14,255 matches
-
va face pe Hans să arunce de multe ori la coș. Nu demult a asistat și Sophie la un meci, timp în care nu s‑a rostit nici un cuvânt răutăcios sau pe un ton ridicat, iar politețea a fost nota dominantă. Lui Hans i se pare că Sophie e un spiriduș, fiindcă acum e aici și peste puțin timp apare în cu totul altă parte, unde își încurajează echipa favorită. Oare să‑i aducă flori sau mai degrabă un parfum scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
compun. Nu există nicio transcendență făurită prin intermediul legăturii ori al relației și care s-ar naște din agregarea subiectivităților. Nu găsim nicio mistică comunitară la Antiphon, ci doar o imanență care recuză toate fabulele grecești bazate pe nomos: indexarea gândirii dominante asupra legii civile permite o diferențiere între cetățeni și sclavi, între ființe de prima categorie și indivizi de mâna a doua, într-un cuvânt - mai exact, două: între greci și barbari. Antiphon promulgă o egalitate absolută între toți oamenii, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
epocă și ea bolnavă. Carnea nu e nimic fără înscrierea ei într-o epocă. Epicur îi aparține integral: născut în insula Samos, neatenian deci, el debutează cu handicapul de a proveni din periferia culturală; tatăl său, învățător, cunoaște, bineînțeles, cultura dominantă, dar funcția lui trădează o poziție dominată, întrucât profesia lui revenea în mod obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt într-altul, iar fiul o însoțește; el ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
caducitatea, durata fragilă - ilustrări ale tematicii epicuriene... Teoria, bravo. Practica - și mai bine: această idee nu riscă să seducă în vreun fel comunitatea filosofică oficială care garantează distincția, separația, fractura dintre text și viață. Și asta, încă de la originile gândirii dominante. Glosatori, profesori, palavragii, scribi, retori, logicieni, cercetători, mari meșteri în cuvinte, disciplina nu duce lipsă de ei. Practicienii, în schimb, par o marfă mult mai rară. Oameni care găsesc ceva și trăiesc în conformitate cu găselnițele lor, indivizi solicitați de gândire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
microscopice, invizibile, dar foarte reale. Punctul de vedere al lui Sirius nu li se potrivește oamenilor îmbuibați cu prejudecăți și cu clișee. Omul de rând repetă neghiobiile epocii sale, ceea ce n-ar prezenta niciun incovenient dacă această conformare la inepțiile dominante nu ar fi dublată foarte adesea de o ură față de cel care gândește mai departe decât timpul său, care sapă mai adânc, lucrează solitar, fară să-i pese de ce zice lumea despre el. De cele mai multe ori, luciditatea nu-i aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație. Epicurismul propune o alternativă la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de ceea ce ar trebui ei să fie. Disocierea lucrețiană între iubire și sexualitate - descoperirea imensului său poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
șters pe mâini puternic îmbibat însă cu duhul a milioane de vieți ucise în numele unui deziderat completamente nesfânt... Ca un semn parcă al Cerului scoborât peste nota de final a fiecărui destin strivit cu duritate în bezna sângerie a morții dominante, mulțimile de cruci improvizate din lemne anevoie legate unul de celălalt au dominat într-o rână, dar creștinește, căpătâiul tuturor gropilor comune săpate în pământul primitor al altor patrii... Undeva, în zare, linia orizontului roșietic de acasă avea să rămână
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Ghioceii sunt tot albi, narcisele Zambilele, brândușele au același miros Îmbătate cu lumină, neînvinsele Se-nclină maiestuos. Un zîmbet și un tremor înfiorează Ca în trecutul îndepărtat grădina Același cântec se apropie, se depărtează Sporindu-ne lumina! Codrul e veșnic, dominant, magnific Ascunzând mistere ce umplu de spaime, În labirintul lui neegalat, mirific, E stăpânul pe taine! Timpul etern în curgerea ineluctabilă Face să se învîrtă în jur același soare Astrele, perpetua trecere implacabilă A esenței în floare. Poate și eu
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
de zăpadă”, „Spațiul scrierii: albul paginii mele”, precum și poeme de sine stătoare. Făcând referire la temele și motivele din volumul „Creion”, Ioan Nistor spunea că acestea „sunt din sfera omenescului din noi. Voi pomeni doar câteva: singurătatea, durerea, aspirația. Registrele dominante aparțin liricii intimiste, altele se combină în același poem, cum se întâmplă cu satira și duioșia.” „Ars poetica” „Am gustat întotdeauna poezia profundă, textele care îți spun ceva și care au darul de a te opri pentru o clipă în loc
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
Leul sub acoperire Abia am plecat din Țara Principiu, Sunt cetățeanul Risipă, Mă simt înveșmântat cu o purpură ușoară, O floare enigmatică devine floare-fiară, Flagel necunoscut și totuși dominant, Se pare că barbarii ajunseră-n Brabant, Călătorim pe-o broască țestoasă, veac de veac, Schimbarea se apropie ca vârful unui ac, Dar voi vorbi acum de leul-leu de junglă, El sub acoperire, ne latră și ne mușcă, Ba-i
LEUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361402_a_362731]
-
un zgomot al fricii de lege și dreptate ar teoretiza luptele împotriva numirii sale dar și împotriva susținătorilor săi ceea ce ar prelungi agitația de pe scena politică românească, și așa febrilă în momentul acela și acesta. Dacă avem în vedere judecățile dominante în prezent, în spatele maselor zpăcite dinspre vârf înspre talpă, pasul senatorului Lucian Bolcaș este de fapt nu un pas înapoi ci un pas pe loc, deoarece nu a plecat nicăieri și, deși nu-și poate oferi contribuția sa pentru țară
LUCIAN BOLCAŞ. PIERDERILE, CA ALTERNATIVĂ CÂŞTIGĂTOARE A VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363811_a_365140]
-
colectivitățile, ocupând, totodată, mijloacele de dirijare și conducere ale societății oltene: administrația, justiția, armata, școala. Toate acestea: proprietatea, puterea economică, rolul de elită (putere politică și intelectuală), necontestate încă de nimeni în perioada 1859-1864, au creat boierimii oltene o poziție dominantă în societate, de la nivelul căreia s-a simțit nu numai îndreptățită, dar și obligată de interese economice, sociale și politice majore, să ia poziție față de reformele lui Cuza, reforme care îi afectau statutul, locul, rolul și ponderea în societate. De
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
proprietății. Pentru noi, românii, principală a fost reforma proprietății rurale, acompaniată de măsuri sociale și de reglementare a relațiilor dintre țărani și boieri (proprietari). Într-o țară și o provincie precum Oltenia, în care agricultura fusese, și era încă, ramura dominantă a economiei, iar evoluția acesteia era fundamental determinată de regimul proprietății asupra pământului, era firesc ca problema schimbării acestui regim (moștenit, doar cu unele mici modificări, de secole) să provoace reacții puternice și diversificate în rândul deținătorilor de moșii, ca
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
înaintea Adunărilor legislative (publicate în ziarul “Conservatorul Progresist”, nr. 14, 15, 16, 19, 20, 21 din 1860), unde exprimase poziția acestei grupări de susținere deschisă a necesității păstrării integrale a moșiilor, în deplină proprietate, ca o garanție a menținerii rolului dominant în conducerea și administrarea statului, în societate în general. Olteanul Petru Opran se dovedește un analist redutabil în polemica de presă cu 25 Mihail Kogălniceanu, Îmbunătățirea soartei țăranilor (....) cu o prefață de Petru Grădișteanu și o introducere de Vasile M.
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
iar albastrul cerului este intens. Cu cât urci către pisc, cu atât ești fascinat de panorama amețitoare ce se deschide deasupra văii și a culmilor mai joase. Ajunși pe culme te trezești pe un platou presărat cu brazi răzleți, apoi dominant devine golul alpin. Case răzlețe, căpițe cu fân, țarcuri, cai pășunând în voie, întregesc tabloul din ținutul moților. Iubitorii de natură, aici în ținutul populat pe crestele Carpaților Apuseni, își pot monta corturile și petrece o zi, o noapte sau
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
redarea texturii și a nuanțelor pielii constituie o dificultate sporită pentru artist în captarea frumuseții și erotismului modelului. Istoria artei ne oferă un lung discurs pe această temă. Paleta cromatică s-a schimbat și ea în raport cu moda și cu gustul dominant, căci pielea participă la identitatea socială a persoanei. Există o piele aristocratică și una plebee, o piele tânără și o altă bătrână, o piele feminină și o alta masculină, toate acestea într-o gamă enormă de varietăți. Într-un tablou
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
decreta încorporarea Transilvaniei la Ungaria și suveranul a aprobat-o! Astfel, Transilvania devine țară ungurească în care singura limba admisă în municipalități era maghiara și toți cei ce au avere sunt unguri. Această constituție este exemplul clasic al șovinismului unguresc dominant, fiind înafara spiritului și ideilor de libertate și democrație ale revoluției europene de la 1848. Kossuth demonstrează acest lucru în 1848, când în dietă declara: “Ungaria nu-și datorește existența decât nobilimii.” „Nobilul este maghiarul”. „Numai nobilul are să conducă națiunea”. De
ADEVĂRURI EDIFICATOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362991_a_364320]
-
scriitori și trebuie descurajați”. Bate acest vânt mai ales din partea unor oameni de cultură și scriitori consacrați. Există un grup de scriitori care se cred guvernatori ai literaturii române, care au format un tip de casta, considerâdu-se privilegiații unei literaturi dominante. Aceștia țin cu dinții de celebritatea obținută și nu de puține ori sunt stăpâniți de vanitate oarbă. Ei au impus o tablă de valori strictă și admit numai nume sonore. Celor care nu se înscriu în canoanele impuse de ei
SCRIPTA MANENT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363008_a_364337]
-
de vedere politic. În cazul limbii române nu există o influență hegemonică. Spre deosebire de limba franceză, și mai decurând limba engleză, care au o importanță universală, astfel s-a ajuns la o suprapunere peste diferitele spații naționale, în decursul căreia păturile dominante reprezintă într-o anumită măsură enclavele și punctele de sprijin ale mișcării de înstrăinare. Spre exemplu:supunerea culturală a Romei de către limba și literatura elină, și, mai aproape, implementarea literaturii iluministe franceze în Europa, care nu numai că a fost
ISTORIA LITERATURII COMPARATE PARTE INTEGRANTĂ A ISTORIEI LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363340_a_364669]
-
anumită măsură enclavele și punctele de sprijin ale mișcării de înstrăinare. Spre exemplu:supunerea culturală a Romei de către limba și literatura elină, și, mai aproape, implementarea literaturii iluministe franceze în Europa, care nu numai că a fost recepționată de păturile dominante francofile din multe țări, dar aceste enclave au și contribuit activ la constituirea ei.Fenomen care se petrece în secolul nostru cu limba și literatura engleză promovată de păturile dominante anglofone implicate în globalizarea economiilor naționale. La fel ca orice
ISTORIA LITERATURII COMPARATE PARTE INTEGRANTĂ A ISTORIEI LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363340_a_364669]
-
Europa, care nu numai că a fost recepționată de păturile dominante francofile din multe țări, dar aceste enclave au și contribuit activ la constituirea ei.Fenomen care se petrece în secolul nostru cu limba și literatura engleză promovată de păturile dominante anglofone implicate în globalizarea economiilor naționale. La fel ca orice activitate intelectuală, literatura depinde de limbaj și de corespondențele lingvistice. Există un raport indestructiv dintre limbă și literatură.Dar acest raport ar fi răsturnat în contrariul său dacă am căuta
ISTORIA LITERATURII COMPARATE PARTE INTEGRANTĂ A ISTORIEI LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363340_a_364669]
-
că starea eului stă în centrul atenției, putând fi vorba de subiectivizare în poezia autoarei, mai adânc privită apare ca un proces de obiectivare, de maturizare biologică și spirituală, o aură de înțelepciune și de înțelegere superioară a lumii. Tonalitatea dominantă a poeziei Danei Borcea este în primul rând descriptivă cu câteva elemente elegic-misterioase. Alteori însă, în mod surprinzător - în sensul pozitiv al cuvântului - versurile sunt de o naivitate dezarmantă, scoțând în evidență înclinația poetei spre ludic. De menționat că poeta
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
conturând abil tipologia unui intelectual de prestigiu aflat în căutarea unei stabilități psihice. Folosind o tehnică modernă, cea a oglinzilor, care prezintă fațete ale aceluiași personaj, autorul se dovedește stăpân pe arta creării unor personaje de referință, cu un caracter dominant, solid conturate. El le conduce prin labirintul existenței cotidiene, le înțelege ezitările și este alături de ele în încercările de tot felul la care sunt supuse. Este poate ceva convențional în aceste manifestări în care psihologia oamenilor pare subordonată unei teme
SUFLETUL UNEI LUMI de CODRUŢA VIIŞOREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363135_a_364464]
-
tărâm artistic se afirmă în Tr Severin, mai ales, activitatea teatrală, în a doua jumătate a sec. al XIX lea și, tot aici, pulsează, spre finele aceluiași secol , o viață muzicală intensă, promovată mai ales de Societatea muzicală Doina. Trăsătura dominantă a climatului cultural -artistic a acestei perioade o constituie permanenta căutare a unor forme 211 și modalități de promovare eficientă a culturii și artei în diferite medii sociale, și aceasta în condițiile în care statul nu putea acorda un sprijin
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂA MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX(2) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363160_a_364489]