2,821 matches
-
din Noul Testament (Evrei 9,11 ; Ap. 12,10; 11,15 ; Mt. 28,18), sprijinindu-se pe mărturiile Părinților, dar nu pentru ansamblul atributelor respective, ci pentru fiecare În parte. Al doilea anacronism, pe care A. Louth Îl descoperă În Teologia dogmatică ortodoxă, se referă la doctrina celor șapte taine ale Bisericii. Această doctrină de origine occidentală apare târziu, În secolul al XII-lea, și nu are de-a face cu tradiția patristică. Ortodocșii au acceptat-o sub presiunea catolicilor, după Sinodul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dezastruoasă. Rezumat și concluzii Încercând să rezum rezultatele anchetei de față, care nu se pretinde a fi decât Începutul unei dezbateri despre actualitatea Părinților În teologia contemporană, aș spune următoarele : 1) Abordarea patristică a lui Dumitru Stăniloae este deopotrivă apologetică, dogmatică și spirituală. El Îi citește, Îi traduce și Îi utilizează pe Părinții Bisericii În calitate de martori ai ortho-doxiei, ai „adevăratei credințe”. În același timp, prin intermediul lor, el Încearcă să regăsească dimensiunea spirituală și existențială a dogmelor. Astfel, patristica Îl ajută să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
da, În sine, importanța cuvenită. Vatican II, În adevărata sa dimensiune, a fost un Conciliu eminamente patristic, documentele adoptate la capătul celor trei ani de Întruniri și dezbateri (1962-1965) constituindu-se Într-o pledoarie pentru reîntoarcerea Bisericii la rădăcinile ei dogmatice, spirituale și liturgice. Neafișând nici o intenție polemică și cu atât mai puțin „novatoare” (În acest sens a fost deformat ulterior), Conciliul Încheie totuși o perioadă nefastă (dar necesară, Întrucât era impusă de contextul vremii), dominată de un tomism dogmatizat, steril
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu istoria lumii noastre, deschizându-se, În același duh patristic, atât spre celelalte religii, cât și spre curentele pe care, până atunci, le tratase cu un radicalism neîngăduitor: mă refer În primul rând la ateism și la marxism. Fără compromisuri dogmatice, dar renunțând la morga autosuficienței pedagogice, magisteriul catolic Încearcă o nouă Împăcare cu „veacul acesta”, gest ale cărui consecințe Încă nu s-au epuizat. Vatican II nu trebuie să rămână o poveste cantonată În spațiul catolic. Așa cum voi Încerca să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a Împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată Între o episteme seacă, scolastică, și un pietism sentimental, lipsit de susținerea dogmatică. Cum ar trebui să răspundă Biserica celor trei exigențe? „Să-L trateze pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu ca pe un obiect, ci ca pe Subiectul prin excelență”; „să țină cont de dimensiunile noi pe care știința le-a conferit timpului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Daniélou, o primă trăsătură a gândirii religioase a epocii o constituie restabilirea legăturii cu sursele esențiale: Biblia, Părinții și liturghia. Până În secolul al XIII-lea, amintește el, teologia „fusese În principal comentariu al Bibliei”. Teologia Părinților rămâne o exegeză kerygmatică, dogmatică, spirituală. Începând cu secolul al XIII-lea Însă, teologia se constituie În știință autonomă, printr-un proces de abstracție din ce În ce mai elaborată, fapt care antrenează o ruptură, cu efecte catastrofale, Între exegeză și spiritualitate, pe de o parte, și teologie, pe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână În mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping categoric și, după mine, pe bună dreptate. Patristica, În versiunea Stăniloae, se arată deosebit de fecundă la nivel dogmatic, liturgic și, firește, duhovnicesc, dar ea se ascunde, cu lașitate, dinaintea provocărilor Istoriei. Aș spune că, În cazul de față, avem de-a face cu un fel de „scolastică orientală”, care subminează ortodoxia de la căderea Bizanțului Încoace, Îndepărtând-o, poate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pe care-l biruiește maculându-l. El ascunde trupul lui Isus coborât de pe cruce și li-l arată apostolilor atunci când aceștia Încep să Împrăștie vestea că Isus a Înviat. Iuda apare așadar ca un adevărat erou evreu, care demontează Întreg edificiul dogmatic creștin. În fine, amintesc, foarte pe scurt, de celebrul eseu al lui Thomas De Quincey, Judas Iscariot, publicat În 1852. De Quincey propune o interpretare În cheie hamletiană a personajului evanghelic. După el, Iuda e un bun patriot evreu, care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Între textul LXX și noi Înșine. Datorită lor acest text și-a traversat mereu proaspăt și incitant epocile. SM: Traducerea Bibliei făcută de un grup de laici este cu atât mai grăitoare cu cât de-a lungul istoriei, pe teren dogmatic, Biserica nu s-a identificat niciodată cu ierarhia, cu clerul, ci cu „poporul creștin”. Autoritatea bisericească este mai Întâi parte a „poporului creștin”. Traducerea Septantei nu poate Însemna pentru limba română ceea ce a Însemnat traducerea lui Luther pentru limba germană
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Areopagite in Dumitru Stăniloae’s Theology”, În Tradition and Modernity, op. cit., pp.71-83. „Maica Domnului ca mijlocitoare”, În Ortodoxia 4, nr.1, 1952, pp. 79-129. „Temeiurile teologice ale ierarhiei și ale sinodalității”, Studii teologice 22, 3-4, 1970, pp. 165-178. Teologia dogmatică ortodoxă, București, 1996 (ediția a doua), vol. I, pp. 221-331. Historisches Jahrbuch 16, Munich, 1895, pp. 253-273. Ps. Dionysius Areopagita in seinen Beziehungen zum Neuplatonismus und Mysterienwesen, Mainz, 1900. Pentru status quaestionis, cf. S. Lilla, „Introduzione allo studio dello Ps
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de Halleux, „Palamisme et scholastique”, În Revue théologique de Louvain nr. 4, 1973, pp. 409-442. De altfel, De Halleux e cunoscut ca unul dintre promotorii ecumenismului pe bza tradiției patristice (cf. Patrologie et oecuménisme, Louvain, 1990). Op. cit., p. 225. Teologia dogmatică ortodoxă, București, 1996 (ediția a doua), p. 7. Liturgica generală, București, 1985. Principiile și ființa cultului creștin-ortodox. Curs de liturgică generală sau Introducere În studiul liturgicii, București, 1940 (curs litografiat). The Eucharist: sacrament of the Kingdom, Crestwood, 1988 (traducere din
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
unor scrieri până atunci evitate din pricina dificultăților de ordin lingvistic (hagiografiile lui de Simeon Metaphrastul pot reprezenta această categorie). Marile sbornice cuprinzând „vieți” și panegirice poartă pecetea exigenței isihaștilor față de puritatea lingvistică și față de „aparatul” stilistic al scrierii. „Ideologic” și dogmatic, posibilitățile de pătrundere în sbornice - prin urmare și în „circuitul literar” - a textelor ce oscilau între canonic și necanonic se reduc drastic. Sporește în schimb, simțitor, cercul scriitorilor bizantini antologați. Sunt „convocați” acum și autori din vremurile mai noi. Ei
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Goga, B. a manifestat un interes continuu. După o primă micromonografie (1966), și-a extins cercetările, consacrând marelui poet o amplă exegeză (1971); ediția a doua, din 1975, a fost premiată de Academia Română. Deși pe alocuri a plătit tribut interpretărilor dogmatice, eronate ale epocii, mai ales în ceea ce privește publicistica poetului, reunită în volumul Mustul care fierbe, criticul demonstrează că, în peisajul liricii românești de la începutul secolului al XX-lea, Octavian Goga a erupt vulcanic, zguduind sensibilitățile și dinamizând energia contemporanilor săi, transmițând
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
a aplecat și asupra lui Aron Cotruș, căruia i-a prefațat mai întâi ediția de Versuri (1978) și apoi i-a consacrat studiul Resurecția unui poet (1981). Noua ediție (1995) reprezintă forma structural revăzută a studiului anterior, expurgată de concesiile dogmatice și restabilind profilul real al poetului. Criticul descifrează mesajul poeziilor lui Aron Cotruș, le sistematizează sensurile pe coordonatele unor teme și motive centrale, le relevă simbolurile caracteristice, precizând că toate acestea converg spre conturarea unui profil armonios și inconfundabil al
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
artă sunt marcate și ele adânc de radicalismul ideologiei legionare. De exemplu, la cronica literară apare un lung articol al lui Octav Șuluțiu (Pro domo, II), care, conformându-se extremismului practicat de revistă, scrie, între altele, despre o preconizată critică dogmatică, văzută ca „singura posibilitate de salvare din haosul spiritual”. De altfel, în această fază revista nu se mai bucură de colaborarea unor autori importanți. Cele două scurte eseuri ale lui Constantin Noica (Quia absurdum și Să tăcem) și un articol
AXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]
-
Istoriiei Țării Rumânești... nu transformă lucrarea într-o pledoarie pătimașă; dimpotrivă, ea se caracterizează prin cercetarea critică a surselor, printr-un efort constant de discernământ. Dornic de a scrie în spirit critic, autorul se străduiește să definească diferențele dintre cunoașterea dogmatică și cunoașterea științifică. Cunoașterea dogmatică se bazează pe credința în revelație, cunoașterea științifică se bazează pe cercetarea critică. Stolnicul demonstrează că apartenența noastră la comunitatea popoarelor romanice, conform surselor istorice, nu poate fi pusă la îndoială. El crede cu putere
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
lucrarea într-o pledoarie pătimașă; dimpotrivă, ea se caracterizează prin cercetarea critică a surselor, printr-un efort constant de discernământ. Dornic de a scrie în spirit critic, autorul se străduiește să definească diferențele dintre cunoașterea dogmatică și cunoașterea științifică. Cunoașterea dogmatică se bazează pe credința în revelație, cunoașterea științifică se bazează pe cercetarea critică. Stolnicul demonstrează că apartenența noastră la comunitatea popoarelor romanice, conform surselor istorice, nu poate fi pusă la îndoială. El crede cu putere că, mai mult decât o
CANTACUZINO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
în vedere, colaborând la tratate academice, anumite momente și personalități semnificative pentru istoria artei noastre scenice. Preocupat de mutațiile survenite în teatrul și cultura românească, se va opri asupra unor noi dimensiuni ale spectacolului, într-un studiu eliberat de rigiditățile dogmatice ale începutului, intitulat Modalități de expresie în arta actorului contemporan. Lucrarea care îl definește, până la urmă, cel mai bine ca teatrolog se înscrie în prelungirea unor atari preocupări: Actorul și vârstele teatrului românesc (1980). Ea își propune să fie „o
ALTERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285311_a_286640]
-
tastez eu, după care dau click pe butonul pe care scrie REZULTAT. În partea de sus a ecranului apar trei cărți, cu traducerea dedesubt. Cartea numărul unu reprezintă trecutul. Este Regele (întors). „Severitate, austeritate. Idei cam exagerate și excesive. Persoană dogmatică, prevăzătoare.“ Cartea numărul doi reprezintă prezentul. Este Regina (întoarsă). „Ezitare, lipsă de activitate, lipsă de interes, lipsă de concentrare, indecizie, întârziere în a realiza ceva și a progresa, anxietate, irosirea resurselor. Pierderea posesiunilor materiale, infertilitate, infidelitate, vanitate.“ Ce mai aiureli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în vedere ceea ce a fuzionat în alcătuirea unui lucru. De această dată, antinomia presupune operația de numărare sau de calcul. Este o antinomie condiționată de o anume operație, eventual datorată ei. Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește despre acest lucru într-un alt text polemic, Împotriva lui Praxeas, III, 4- 6. Înțelege că, în ceea ce privește dogma trinitară, se modifică atât înțelesul unor termeni, cât și cel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în vedere ceea ce a fuzionat în alcătuirea unui lucru. De această dată, antinomia presupune operația de numărare sau de calcul. Este o antinomie condiționată de o anume operație, eventual datorată ei. Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește despre acest lucru întrun alt text polemic, Împotriva lui Praxeas, III, 4- 6. Înțelege că, în ceea ce privește dogma trinitară, se modifică atât înțelesul unor termeni, cât și cel al
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să îl înțeleg și pe Liiceanu Era propria lui experiență, dar una decalată cu peste un deceniu față de a noastră, cei care am prins profesori școliți din generația lui. Cu mâna pe inimă spun că în afară de un prost notoriu și dogmatic și de un găgăuță care ocupă un spațiu prea vast pe filosofie contemporană din care debita citate, fără să înțeleagă ce spune, profesorii mei au fost și bine pregătiți, și cu respect pentru filosofie ca analiză critică. Cei doi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ochii larg deschiși și mândri. Sunt încântat să văd că ai ochii atât de mari, domnule Vultur. Asta înseamnă că vom fi prieteni. Confuzie. Vultur-în-Zbor bâigui un cuvânt de mulțumire. își zine în sinea lui: omul ăsta e nebun - și dogmatic pe deasupra. Dar fără îndoială, așa ceva putea fi îndurat, în schimbul ospitalității lui fără margini. Domnul Gribb tocmai se pornise iar, așa că atunci Vultur-în-Zbor îl întrebă, - Cărei școli filozofice îi aparțineți, domnule?, lui Gribb nu-i mai trebuiră alte îndemnuri. — Cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
etc., toate având scop ornamental, artistic. Pridvorul rămâne cu impresia că aceste biserici au crescut direct din pajiște la fel ca și casele oamenilor, fiind integrate cu totul naturii înconjurătoare. Pictorii au reprezentat artistic neabătându-se de la erminia bisericească, ideile dogmatice, principiile moralei creștine, scene din istoria omenirii, momente importante din viața Bisericii și portrete de ctitori și sfinți. Hieratismului rigid al prototipurilor bizantine, meșterii moldoveni îi opun căldura expresiilor vii, respectul pentru adevărul figurii umane. Din Țara Românească este preluată
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Lev Nikolaevici Tolstoi, cel care ca nimeni altul, a reușit să-și ridice în cap toate credințele bisericești ale lumii. În 1879, lăsând deoparte literatura, Tolstoi a început să scrie filozofie creștină, printre operele sale numărându-se „Confesiunile”, „Critica teologiei dogmatice”, „Scurtă expunere a Evangheliei” și „În ce constă credința mea”, lucrări unde autorul își prezintă propriile interpretări religioase. După 1880, Tolstoi scrie o mulțime de broșuri, în care își expune noile idei asupra religiei, bisericii, artei, școlii, educației, vieții, muncii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]