6,361 matches
-
nostru. În supoziția consacrată într-o istorie îndelungată a cultivării gândirii pure, supoziția că înțelegerea a ceea ce este limbajul, gândirea, cunoașterea, a ceea ce este binele sau virtutea reprezintă o pătrundere spre esențe situate dincolo de orizontul experienței curente, Wittgenstein vede trăsătura distinctivă a tradiției filozofice occidentale de care el se desparte acum. La această tradiție, el se raportează adesea amintindu-și nu de Frege, de Russell sau de Tractatus, ci de cei care stau la începuturile ei, de Socrate și de Platon
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
revoluționată prin construcția unor limbaje formalizate - limbaje perfecte din punct de vedere logic -, care permit atât o formulare adecvată a problemelor conceptuale, cât și supunerea soluțiilor propuse unui control obiectiv. Prin construcția și prin utilizarea unor limbaje a căror caracteristică distinctivă este claritatea și precizia, filozofia este adusă, pentru prima dată, pe „drumul sigur al științei“. Dincolo de o multitudine de deosebiri în ceea ce privește modul cum a fost conceput și aplicat proiectul analizei logice, aceste presupoziții au fost împărtășite de Frege și Russell
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu sufocă, ci, dimpotrivă, potențează autenticitatea percepției, iar pe de altă parte, transformă întregul areal în ceea ce autoarea însăși numește "un roman-fluviu de graniță" (între genuri și specii, dar și între livresc, artificial și existențial, organic). Intacte, câteva dintre notele distinctive ale scriiturii Marianei Codruț au trecut și în Ultima patrie (Editura Paralela 45, Pitești, 2007) a poetei. Mai întâi, se remarcă și aici capacitatea de a rescrie aria "vizibilă" a realului, firește, din perspectiva unei noi vederi. Ochiul înregistrator, fie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ascund, nu foarte abil, frustrările și neîmplinirile de tot felul ale femeii, supuse în permanență unor atacuri pornite din cele mai variate unghiuri și surse. Mai mult decât atât, destinul propriului sex este pus încă de la început sub semnul minusului distinctiv, al umilului, al minorului: Femeia este câinele:/ Cu darurile sale magnolii/ sau umilă în umbră/ statornică așteptarea;/ Cum strigă mereu/ cum latră, cum plânge/ cum luna plină se învârte/ în scorburi de pântece./ Cum i se-neacă puii/ cum se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dar, sub aparențele frivolității sau ale vanității se ascunde un personaj complex și contradictoriu. Caracterul, întâlnirile și experiențele sale, mai mult sau mai putin miraculoase, capacitatea de a crea situații originale, intensitatea pasiunilor pe care le inspiră sunt numeroase semne distinctive care o fac inconfundabila. Gérard Bauer generalizează în felul următor centrele în jurul cărora gravitează interesele Parizienei: "La femme de Paris, comme l'enfant païen, devrait être placée sous l'invocation de quatre divinités: la puissance, l'amour, la fortune, la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mitului lui Don-Juan, dar poate sta și la baza altor mituri 64. Prin analogie cu acest scenariu, putem interpreta și mitul Parizienei. Prima sarcină, înainte de a stabili pertinenta mitului Parizienei, constă în a descrie și a articulă domeniul, izolând elementele distinctive care, grupate la un loc, vor alcătui scenariul destinului femeii pariziene. Se obțin astfel unitățile constitutive invariantele care sunt în număr de trei: Pariziana, Parisul și grupul masculin. 1. Parisul: Pariziana că mit ia naștere în Paris. Parisul este spațiul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
contes parisiens, p.268]. Pentru Pariziana este caracteristic cultul detaliului, ce condensează și actualizează semnificația, făcând din formă sens. Jacques Dubois [2000, p.246] constată că personajele lui Zola au fiecare câte un detaliu izolat care le caracterizează, devenind semn distinctiv al personajului, repetat de nenumărate ori. Limbajul gestual completează imaginea privind relațiile sociale și, în special, cele intime. El este generat, si particularizat cu o mare putere senzuala, fiind un exemplu concludent al dialogului dintre structurile inconștiente profunde și codul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai puțin rafinați. Pentru femeile mondene, modă este o preocupare permanentă și palpitanta (uneori unică). Fenomenul modei se accelerează în Secolul Luminilor și "se impune îndeosebi la Paris, unde aristocrații sunt obligați să strălucească și să inventeze continuu noi semne distinctive, ca să-și mențină distanță față de cei care îi imită. Intensitatea acestei competiții destinate să reafirme constant diferențele sociale în fața concurenților produce o artă de consum specific" [Muchembled, p.213]. Paralel cu evoluția personajelor, toaletele relevă și marchează etapele parcursului social
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Contradictory aș a modern identity, the Parisian woman is coherent aș a literary character, în the role of a constant of the French literature, aș a value present în the physiologies and the novels of the XIX-th century. Aș a distinctive literary type, the Parisian woman becomes a contagious nucleus which implies redimensions în the aesthetic field and reinterpretations în the novelistic universe. From the phenomenological perspective, the Parisian woman is an event, because she transcends the tradițional woman stereotype aș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un al doilea moment, acesti poeți optează pentru compoziții scurte și concise.172 De altfel, în unele pagini ale culegerii Zibaldone (1182) Leopardi profetizase apariția unei poezii scurte care să poată îndeplini întrutotul exigențele esențializării, poezie ce, iată, constituie marca distinctiva a ermeticilor.173 Calitatea imaginilor de a reverbera constituie unul dintre pilonii tehnicii romanticului, admirată și împrumutata de poeții secolului trecut, care au recuperat printre altele și componența de nedeterminare, de nedefinit, de ambiguitate la care trimit cuvintele vagi leopardiene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prezent și a reîntoarcerilor pe firul amintirii. 3.2.5. Conștientizarea stării de liniște Vremea copilăriei este însoțită de sunet, drumurile reîntoarcerii sau ale îndepărtării de trecut poartă amprenta cantului, iar liniștea aparține clipelor de tainica prefacere și este semnul distinctiv al stării primordiale fericite sau al morții, atunci când nu marchează lipsa dialogului dintre om și natura. În versurile ambilor poeți, sonoritățile domoale de odinioară, glasurile celor dragi, zgomotele casei părintești, vocea drumurilor sau a femeilor ce țes apar în contrast cu nefericirea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vieții, poetul și traducătorul și-a trăit grecitatea că și când ar fi fost condiția existențiala a unui ales. Marcello Gigante rezumă această latura a personalității creatorului ermetic în cuvinte grăitoare: grecitate că rădăcina și țintă, (...) conștiința nobleții străvechi, semn distinctiv al poetului de secol douăzeci, chin și privilegiu.419 După terminarea studiilor liceale la Messina, la granița dintre insula și continent, tânărul Salvatore s-a transferat la Romă, în capitala lumii antice pentru a frecvență cursurile Politehnicii: spre carieră de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
însăși a epocilor, a etapelor istoriei literare și artistice și diferitele manifestări ale canonului. În perioadele în care dominantă este "tendința spre normativitate (clasicismul și neoclasicismele) canonul este explicit și respectat, dar, în mod oarecum paradoxal, nu joacă un rol distinctiv important. Dimpotrivă, în epocile de individualism și diferențiere, canonul corespunzător, deși puțin vizibil, părând chiar absent, are, în realitate, o importanță crescută: funcția lui legitimatoare este extrem de căutată, de râvnită"26. Această permanentă reconsiderare a problemei canonului, de o flexibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism elementar. Demitizarea spațiului blagian, dominat de sat, constituie o amprentă personală, în termenii deconstrucției canonului paradigmatic. De asemenea, "erotismul imposibil, tragic, funest devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează, mai degrabă, sub semnul unui romantism blestemat, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore)"176: "Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală, m-am culcat în el, în noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
voce și chip de cantor vocațional. Mai de fiecare dată, cum era legea pământului în vremea aceea, în rândul unu lua loc asistenta domnului Lăudat. Era o figură parcă desprinsă de pe litografiile pașoptiste. Brunetă, cu ochi scânteietori și un semn distinctiv, o pată de moar în obraz, amintind de Ionuț Jder, eroul sadovenian. Acest "talisman" i-a adus repede supranumele de "jderoaica", ceea ce nu era chiar o invențiune fără acoperire, ci consona cu vioiciunea minții și mlădierea grațioasă a trupului. Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Acest "talisman" i-a adus repede supranumele de "jderoaica", ceea ce nu era chiar o invențiune fără acoperire, ci consona cu vioiciunea minții și mlădierea grațioasă a trupului. Elvira Sorohan, căci despre ea era vorba, se deosebea de profesor prin elementele distinctive ale generației din care făcea parte, acea falangă de tineri(Mihai Drăgan, Ion Constantinescu, Dumitru Irimia, Ion Apetroaie, Ilie Dan, Petru Ursache, Luminița Chelaru) menită a rebolti ceea ce se surpase în anii proletcultului și a reface țesutul distrus al mediului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și geniu poetic acoperă aceeași idee. Poezia este putere creatoare, reamintește Kathleen Raine 183. Poporul ebraic și-a creat propriul Dumnezeu așa cum un poet creează un poem, scrie Cornelius Castoriadis 184. Ridicînd imaginația (constituantă, radicală) la rang de facultate umană distinctivă, Veyne și Castoriadis refuză în mod explicit să facă din om un animal rațional. Filosoful vorbește de dezvoltare monstruoasă, fără măsură a imaginației umane. Cei doi cercetători nu merg însă pînă la capătul ideii lor. Le este imposibil să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de botanică și chimie, anume cultivarea speciei de arbore numită "crin" (Larix europae meleze), asemănător cedrului libanez, considerat a fi "cel mai bun lemn de durat al Evropei", pe care-1 prezenta în tot ceea ce arborele, cultura și utilizarea lui aveau distinctiv. Dar, observațiile și impresiile sale nu se limitau doar la păduri și mediu, în general, ci aveau un caracter atotcuprinzător, în pofida segmentării lor publicistice. Nevoia ordonării acestora, conjugată cu obligațiile profesionale ce derivau din angajamentele curente față de Academia Mihăileană, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ăși formează foarte repde o impresie de acceptare sau de respingere plecând doar de la chipul cuiva. Psihologii Janine Willis și Alexander Todorov au arătat unor voluntari fotografii cu chipurile a 70 de bărbați și femei, care nu aveau nici un semn distinctiv, nici o bijuterie, nici obiceiuri vizibile. Chipurile lor erau proiectate foarte rapid pe ecranul unui calculator, timp de 100 de milisecunde (o zecime de secundă). După fiecare chip privit, J. Willis și A. Todorov au solicitat voluntarilor să indice, pe o
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
a căror masă o descriu, fenomenele demografice poartă denumiri specifice: − natalitate - masa născuților vii; − mortalitate - masa deceselor; − mortinatalitate - masa născuților morți; − divorțialitate - masa divorțurilor; − nupțialitate - masa căsătoriilor; − migrație - masa evenimentelor de schimbare a domiciliului stabil. Fenomenele demografice au ca trăsătură distinctivă caracterul de masă, fiind supuse unor legități statistice; ca urmare a caracterului lor aleatoriu, ele se supun conceptelor teoriei probabilităților. În vederea prelucrării și analizei statistico-demografice, fenomenele demografice se exprimă într-o primă etapă cantitativ, în mărimi absolute (numărul născuților vii
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
montajul, David Harvey atenționează asupra faptului că reprezintă un risc considerarea lor drept indicii ale distincției dintre modernism și postmodernism, la fel cum și fragmentarea este utilizată și în alte curente, astfel încât luată separat, ea nu poate fi un criteriu distinctiv. În scrierile filosofice postmoderne se observă, de asemenea, lipsa sistemelor, a tratatelor unitare și prevalența fragmentului (în tradiție nietzscheană), a eseului, a intertextualității și chiar a palinodiei 213. 3. Decanonizarea. De la "moartea lui Dumnezeu", "moartea autorului", "moartea omului" etc. se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate fi cumpărat și vândut). "Ideologia" specifică timpului liber este și ea una specială și are drept exigență de bază consumul de timp sau "libertatea de a-ți pierde timpul". Timpul liber a fost mereu asociat cu o valoare nobilă, distinctivă, cu un factor al "selecției" culturale, din moment ce este guvernat de ideea de a nu face nimic util, excedând timpul producției. În aceeași măsură, în schimb, în momentul în care în societatea modernă munca devine un semn de distincție în sensul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
valorii 455. Sistemul simulacrelor trece astfel de la epoca feudală, care presupunea o ordine socială extrem de bine stabilită pe baza unei ierarhii și în care semnele erau perfect clare și fixate, către ordinea burgheză, caracterizată de o luptă la nivelul semnelor distinctive și în care reproducerea în serie devine o lege nouă, dominată de mecanismul pieței, și se termină cu ordinea actuală, în care simulacrele însele constituie întreg universul. În epoca feudală, falsificarea în interiorul sistemului de semne nu era posibilă, fiecare dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
well as postmodernity postmodernism. Consequently, the analysis of the relationships between the concept of postmodernism and those of paradigm, episteme, and avant-garde is a natural follow-up. The third chapter of the book draws up not only a map of the distinctive features of postmodern rhetoric, but also a sketch of the general strategies of postmodernism. A highly analysed aspect in this chapter consisted of discussing the concepts of writing, text, and discourse, which made history in the French cultural setting, their
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
spun lucruri nebunești, dau dovadă de o formă de inteligență pe care nici un alt animal nu o are” R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Atos, București, 2001, p. 30). În altă ordine de idei, mai amintim că: 1. Înțelegerea reprezintă semnul distinctiv al gândirii care nu poate fi concepută În afara sesizării și corelării atributelor esențiale ale obiectelor și fenomenelor, a faptelor În general. Ea este trăsătura esențială și permanentă a gândirii umane (exceptând cazurile patologice sau de rea credință), fără de care nici
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]