18,838 matches
-
Comportamentul matern cuprinde orice act comportamental menit să asigure supraviețuirea unui membru al speciei încă imatur. Comportamentul matern apare ca urmare a unor modificări hormonale inițiate de sarcină, naștere și lăuzie. Se disting două faze: faza de inițiere a comportamentului matern, care are un substrat hormonal - depinde de modificarea nivelului de progesteron, estrogen, oxitocină, prolactină și faza de menținere - care are la bază interacțiunea cu puiul și activează circuitele „recompensei” din creierul matern
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
a mă răfui încă o dată cu dl Eugen Simion. De împăcat, ne vom împăca în lumea de apoi. E prea mare dezamăgirea pe care mi-a produs-o pentru a avea cea mai firavă iluzie că va redeveni omul generos, inteligent, distins de altădată. Cumpărat pe talanții găunoși ai unei glorii în genunchi, despre dl Simion ar trebui, de fapt, să tac. Scriu, însă, despre Eugen Simion pentru că i s-a făcut o nedreptate. Iar cea mai mare nedreptate e c-a
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
companiei PETROM. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă Amintiri din provincie (Editura Junimea, 1983), urmat de romanul Firesc (Editura Cartea Românească, 1985). După 1990 a mai publicat romanele Erou fără voie (1994) și Povestea Marelui Brigand (2000), ambele distinse cu premiul Asociației Scriitorilor din Iași. Romanul Simion liftnicul, apărut În 2001 la Editura Compania, a primit premiul revistei Cuvîntul și premiul Uniunii Scriitorilor din România. Colaborări cu creație originală și publicistică literară la revistele Vatra, Familia, România literară, Convorbiri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
concret și aproape meschin al unei bile aflate pe masa de biliard. Chestiunea, aparent frivolă, avea totuși un subtext, Întrucît el Însuși se considera uneori o astfel de bilă, aflată la discreția hazardului. În teoria stărilor disipative, relațiile stocastice se disting prin Însușirea curioasă de a fi totodată deterministe și imprevizibile, iar mișcarea bilelor pe masa de biliard Îl trimitea cu gîndul la acest paradox. Desigur, există cîteva elemente inițiale pe care se poate conta. Forma geometrică a bilei, de altfel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îl Întrebă: — Prietene, recunoști cumva această persoană? — Bineînțeles, este fotografia tovarășului Cârlan, cînd era mai tînăr. — Dar cine e tovarășul Cârlan? — Cum se poate să nu știi, se miră Pablo, este un cadru de nădejde al Partidului, care a fost distins recent cu titlul de Erou al Muncii Socialiste! Într adevăr, avem un tineret minunat! Deși ciudate, răspunsurile lui Pablo dovedeau o logică internă infailibilă, la care logica maiorului Smith nu reușea deocamdată să se conecteze. Era clar că, dacă voia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi ghicit gîndurile (dar aveam gînduri? - dezamăgirea mea era o formă de vid mental, un gol care creștea În jos), Pablo găsi de cuviință să-mi explice: — S-a schimbat mult În ultimii ani. Acum, că Începeam să-i disting trăsăturile feței, situația devenea, cu fiecare pas, de o inadecvare ireversibilă și tot mai ilară, mai ales după ce ea, recunoscîndu-l pe Pablo, Îi făcu semne cu mîna - ca la aeroport, ca pentru a-și semnala prezența: aici sunt! Aproape că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-o la picior în direcția gardului de sîrmă care se zărea în depărtare și care bănuiam că trebuia să împrejmuiască terenul cu pricina. Din vîrful primei movile pe care am escaladat-o mi-am dat seama că nu greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci albe și două, trei acoperișuri de cavouri. Am luat-o ață într acolo. Dar taman cînd ajung lîngă blestematul de gard
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
l-a dat fetei În seara crimei. Și acum mai simte răcoarea buzelor ei și ochii albaștri, mari și absenți. Altă amintire sunt niște cărți pe care a apucat să le citească În copilăria Îndepărtată. Acum, ochii Îi lăcrimează și distinge cu greu cuvântul scris. Cel mai puțin se gândește la crimă. O Încleștare, o cădere Într-un gol din care s-a ridicat cu greu.... A, dar mai este ceva de care Ben nu ar vrea să se despartă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se căsătorească cu cea care m-a născut. Iartă-mă, dar pari plictisită de istoria familiei mele... Întunericul dens al nopții a cuprins grădina de trandafiri sălbatici din spatele blocului. Cei doi s-au apropiat de fereastră și, prin perdelele transparente disting o bucată de cer luminată de stele. Un strigăt de ajutor aidoma chemării unei goarne, se aude de undeva din capătul străzii, după care, tăcere. O ușă se izbește cu zgomot, În apartamentul de deasupra. Primul care rupe tăcerea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am amintit brusc, cu multă precizie, scena din dormitor, cu trupul neclintit întins pe pat, cu fața acoperită de un cearceaf. M-am înfiorat și m-am întors spre ușă. Se întunecase de-a binelea. Zăpada, care nu se mai distingea decât în bătaia luminii de la ferestre, cădea invizibilă în adâncurile propriului somn. Rosemary începu să cânte alt colind. 7 Draga mea Georgie, Nu mi-am petrecut Crăciunul chiar așa cum mă așteptam. În seara în care ne-am văzut ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și în cele din urmă dispărură. Mi-am continuat drumul, apoi m-am oprit lângă parapet și am privit în direcția în care, ascunsă de multe văluri de ceață, se înălța silueta măreață a Catedralei St. Paul. Acum abia puteam distinge pe malul celălalt, chiar în fața mea, fațadele depozitelor atinse de razele de soare anemice care însă creșteau în intensitate. Efortul de a pătrunde cu privirea în însăși existența lumii prin ceață devenea exasperant și istovitor. Nu văd, nu văd, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iau un whisky. M-am hotărât să rămân pe loc. M-am ascuns mai bine în spatele ziarului. Mă durea o mână. Mă cuprinse un fel de extenuare amețitoare. Atmosfera de sfârșitul lumii începu să devină apăsătoare și nu mai puteam distinge dacă vuietul îndepărtat pe care-l auzeam venea de la avioane sau din interiorul meu. Ziua toată fusese o neîntreruptă stare de veghe. Poate că acum mă cuprindea somnul. Mi-am dat seama că-mi cade capul în față, gata parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
razna. Mi-am Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau că deja avea un vizitator? Dar afară era vară, indiferent ce-ar fi sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și apoi curba abruptă a nasului, iar În final, sfârcurile Întărite de frig, ieșite În evidență prin material? Sau era acel neglijeu lucios și alb, aruncat de obicei peste piciorul patului, lângă chimonoul din mătase artificială? Îmi era imposibil să disting culorile În Întuneric, așa că am continuat să bâjbâi și să explorez alge. Mai Încolo, am dat peste fuste, rochii și toalete de seară din mătase. Câteva rochii atârnau până jos pentru că, atunci când mi-am mișcat mâna, tivurile au foșnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să fie deschise larg, ca să poată pluti pe parchetul alb și strălucitor, unde să fie Întâmpinați de domni cu părul pudrat și țigări aprinse, ținute Între degete vânjoase, lângă ghiuluri cu pecete de argint mat sau aur blând. Brusc, am distins niște voci Înfundate, vorbind parcă printr-o pernă. Apoi cineva izbucni În râs, surprinzător de ascuțit, aproape provocator, iar cealaltă persoană Începu să cânte: Dorință, obscuro, sunt În mâinile-ți reci, numai durere surdă și priviri pe furiș, seci. Suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avea de gând să stea o veșnicie? Parcă Dora mi-ar fi citit gândurile; nici n-am apucat să-mi Întind bine degetele picioarelor, că am auzit clanța și ușa dormitorului deschizându-se. În sfârșit, rămăsesem singuri. Am reușit să disting un fel de sunet Înfundat, ca și când cineva ar fi târșâit ceva, urmat de câțiva pași vioi. Ciudat, suna de parcă ar fi târât ceva. Trecu apoi Încă un Stadtbahn, de data aceasta cu un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de câțiva pași vioi. Ciudat, suna de parcă ar fi târât ceva. Trecu apoi Încă un Stadtbahn, de data aceasta cu un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În Îndepărtare, după care Dora se așeză pe pat. Atât am putut să disting, pentru că arcurile patului gemură sub greutatea ei. După o scurtă pauză, verifică sertarul noptierei de lângă pat - Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
curse urcându-se În mașinile lor. Într-o clipă și-au aranjat ochelarii și au plecat În trombă, cu manevre bruște dar surprinzător de precise, În uralele dezlănțuite ale unui public aproape invizibil. Cel de-al doilea public putea să distingă steagurile fluturate frenetic și mâinile care intrau În cadru dinspre partea de jos a ecranului. Cineva aruncă În sus o șapcă - acasta nu se mai Întoarse niciodată la posesorul său. Mi-am stins țigara și mi-am băgat chibriturile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răsucit la spate, stătea la coadă, așteptând să intre. Atunci mi-am dat seama cine era Dora. Am tras repede jaluzelele ghișeului - cu mușchi surprinzător de slăbiți - și l-am Înlocuit pe Otto la intrare. La jumătatea rândului i-am distins vocea. — Sascha, Îmi spuse, Învârtind cheile și caseta cu țigări În mâini (ca de obicei, nu avea poșetă), tot În slujba lui Apollo? M-am prefăcut surprins și m-am Încheiat la sacou, jenat dar bucuros că o revedeam. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dinții și Își Împinse ochelarii la loc. Gata. Imediat. Oricum, Între timp, părea că s-a Întâmplat ceva. Dintr-odată, distanța dintre noi se mări la cel puțin cincizeci de metri. Când m-am uitat În jos, abia o mai distingeam; dacă n-aș fi știut cum arăta mama mea, aș fi putut s-o confund cu o străină. În loc să zâmbească și să-mi spună că pot să merg la culcare, Își scoase ochelarii minusculi și Îi așeză lângă o foarfecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
degrabă o fetiță, decât femeie. Probabil că avea membre fragile ca niște bețe rupte și șolduri de băiat. Nici urmă de machiaj - sau poate o idee, În jurul ochilor. Era greu de spus pentru că fața i se vedea granulată. Nu puteam distinge nici dintele ciobit din față, de după buze. Dintre haine nu se putea distinge decât o boa descheiată de vulpe și gulerul unei bluze Înflorate. Fotografia părea făcută iarna. Sigur, era foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Și am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rupte și șolduri de băiat. Nici urmă de machiaj - sau poate o idee, În jurul ochilor. Era greu de spus pentru că fața i se vedea granulată. Nu puteam distinge nici dintele ciobit din față, de după buze. Dintre haine nu se putea distinge decât o boa descheiată de vulpe și gulerul unei bluze Înflorate. Fotografia părea făcută iarna. Sigur, era foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Și am recunoscut și boa. Ar fi bine să vă alegeți cu grijă cuvintele, mă sfătui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dorei, gândindu-mă dacă Încheieturile lui ar putea fi considerate neobișnuit de subțiri pentru un bărbat. Și dacă da, puteau fi socotite feminine doar pentru atât? Șoldurile lui Karp nu erau foarte proeminente, asta clar, și n-am reușit să disting nici bustul când se așeză la biroul său ordonat (stilourile, pe stânga; hârtiile, la dreapta; clamele, spatula și sugativa În față). Deși... Doctorul mă Întrerupse. — Ăsta nu e semn bun. Își aranjă vesta; atunci mi-am dat seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
banii, ceasul sau alte obiecte de valoare, n-a fi lipsit mult să dau ortu’ popii. I-am auzit discutând despre pradă, cu mucii curgându-mi și cu lacrimi În ochi, dar corpul meu urla atât de tare, Încât nu distingeam nici un cuvânt. Amețit de durere, mi-am tras genunchii la piept, m-am rostogolit pe partea cealaltă și, de Îndată ce am simțit un nou șut, de data asta, În vertebra caudală, am sărit În sus ca un sprinter dopat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca să-mi torn niște șnaps În cafea, mi-a trecut prin cap că astăzi, mai mult decât oricând, mă aflam Între cele două tabere. Dinspre cimitir nu se auzea nici un sunet, ceva de așteptat, probabil, dar de data asta nu distingeam nici măcar vagabonzii care, de obicei, Își făceau veacul În preajma zidului lung de cărămidă. Nu tu zdrăngănit de oale de tinichea deasupra focurilor ilegale, nu tu galimații, șuturi brutale sau scâncete de câine. În schimb, cu atât mai multă larmă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]