5,649 matches
-
viața văduvelor... Spectrul sărăciei: confiscarea averii Răzbunările Voievozilor nu se încheiau mereu cu suprimarea adversarilor. Urmașii „hiclenilor” și ai inamicilor (dușmani „din vremea boieriei” - cum zicea cronicarul) de tot soiul (uciși sau refugiați peste hotare) trebuiau să simtă duritatea puterii domnești. Expresia ei cea mai curentă era „trecerea bucatelor pe seama Domniei”, confiscarea averii, adică (pe care Voievozii o păstrau pentru ei sau o „redistribuiau” celor apropiați). Văduvele - dacă ele existau - se trezeau forțate să treacă dintr-o „dependență” confortabilă într-o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Gorgan din Criva, mare spătar și rudă cu Voievodul (căci o ținea pe Stana, sora lui Preda Brâncoveanu și nepoată a viitorului Voievod), a rămas fără avere din porunca lui Leon Vodă. Chiar și fără a fi deposedate, prin poruncă domnească, (care putea fi, câteodată anulată; când un rebel ca marele ban Dobromir din Runcu - însurat cu Vilaia, fiica lui Giura logofăt ori a banului Toma - se întoarce și își „pleacă capul”, Petru Cercel putea să-l ierte și să îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vremea lui Șerban Cantacuzino), și el reprezentant al marii aristocrații muntene, amestecat în uneltiri, călător în Creta (unde fusese trimis de turci în surghiun, în 1673), pribeag din pricina inimiciției lui Gheorghe Duca, ziditor harnic de biserici și familiar al temnițelor domnești 311. Pe Stanca marele postelnic Constantin Cantacuzino i-a dat-o lui Papa Brâncoveanu, fiul marelui ban Preda Brâncoveanu (probabil că nu doar interese materiale - Preda Brâncoveanu a fost ctitor al multor lăcașe de închinăciune, bogat peste măsură, dorit pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1544, răpusă de ciumă. îi incumba Despinei, ca „șef al familiei”, să-și căpătuiască fetele. Să le rostuiască. Și nu oricum, căci erau fiice de Voievod. Măritișul Ruxandrei, cea „pețită cu sabia”, a declanșat - vedem mai sus - chiar o competiție domnească, întrucât Voievodul Ioan Zápolya nu a respectat dreptul de preemțiune acordat cândva - zice-se - de Neagoe Basarab feciorului lui Bogdan al III-lea. Și Ruxandra cea frumoasă (frumusețea ei a răzbătut chiar și prin puținul - uneori - meșteșug al zugravilor noștri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
intră în atribuțiile vornicilor din Bârlad și din ținuturile Tutova, Tecuci, Putna, Covurlui, Fălciu) și modul lor de colectare (judecarea fiind de competența oamenilor Bisericii). între agenții deraierilor (definiți pe „tagme”) se aflau, cu siguranță, și văduvele, de vreme ce o instrucție domnească din anul 1741 îi cerea vornicului „gospojdi și omului său, pre care-l va trimite în ținutul Vasluiului, să fie volnic a cerca pentru gloabele dușegubinii, pe unde s-ar afla la acel ținut, să aibă a lua câte 20
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
materială - pe victimă (aceeași „văduvă sărmană” care acceptase, însă, suspect, oferta „pârâtului” și primise banii; să bănuim că o făcuse de frică să nu rămână și fără ei?) și acceptă (ba o și transformă în poruncă înscrisă într-o „întărire” domnească, datată 12 iulie 1779; să remarcăm ritmul grăbit) soluția economicoasă a pârâtului (încă o dovadă că, deși vinovat, bărbatul scapă de sancțiuni sau, când acestea sunt dictate, au un caracter aproape simbolic): „Poruncim domniia mea, dându acei taleri 15, care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pedepsei cu moartea, Dragomir a acceptat să se însoare cu fata (pe care mai înainte declarase că o iubește), dar rezolvarea aceasta n-a fost primită de mama victimei, Maria Văduva, care nu înțelegea să-i devină ginere ei, slugă domnească cu avere, un „țăran” clăcaș. în cele din urmă, conflictul (întreținut mai ales de orgoliul situării pe un palier social superior) a fost stins. Averea tuturor celor vinovați a fost confiscată și dată femeilor păgubite 404. O văduvă căreia îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la părinți, și asupra altei proprietăți rămase de la Stoican, soțul ei, ambele fiind „stare i prave očine i dědine” [moșteniri și ocine vechi și drepte]523; de aceea uneori ele erau oficializate, „autentificate” în prezența Voievodului și transformate în porunci domnești: „Iar după aceea a venit jupanița Maria înaintea domniei mele” - scria pisarul lui Radu de la Afumați într-un hrisov dat la Târgoviște, la 24 iulie 1525 - „de a întocmit averile ei, care sânt mai sus scrise...” 524) trebuiau redactate - preciza
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
multe dintre ele, pe atunci, erau incurabile) în fața cărora omul nu se putea apăra și care, combinate cu numărul anilor („neputința” însemnând incapacitatea organismului de a se apăra), curmau existențe. Un mediu septic (în care medicii erau rarități; doar Curțile Domnești își puteau permite să angajeze - de multe ori cu greutate, deși îi plăteau generos - asemenea specialiști: pe Iacob Pylarino, prieten al Stolnicului, Constantin Brâncoveanu l-a „moștenit” de la Șerban Cantacuzino; în șirul doctorilor care au încercat să-i ajute pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Brâncoveni îi mai aflăm pe grecul Ioannes Komnênos, „iatrofilosof” vestit în Levant, pe „archiiatrosul” Panteleor [cu siguranță Pantaleone Caliarh], pe chirurgul sas Ștefan Sixt, pe evreul Daniel Fonseca și pe italianul Bartolomeo Ferati, conte și profesor de medicină la Academia Domnească din București 542), era bântuit de boli multe (Massimo Milavesi, iezuit infirmier din Cluj, le enumera, prin 1585, pe cele înregistrate în stabilimentul colegiului unde lucra: „[...] suferind de friguri acute terțane, cvartane, dropică, boala copiilor, de splină, de junghi, de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unei vechi familii de preoți din ținutul Fălciului. Învață mai întâi în satul natal, urmează la Huși, în 1807, clasa de limbă greacă a dascălului Gheorghe Patruiotul, continuându-și instruirea la Iași, sub protecția mitropolitului Veniamin Costache. Studiază la Școala Domnească, în clasele „gramaticale” și „umanioare”, retorica, poezia și limbile clasice. Cu ajutorul mitropolitului, este trimis în 1819 la Academia din insula Chios, condusă de rectorul Neofit Vamva. Izbucnind mișcarea din 1821, S. pleacă la Cernăuți, unde face, până în 1826, studii de
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
e a sa și care sună inadecvat la personajele istorice, după cum nu reușește să se desprindă de pilda moralizatoare, tentat cum e să nareze aventuri situate în istorie. Nu lipsite de firesc sunt câteva scene de viață cotidiană din palatul domnesc. El este și autorul volumului de publicistică Noutăți extraordinare (1907) și al unei lucrări intitulate Sufletul animalelor (1914). SCRIERI: Christ și Cesar, București, 1879; Realități (Schițe sociologice și literare), București, 1894; Noutăți extraordinare, București, 1907; Sufletul animalelor, București, 1914. Repere
SCORŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
cincea cruciadă, cavalerii teutoni (crijacii) au ctitorit, în ostrovul Snagov, o biserică. Cartea este o frescă ce imaginează organizarea socială a vlahilor, cu informații despre gospodăriile lor, muncile specifice, port, sărbători și cutume sau despre modul de strângere a oastei domnești. O epocă zbuciumată, pe care prozatorul o definește contrapunctic: „porniri contradictorii, de senzualism primitiv și de sentimente de exaltare mistică; se împletește un romantism juvenil cu o brutalitate neînfrântă. Suntem în epoca marilor pasiuni, care au stăpânit Evul Mediu”. Personajele
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
totdeauna (11 februarie) <ref id="18">18 Dumitru Ivănescu, Mihai Kogălniceanu despre domnia lui Al. I. Cuza, În Zargidava, Bacău, 2011, an X, p. 70. </ref>. Evenimentele ce au urmat - semnarea Actului de abdicare de către Al. I. Cuza, instituirea Locotenenței domnești și a guvernului condus de I. Ghica, proclamarea ca domnitor al Principatelor Unite a lui Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, Leopold al II lea, refuzul acestuia de a ocupa tronul etc. - sunt cunoscute și nu e cazul să insistăm
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Mamina, Gheorghe Neacșu, George Potra, București, 2004, p. 242. </ref>. O dată, ajunși la Palat, gărzile pregăteau armele, tobele sunau, iar ministrul străin era primit „ În josul scării de onoare de doi ofițeri de ordonanță” și „În capul scării de doi adjutanți domnești care Îl introduc cu suita sa În salonul de recepțiune, unde se află ministrul Afacerilor Străine, mareșalul Curții și Casa Militară a A.S.R.” <ref id="16">16 Ibidem. </ref>. Aflat În fața lui Carol I, ministrul străin pronunța câteva cuvinte
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
pentru toate vârstele pentru că îngerașul ne are în pază toată viața de la naștere până la moarte și Dumnezeu știe, poate și după moarte. O altă rugăciune foarte importantă, chiar cea mai importantă este rugăciunea Tatăl nostru care mai este numită și Rugăciunea Domnească, pentru că atunci când o rostim repetăm cuvintele Mântuitorului care au fost rostite la Predica de pe munte, atunci când unul dintre apostoli l‐a rugat pe Mântuitorul să‐i învețe și pe ei cum să se roage. Deci, rugăciunea Tatăl nostru este model de
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
se arată mai „jalnic” și mai „plânguros” decât absența instrucției. Pentru acești cărturari, laici ori clerici, pregătiți în școli din țară (structurate însă după modele europene, cu programe didactice mobile, mereu cu disponibilități de adecvare, cum se întâmplă cu Academia Domnească din București în 1694 și în 1707) și din străinătate (la Stambul, la Padova, în Polonia), dispuși să filtreze informațiile prin grile filosofice tot mai puțin rigide (proprii unui raționalism ortodox în plină coagulare), înzestrați cu o acribie filologică pe
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
în spațiile vecine (sarmatismul polon sau rădăcinile hune și scitice căutate de nobilii unguri) și chiar mai departe, în Apus, atitudine proclamată de Aulă, dar fundamentată de cărturari și artiști, răzbate decisiv în „titulușurile” pe care le compun acum hrisoavele domnești, în programele iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui prinț, strămoși autentici ori închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la Hurez, „dunga cea mare și blagorodnă a rodului și neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la Hurez, „dunga cea mare și blagorodnă a rodului și neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin Brâncoveanu, sunt zugrăviți alături de Cantacuzinii din care cobora mama principelui și de rudele domnești ale soției aceluiași), în „mobilele” ce compun steme tot mai complicate, în textele ce etalează genealogii domnești, în versurile heraldice, în compuneri literare precum Poemul cronologic alcătuit de Dosoftei și completat în câteva rânduri. U. baroc a reușit să definitiveze
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin Brâncoveanu, sunt zugrăviți alături de Cantacuzinii din care cobora mama principelui și de rudele domnești ale soției aceluiași), în „mobilele” ce compun steme tot mai complicate, în textele ce etalează genealogii domnești, în versurile heraldice, în compuneri literare precum Poemul cronologic alcătuit de Dosoftei și completat în câteva rânduri. U. baroc a reușit să definitiveze o relație (ținând, de fapt, de acele programe renascentiste ce nu au putut penetra la timpul lor
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
Oeuvre de Beccaria „Dei delitti e delle pene” et șes traductions en langue grecque et roumaine, RSE, 1967, 1-2; I. Nicola, Un manuscris românesc al „Descrierii Moldovei” de Dimitrie Cantemir, LL, 1970; Piru, Ist. lit., ÎI, 29-30; Ariadna Camariano-Cioran, Academiile domnești din București și Iași, București, 1971, 241-242; Cornea, Originile, 103, 237; Moraru-Velculescu, Bibliografia, vol. I, partea I, 197-210; Gabriel Ștrempel, Catalogul manuscriselor românești, I, București, 1978, 45, 54-57, 108, 256-257, 260, 342; N.A. Ursu, Cine a făcut prima traducere românească
VARNAV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
genericul „Bucureștii de altădată” se publică informații despre Filaret, Turnul Colței, casa mitropolitului Antim, Hanul lui Manuc, precum și articolele Capitala de mâine de Sandu Eliad (sub pseudonimul Ion Bucureșteanu; altă iscălitură e M. Ursu), Hoinărind prin cartierele mărginașe, Fosta reședință domnească - penitenciarul Văcărești de Alexandra Mezincescu, Oameni care dispar: zarafii-bancheri de altădată de A. Preda. Însemnările eseistice de pe prima pagină sunt susținute de G. Spina (care semnează Ion Alexis), Dumitru Almaș, Ion Moldoveanu, B. Iosif, Dinu Dumbravă. De o atenție deosebită
ZORILE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290757_a_292086]
-
și de comentarii despre cârmuitorul ce schimbă „lingușitoarea piele a vulpii” și trece la abuzuri fățișe, împilând țara. Notele dezvoltă considerații asupra influenței grecești la români, începând cu neamul Cantacuzinilor, aflat în conflict cu Constantin Brâncoveanu. Căderea celor două stirpe domnești deschide calea grecilor fanarioți la scaunul țării, ascensiune înlesnită, după exacta înțelegere a lui Z., de decăderea puterii militare la români. Altă scriere, Domnia a treia a lui Alexandru-vodă Suțul, ce i să zicea și Dracache (1819), surprinde perioada de
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
vizite la Iași a Domnitorului Carol I - În august 1866 - primarul D. Gusti a prezentat un Memoriu despre Iași, din care selectăm: Promisiunile Guvernului și ale lui Carol I Ca o consecință imediată a evenimentelor din 3 aprilie 1866, Locotenența Domnească, Împreună cu Consiliul de miniștri publică un Jurnal, din care reproducem: . Guvernul a informat permanent pe domnitorul Carol I despre situația de la Iași. Într-un raport din 3 iulie 1866 se arătau măsurile Întreprinse pentru satisfacerea cererilor ieșenilor. Având În vedere
CAROL I ŞI ORAŞUL IAŞI, A DOUA CAPITALĂ A ROMÂNIEI. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
face parte din cenaclurile „G. Călinescu”, pe care îl și conduce, și „Titu Maiorescu”. Este autorul unor studii de istorie a dreptului, câteva incluse în volume colective (Istoria dreptului românesc, 1980, ș.a.), altele fiind elaborate împreună cu Valentin Al. Georgescu (Judecata domnească, 1979, ș.a.). Dacă Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede în S. o reîntrupare, în timpul nostru, a poetului medieval, a trubadurului, din perspectiva istoriei lirismului autohton, poezia lui apare ca prelungire, în expresie modernizată, a „micului romantism” de la sfârșitul secolului al XIX-lea și
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]