanii lor, Păsările Paradis, tratându-l că un prieten și aliat. În ciuda avansurilor sale, Kagome este
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
la Netherfield, spre bucuria mamei sale. Elizabeth sfidând noroiul, merge pe jos la Netherfield pentru a o vedea pe Jane și este invitată să rămână. Astfel ea are ocazia să-și cunoască mai bine gazdele: domnișoara Bingley este îngâmfată și disprețuitoare și încearcă să-l cucerească pe domnul Darcy, Bingley are un caracter cordial și gentil, iar domnul Darcy este rece și mândru. Află că Darcy are o soră mai mică, Georgiana. Doamna Bennet însoțită de celelalte fiice vine la Netherfield
Mândrie și prejudecată (film din 2005) () [Corola-website/Science/311399_a_312728]
-
primul și cel mai de seamă este Don António de Ferreira, magistrat (1528-1569). Sá de Miranda a făcut și încercări de introducere a teatrului clasic în literatura portugheză cu comediile sale în proza "Os Estrangeiros" (Străinii, 1527) și "Os Vilhalpandos" (Disprețuitorii, 1538), imitându-l pe Plaut și Terențiu. Luís Vaz de Camões (circa 1524 — 10 iunie 1580) este considerat cel mai mare scriitor portughez. Cea mai importantă lucrare a sa este "„Lusiada”". În prezent, ziua națională a Portugaliei este dată la
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
este un adjectiv calificativ, care se referă la cuvinte, expresii, afirmații etc. Cuvântul peiorativ (sau expresia peiorativă) are un sens depreciativ, disprețuitor, nefavorabil, este utilizat frecvent în discursul șovinist și califică adesea o conotație. Termenii și expresiile peiorative traduc voința de a "deprecia" sau "discredita" subiectul pe care îl desemnează, pot constitui o formă de abuz și violență psihologică, lipsă de respect
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
Culegerea "1001 de zile sau Noua Șeherezadă" (Polirom) conține texte traduse de Adriana Liciu, cea căreia îi aparțin și notele. "Douăsprezece scaune" și "Vițelul de aur" au fost publicate de Editura Univers în Colecția Romanul Secolului XX în 1971. "Atitudine disprețuitoare față de stomac", Editura Univers, 1979, cuprinde povestiri scrise de Ilia Ilf, povestiri de Evgheni Petrov, primele încercări de scriere împreună, caietele de notițe ale lui Ilf, Petrov, Ilf și Petrov, povestirea "O personalitate luminoasă (Funcționarul invizibil)" și nuvela "1001 de
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
culegerii, "O personalitate luminoasă", "Neobișnuitele istorii din viața orașului Kolokolamsk", o dublă autobiografie și câteva zeci de texte scurte; în 2012, în aceeași colecție, "Douăsprezece scaune" (ISBN 9789734624324) și "Vițelul de aur" (ISBN 9789734624331), iar în anul 2013 reeditează "Atitudine disprețuitoare față de stomac" (în traducerea lui Mușatescu, "Atitudine nepăsătoare față de stomac" ISBN 9789734641826). Prima adaptare-ecranizare a romanului "Douăsprezece scaune" este, în mod surprinzător, o coproducție ceho-poloneză, "Dvanact kresel", 1933. În 1938, în Germania nazistă se turnează "Dreizehn Stuhle". Echipa filmului a
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
În creștinismul popular, (sau Anticrist) personifică întruchiparea răului absolut într-un singur individ, adversar al creștinismului, sau un epitet cu care poate fi numit un activist eterodox cu scop disprețuitor. În anul 2007, un candidat creștin la Senatul American îl gratifica pe președintele George W. Bush cu întreitul titlu de „ecumenic, masonic, antihrist”, pentru că îndrăznise să fie foarte cordial și fratern cu islamicii, participând la cina de Ramadhan, în Biroul
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
în anul 1774 . În Republica sa luminată, Klopstock își propunea să încredințeze puterea unei elite cultivate, și nu unui suveran, considerat ca fiind incapabil să guverneze. Intelectualii, elitiștii se ridică astfel deasupra poporului, pe care îl împopoțonează cu un termen disprețuitor: "plebe". Klopstock nu acordă nicio suveranitate poporului și nu rămâne nimic din valorile "Libertății, Egalității și Fraternității". A murit la Hamburg, la data de 14 martie 1803, și a fost înmormântat în cimitirul "Christianskirche", din același oraș.
Friedrich Gottlieb Klopstock () [Corola-website/Science/314938_a_316267]
-
Prusia se temea de o consolidare a puterii austriece. Sanculoții (în franceză "sans-culottes") detestau aristocrația și erau devotați egalității, folosind apelativul de "cetățene""tu". Purtau bonete roșii pentru a aminti de eliberarea sclavilor. Oricine era trufaș sau avea o atitudine disprețuitoare era etichetat ca "aristocrat". Erau anticlericali și pentru ei, suveranitatea poporului nu putea fi delegată unor reprezentanți. Viața politică trebuia să fie publică, iar patriotul nu trebuia să-și ascundă opiniile. Întrunirile Adunării trebuiau să fie deschise accesului public, iar
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
negării realității lumii materiale. În unele dialoguri, cel mai remarcabil, în "Republica", Socrate inversează intuiția oamenilor despre ce se poate cunoaște și ce este realitate. În timp ce toți oamenii acceptă realitatea obiectelor, care sunt perceptibile simțurilor lor, Socrate are o atitudine disprețuitoare față de oamenii, care cred că pentru a deveni reale lucrurile trebuie să fie palpabile. În "Theaetetus", el îi numește „"eu mousoi": ad literam «fericiți fără muze»”("Theaetetus" 156a). Cu alte cuvinte, acești oameni trăiesc fără inspirația divină, care îi dă
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
după expulzarea regilor Tarquin, prezentând revoltele populare împotriva generalului Caius Martius, care ordonase confiscarea rezervelor de grâne de la cetățenii Romei. Protestatarii întâlnesc un patrician numit Menenius Agripa, precum și pe Caius Martius însuși. Menenius încearcă să calmeze protestatarii, în timp ce Martius este disprețuitor și spune că plebei nu au fost vrednici de cereale, din cauza lipsei lor la serviciul militar. Doi dintre tribunii Romei, Brutus și Sicinius, denunță atitudinea lui Martius. Acesta părăsește Roma după ce află că o armată Volsciană este pe teren. Comandantul
Coriolan (tragedie) () [Corola-website/Science/319163_a_320492]
-
Isac, fratele mai în vârstă. Or, pentru un basileu bizantin, stăpânul unuia din tronurile, cele mai mărețe ale epocii, era un lucru mai mult decât mediocru să se însoare cu o simplă contesă germană. Pe lângă aceasta, se pare că aerele disprețuitoare pe care le arăta Conrad al III-lea jignise lumea din Constantinopol. În poemul menționat adineauri, Prodromul răspundea pe față pretențiilor germane: el declara deschis gloriosului rege Conrad că, cu toată gloria lui, pentru el era o cinste supremă de
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
în public. Foarte jignit de felul cum era tratat, Conrad al III-lea de altfel, nu rămâne dator cu obrăznicia. În scrisoarea pe care o scrise atunci la Constantinopol, el luă pentru sine titlul de împărat al romanilor și adresa, disprețuitor, mesajul: scumpului meu frate Manuel Comnenul, ilustru și glorios rege al grecilor. Totuși, deoarece și dintr-o parte și din cealaltă se dorea înțelegerea, totul sfârși cu bine. O ambasadă germană sosi la Constantinopol și șeful ei, episcopul de Würtzburg
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
aripă a Palatului Moika în spital pentru soldații răniți însă a evitat ca el însuși să intre în armată. Verișoara primară a Irinei, Marea Ducesă Olga Nikolaevna a Rusiei, cu care ea a fost apropiată când erau fete, a fost disprețuitoare față de Felix: "Felix este 'de-a dreptul civil', îmbrăcat tot în maro, mergând încoace și încolo prin cameră, căutând în unele biblioteci cu reviste și practic nefăcând nimic; el face o impresie extrem de neplăcut - un om trândav în astfel de
Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315654_a_316983]
-
întâmpla, acesta l-a lămurit: Când preotul nostru a fost nevoit să fugă, el ne-a promis că, în fiecare duminică la ora aceasta, el va celebra o mesă pentru noi, oriunde s-ar afla."" Sergentul a replicat în mod disprețuitor: ""Sunteți niște imbecili superstițioși! Vă închipuiți că auziți mesa din locul în care este celebrată."" Iar bătrânul a răspuns cu blândețe: ""Ruga călătorește la distanțe de peste o sută de leghe, din moment ce se ridică de pe pământ până în ceruri."" O mare parte
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
din cei mai apropiați era celebrul scriitor Nichifor Blemydes. Însărcinat de Vatatzes cu educația prințului moștenitor, în această slujbă de încredere el meritase prietenia elevului său și câștigase favoarea suveranului. Era un om cu suflet neînduplecat și aspru, foarte credincios, disprețuitor pentru tot ce nu e lucru sfânt și care se remarcase printr-o ostilitate vie față de latini. Apoi, avea îndrăzneala de a vorbi pe față; și deși libertatea cuvântului i-a pricinuit multe atacuri, el reușise întotdeauna să-și mențină
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
pentru pacea creștinătății. Dar la aceste motive de ordin spiritual se adăugau și considerații mai omenești. Una din fetele împărătesei, Evdochia, făcuse o căsătorie destul de nefericită. Bărbatul ei, fără nici un respect pentru nașterea imperială a tinerei femei, o trata foarte disprețuitor; el nu nu se arăta mai delicat față de basillissa, soacra sa; așa încât, Evdochia îmbolnăvindu-se, fusese să se desfacă această căsnicie nepotrivită. Bărbatul fusese dat afară din palat, soția sa se făcuse călugăriță. Or, noua mânăstire era tocmai destinată a
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
A" înfierat pe pieptul lui Dimmesdale, ceea ce îl convinge că bănuielile sale sunt corecte. Suferințele lui Dimmesdale se adâncesc și el se pedepsește singur. Între timp, faptele bune ale Hester-ei și smerenia ei mută îi câștigă o păsuire din partea comunității disprețuitoare. Într-o seară, pe când Pearl are șapte ani, ea și mama ei se întorc dintr-o vizită, de la patul de moarte al lui John Winthrop și se întâlnesc cu Dimmesdale sus pe eșafodul din piața orașului, încercând să se pedepsească
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
Aceste abilități sunt cunoscute sub numele Spada și Toiagul și fac parte din Înțelepciunea lui Kevin. Nobilii locuiesc la Piatra Sărbătorii și poartă robe azurii. Nobilul Foul: numele comun folosit de Consiliul Nobililor pentru dușmanul străvechi al Tărâmului, numit și 'Disprețuitorul'. Este descris ca fiind „ful sau fratele mai slab al inimii Creatorului” și este sursa tuturor relelor din Tărâm. Este o ființă formată doar din spirit, dar poate lua formă umană și nu poate fi ucis (însă puterile lui pot
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]