54,401 matches
-
o tăietură proaspătă în plumbul realității; de aceea lucește. Poetul redescoperă, cu încântare, nu și cu naivitate, ceea ce au descoperit alții înaintea lui, de sute de ori. Stilul său decis, delicat-energic este foarte bine pus în valoare în poezia de dragoste. Tandrețea infinită față de femeia iubită nu este lipsită de o anumită cruzime. îmbrățișarea are ceva tragic, ca o sinucidere în doi. Totul este trăit intens, deși rămâne un joc. Patetismul și spiritul ludic, care par incompatibile, se asociază ingenios în
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
nume și nici nu împiedică ziarele literare tutunul ficțiunile să cîștige pentru mine acum un șir de bătălii în marș - între noapte și zi e timpul cînd se furișează la marginea orașului femeia preschimbată în vulpe după cîteva ore de dragoste citise hesse mai tîrziu handke patru ani fusese troțkistă dar numai în felu-i aparte și-aproape se măritase-n glumă cu-un brutar acum poartă rochii lungi sigur liber-centriste i se face rău amintindu-și cambodgia și are orgasm cînd
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
stau la taifas Nimicul cel mare dorește să-nghită Nimicul cel mic dar ezită în schimb Nimicul cel mic pe neașteptate înghite Nimicul cel mare. Atît de nepretențios Atît de nepretențios de stîngaci elanul poetului încît nu seamănă nici cu dragostea nici măcar cu dorința atît de nerespectuos cu cei mari de nerezonabil atent cu cei mici încît nu te-ar putea interesa îl ocolești sastisit enervat dar afli că suferă că stă-n loc pentru că nu cunoaște nici un drum că e
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
emoție, anticipată (hiperbolic) de discuțiile purtate cu colegele de cameră (dar și de biografiile lor contorsionate care o fac să-și spună că între fete și băieți există "o penibilă vînătoare în care cine vîna pe cine?"), prima noapte de dragoste îi aduce o cunoaștere mai curînd dezamăgitoare: "Alături era trupul meu pe care aș fi vrut să-l uit, o coajă năclăită și rușinoasă. Cum pot să facă asta mereu, cum nu le este rușine să stea goi, față în
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
fugit iar de acasă cu rockerii ăia ai tăi jegoși, împuțiți, unde ești? Izbucneai în rîs subțirel, nestăvilt, pătimaș...Chiar n-ai simțit, chiaaar n-ai simțit? Te-am strîns de fir, băi! Cîte dulci jocuri risipite-ntr-o fragedă dragoste... Pe urmă nici nu mai credeam că exiști... decît atunci cînd te vedeam aievea... și nici atunci, cîteodată... Mi se părea că-i un soi de vis, o fantasmagorie, un chilipir de psihopat, mă străduiam să nu se spargă vraja
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
ȘI AMAR URÂT ȘI AMAR și cântecul devenea vaiet și plâns cu sughițuri și muțenie și vara s-a dus și nu ne-am văzut cu adevărat la față n-am avut unul pentru altul nici timp nici nume nici dragoste "și murim pentru că nu suntem iubiți îndeajuns" * * * și totuși prăpăditul mucosul ghidușul deschide fereastra inimii și țipă cât îl ține gura: "cine-a pus sare în prăjituri și cafea cine mi-a pus dulceață în pantofi și mustăți de husar
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
dar încă nu obosise în a le explora în căutarea marii reușite. A citit, așadar, manuscrisul în doar două zile și s-a bucurat imens că-i putea transmite lui Vona hotărârea de a-l publica. Astfel, din prietenia și dragostea lui Ovidiu Constantinescu pentru Alexandru Vona și din spiritul de editor dovedit de Liviu Călin, în ciuda vitregiei vremurilor, s-a ivit o carte, Ferestrele zidite, romanul ce și-a făcut loc în lume, într-un fel năvalnic, strălucind, trăgându-l
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
Cu acest scop pe jumătate mărturisit, traducătorii au ales poezii reprezentative pentru teme care, în opinia lor, perpetuează în contemporaneitate - prin vocea poetei din România - esențe lirice și sufletești perene. "Teme precum puritatea și căderea în păcat, moartea și supraviețuirea, dragostea ca aspirație către absolut și deopotrivă ca fugă de realitatea concretă conferă poeziei Ťmoderneť a Anei Blandiana o dimensiune atemporală care, refuzând atât biografismul cât și artificialitatea, consacră actul poetic ca mit creator" apreciază Bruno Mazzoni. "Recuperarea lecției moderniste" de către
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
să-mi dau toată viața pentru asta, pentru mine; și, apoi, nu știu dacă voi avea liniștea și lipsa de lene necesare. în orice caz, dacă totuși mă consacru acestui scop mărunt, însemnează că am pierdut definitiv orice sens al dragostei, al mîntuirii, al realizării spirituale. Nu mai simt, nu mai știu ce înseamnă mîntuirea. Și, ne mai știind, nu mai pot să vreau mîntuirea. Și cu cît voi îmbătrîni (și va fi atît de repede!) în această literatură și indiferență
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
precis, ce era, în imagini. în substanță, acesta era chinul: moartea este, poate, foarte aproape și eu nu am făcut încă nimic ca s-o primesc. Nu sunt gata; panică grea. Cultură? Neantul culturii. Ce urmă poate lăsa existența mea, dragostea mea, drama mea în univers? Deși mereu îmi spun toate astea, - azi noapte, trăindu-le într-un vis lucid deveniră deodată, pentru mine, covîrșitoare, implacabile. Aburii visului risipindu-se, am putut scrie asta. Risipindu-se din ce în ce, se
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
prorectorului șAlexandruț Vianu, spre a protesta împotriva nedreptei sancțiuni. Prorectorul nu poate contesta caracterul fistichiu al sancțiunii și sugerează celor loviți de ea să se adreseze decanului în vederea reabilitării. ...oct. 1954. Decanul, un as neîntrecut al ipocriziei moderne, primește cu dragoste părintească pe cei patru fii rătăcitori, le recomandă ca de acum încolo să fie buni, cuminți și silitori la învățătură. Dacă vor face astfel, totul va fi bine. Noi n-avem interes ca voi să plecați din facultate cu sancțiuni
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
mai fidelă dintre amantele mele Am vrut am vrut să coborâm cerul printre noi acolo în pragul unde sporovăiau zeii minori printre cârtițe oarbe și flaute dar mâinile nu mai recunoșteau degetele fiul nu-și mai recunoștea mama orbită de dragoste arcul nu-și mai recunoștea nici săgeata nici rana în zilele refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece de întemeiere iar nopțile dansam beți pe frânghia întinsă între două lumi orbi ne conduceau după icnete surde și strigăte doar duminicile
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
căsătoriți). Răsvan Popescu analizează în stilul său binecunoscut - sobru, succint - modul cum ideea de film din mintea regizorului se vulgarizează pe măsură ce devine film. Actorii iremediabil prozaici, dar și inhibați de autoritarismul și nervozitatea lui Thomas, fac de nerecunoscut povestea de dragoste. Romanul este compus din secvențe scurte și are un ritm alert (cinematografic; de altfel a și fost ca acceptat ca scenariu pentru un nou film regizat de Dan Pița, care semnează și prefața cărții). Autorul alunecă uneori într-un patetism
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
Trupuri și voci, trupurile se văd, vocile șușotesc, ai zice, un cimitir, și chiar așa, vezi și și auzi cu greutate, iubiții vii și iubitele moarte ori iubiții morți și iubitele vii, altceva nu se simte, dincolo de viața si moartea dragostei, ritmul acesta în care ne jucăm tot timpul de-a moartea cuiva, și-acel cineva nu vrea să învie, și noi îl înviem, așa ne place, să stai în moarte, ca și cum nu ai fi plecat, să fii cu iubitele vii
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
epură, își au rezervele lor de profunzime. Nu este o proză pe teme mari, sau, în orice caz, nu pe teme mari tratate solemn, venind iarăși mai aproape de anii noștri decît de marotele modernismului. În Femei, moartea nu sperie și dragostea nu obligă. Sînt lucruri care se întîmplă, în viață, și nu trebuie să te ostenești prea mult să le înțelegi și, cu atît mai puțin, să faci din ele prilej de teorii indigeste. Prin povestirea, sfîrșită rău, despre Irimia C.
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
poeme și Visele trimise de Marina (sora mea de caritate!). Pisicele dorm interminabil, e-o lene, o tihnă, un godin, o descompunere a tuturor iluziilor mele de adolescent! Simt cum mă pierd, țip către voi, dați-mi cărți, dați-mi dragoste; iar am devenit idiot și patetic. Iar tu scrii ca un disperat, ca o mașină, ca o sută de mașini. Te mînă moartea din spate, omule - acum sînt macabru! Scrie-mi, fii înțelegător. Peste o lună sau două izbînda ta
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
unde știai că ar trebui să fie Pămîntul s-a umplut de rătăcitori și de patrii mobile Morții se cutremură. Cerul e doar un punct de tranzit. Prin care călătorii își savurează deriva. Dimineață de septembrie Câte cântece triumfale de dragoste Și câte murmure de luptă poți îngâna într-o singură dimineață Când lumea se răstoarnă ca o ceașcă de cafea Cu viitorul prelins pe toartă Și soarele roșu îngheață cu arterele la suprafață, Într-un sâmbure scuipat pe o plajă
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
s-ar înscrie, mai degrabă într-un ciclu tematic precum "Omul în fața morții"), penultimul poem din întâia carte a lui Gheorghe Grigurcu plasează lirismul său la o mare altitudine: O, moarte, dezrobire prea-nceată / în diminețile mele încă tânjind / după dragoste! // Adesea mă simt ca o relicvă / a unor glorii creându-și / din nevăzut o nouă viață umilă. Un os într-un muzeu descriind / curbe de sânge în spațiu. // O monedă ce n-a capitulat / nici în osânda trândăviei. // O, moarte
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
soră a mamei, de vreo 20-25 ani. }in minte, ca prin vis, - oare cum am văzut? - că și ea avea părul pubian roșcat. Această femeie, pentru care, eu fiind la 20 de ani, ea la vreo 40, am avut o dragoste bizară, gata să alunece în "păcat", oare dînsa mi-a trezit instinctul sexual? Cert este că într-o bună zi am luat-o pe Doinița, o fetiță de 5-6 ani, m-am închis cu ea într-un coteț cu lemne
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
pusă pe seama unor voci anonime, care se individualizează doar prin discurs. Raporturile imaginare bestiale, mecanice, dar și confesiunea sulfuroasă sau inocentă au ecou în inteligența și luciditatea Andreei, care investighează la rîndul ei în spațiul fără limite al nevoii de dragoste și al puterii cuvintelor și imaginației de a suplini realitatea. Capitolele romanului, purtînd numele zilelor dintr-o săptămînă, alternează și amestecă dialogurile nocturne de la firmă - cu clienții dar și cu cele 20 de colege ("Linia erotică e o instituție serioasă
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
două fraze cîte o porcărie, a înțeles). Dacă treci de șocul inițial, te captează autenticitatea semnificativă, intri în jocul mărturisirilor intime și al "noii dezordini amoroase", pentru a descoperi că ele sînt doar o proporție din acest roman complex: de dragoste, social, psihologic. Da, Ioana Bradea se apropie adesea de granița pornografiei, dar se salvează mereu prin atașantul personaj narator, o fată normal-teribilistă, ușor romanțioasă, cu umor adesea exasperat, lucidă și bună, amară și dulce, căreia îi pasă nu doar de
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
dotat cu o uriașă forță hipnotică atrăsese privirea poetei de la contingent". Erosul reprezintă o temă privilegiată a universului liric al Ilenei Mălăncioiu. Poeta caută să desemneze, în versurile sale, acea zonă de nedeterminare și delicatețe în care se naște sentimentul dragostei, zonă în care dăruirea de sine se conjugă cu dorința de împlinire a ființei, reculegerea se complinește cu propensiunea spre celălalt, retragerea în sine cheamă acordul suplu, simpatetic, cu ființa iubită. Sentimentul iubirii e, mai degrabă, o promisiune a comuniunii
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
complinește cu propensiunea spre celălalt, retragerea în sine cheamă acordul suplu, simpatetic, cu ființa iubită. Sentimentul iubirii e, mai degrabă, o promisiune a comuniunii, o acoladă utopică, o tentație a desăvârșirii prin eros, decât realizarea în sine a clipei de dragoste. Expresia poetică primește, de aceea, aspectul unei invocații și amprenta unui elan idealizant, ce condamnă trăsăturile ființei iubite la o eternă nedesăvârșire, la un provizorat perpetuu, la o suspendare a datelor reale, în beneficiul trasării unui relief necontingent al făpturii
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
goliciunea ei... însoțitorul Parcă aș ieși, personaj indecent, dintr-un tablou, în timp ce pictorul, martor și el, își frânge mâinile. Dar, somnambul, acesta mă urmează - un fel de capriciu molipsitor. Ne luăm la braț și pornim spre o țintă necunoscută. Poem Dragostea ta " curcubeu aruncat în seva copacului, de unde țâșnește cerul. Sunt prizonierul Sunt prizonierul surdei mandragore, Orice mișcare fac, ea mă pândește, Pașii mi-i numără și-i socotește. Nu pot să o aduc în umilință, Căci umilit la rându-mi
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
că neoficial Gabo a pledat pentru lărgirea ariei de îngăduință, nu s-a dezis însă niciodată de "fratele Fidel", ascultând împietrit reproșurile altor mânuitori ai condeiului (de pildă mustrările directe ale lui Vargas Llosa). Și Pablo Neruda, un rapsod al dragostei, cu o melodie a versurilor irezistibilă s-a împotmolit în declarațiile politice. Pentru el, Stalin era "mai înțelept decât toți oamenii luați laolaltă". O altă serie deține semnul minus în biografie, dar și în creație. Dezagregarea pe ambele părți începe
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]