2,407 matches
-
piese într-un act: Verbul galben (1968), Duet (1970), Interludiu (1972), Vârsta zero (1973), Destinul - vioara a doua (1973), pe care le-a reunit în volumul Interludiu (1973, București, Editura Eminescu). Pentru acest volum i s-a conferit Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor din Iași (1973). A urmat piesa M-am jucat într-o zi (1978), ce a primit Premiul dramaturgiei pentru copii. În 1974 a publicat impresii de călătorie în volumul Ochii și lumea (1974, Iași, Editura Junimea), care
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
le-a reunit în volumul Interludiu (1973, București, Editura Eminescu). Pentru acest volum i s-a conferit Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor din Iași (1973). A urmat piesa M-am jucat într-o zi (1978), ce a primit Premiul dramaturgiei pentru copii. În 1974 a publicat impresii de călătorie în volumul Ochii și lumea (1974, Iași, Editura Junimea), care dezvăluie două fațete inedite ale dramaturgului, acelea de grafician și de om de artă pasionat. A mai publicat un volum de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
puțin despre înțelesul vieții sale, ci că asta îl deranjează din ce în ce mai puțin”. D.C-E.: În continuarea întrebărilor anterioare: G. Călinescu are o întreagă teorie cu privire la criticul literar care trebuie să rateze cât mai multe genuri. Să rateze poezia, proza, dramaturgia, tot ce se poate rata, pentru a înțelege astfel dinlăuntru mecanismele, limitările și libertățile obținerii unui anumit obiect estetic. Cum a „ratat” G. Călinescu însuși romanul, o știe astăzi orice elev care a citit, pentru școală sau pentru el însuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pe care și le aduce de unul singur, cu o exuberanță greu de înțeles, dl Băsescu are deja câțiva înalți funcționari care îl deservesc exemplar. O scrisoare pierdută domină scena românească de peste un secol. Pentru cam o sută de ore, dramaturgia (politică și morală) autohtonă a fost dominată de Un e-mail pierdut. Dacă scrisoarea lui Caragiale a fost găsită de regizori de teatru celebri și transformată în spectacole istorice, e-mail-ul dlui Radu Călin Cristea a fost găsit (deși termenii exacți sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
sintactice. în clasă se stabilesc grupele de lucru și se distribuie temele. Se lucrează în grupe și se realizează posterul. Se afișează în sala de clasă. O altă activitate de acest tip și cu aceeași finalitate a avut ca temă Dramaturgia, sistematizare și recapitulare în vederea susținerii examenului de bacalaureat la clasa a XII-a. Activitatea a avut următoarele etape: 2 săptămâni - activitate individuală de documentare (recitirea textelor, reluarea conceptelor, studierea notițelor, a temelor și a bibliografiei specifice). Ora I - se propun
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
-
trăim, nu un muzeu evlavios și lipsit de viață. Intenționam să provoc workshop-uri colective de colaborare directă Între actori, regizori și dramaturgi tineri, din care să se nască ceva nou, cu totul neașteptat, care ar putea pune bazele unei noi dramaturgii românești și ar inspira o altă atitudine față de scris. Eschil, Shakespeare și Molière au fost actori și, scriind, beneficiau de energia colectivă specifică teatrului, pe care o trăiau și o imortalizau În același timp. Gândindu-mă la tinerii regizori, mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
faima printre hipii și țiganii portoricani, aici la noi, să ne păteze mândria națională? Ne-am vândut țara să punem texte În cuvinte pe care nimeni nu le Înțelege? Dom’le Măciucă, vă știu ca intelectual care ați crezut În dramaturgia românească, cum să lăsați să iasă o asemenea gogomănie?“. Măciucă, Înarmat cu calmul lui imperturbabil și o curtoazie bine educată, a reușit În zece secunde să o calmeze pe faimoasa pensionară, care a ieșit, aruncându-mi din ușă un ultim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nevoie să le mai folosească drept arme de atac patriotic. În plus, a avut satisfacția, nu demult, să fie patriotic decorată și „repusă“ În drepturile - pe care nimeni nu i le luase- de către un „director adevărat“, care a readus tezaurul dramaturgiei neamului la loc de cinste În repertoriu, calmând spiritele și bucurând pe toată lumea. Dar În ziua aceea, după plecarea ei, i-am mulțumit lui Măciucă pentru abila lui intervenție. În timp, am avut multe ocazii să-i apreciez diplomația și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În New York nu e ușor să găsești specialiști În metode atât de eclectice. Când am Început programul la Columbia, singurii instructori eram eu și Arnold Aronson. Spre deosebire de mine, el lucrase toată viața În Învățământ, ca profesor de Istoria teatrului și Dramaturgie, și cunoștea bine sistemul administrativ al școlilor americane de teatru. Respectat În cercurile universitare, erudit și În același timp deschis spre cercetare, avea și el un vis asemănător, de a crea un curriculum aparte la Columbia. Am găsit În Arnold
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
contradictorii (ceea ce nu-i Împiedică pe profesori să aibă Între ei raporturi foarte colegiale și prietenești), odată ce au acceptat ideea că teatrul se poate face Într-o infinitate de feluri, studenții de la Actorie se Întâlnesc cu cei de la Regie și Dramaturgie și Împreună preiau liber toate aceste metode eclectice de lucru, le selecționează și le transformă Într-un spectacol original, o expresie a propriei lor creativități. Sigur că suntem departe de școala ideală imaginată de Gordon Craig. Nu am găsit insula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tot am reușit, îmi ziceam, și sunt la jumătate de drum, merită să-mi dau osteneala ca să reușesc până la capăt! și aveam de gând să mă pun serios pe treabă, să mă pregătesc mai temeinic la istoria literaturii și a dramaturgiei române, dar mai cu seamă să caut să-mi însușesc măcar elementare cunoștințe în domeniul culturii cinematografice. Cinema! Nici prin cap nu-mi trecuse vreodată să-mi leg viața de această a șaptea minune a lumii. Regizor de teatru - da
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
critice, se structurează, în principal, pe urmărirea istoriei editărilor din opera lui Eminescu edițiile repetate ale lui Maiorescu, alături de cele datorate lui V.G. Morțun, Xenopol, Botez, Scurtu ș.a., în spațiul literar interbelic. Sunt analizate, pe rând, edițiile din poezia, proza, dramaturgia și publicistica eminesciană, cu adaosurile unor inedite dar, în primul rând, cu unghiul nou (sau mai puțin nou) pe care îl propune fiecare editor, în dorința de a prezenta o imagine cât mai complexă a scriitorului. Cele mai recente două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Această proiecție în infinit este caracteristică întregii gândiri artistice eminesciene și se vădește și în conceperea romanului" (Din nou despre Geniu pustiu). O situare a "istoriei faptice și erotice într-o istorie mitică a poporului român", află Dan Mănucă în dramaturgia eminesciană; toate personajele acesteia "meditează asupra omului, asupra rostului vieții și al morții" fapt ce-l îndreptățește să susțină că "din schițe și proiecte, resturi de scene și de tablouri ori din mărturii indirecte, reiese și ceea ce ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
omului, asupra rostului vieții și al morții" fapt ce-l îndreptățește să susțină că "din schițe și proiecte, resturi de scene și de tablouri ori din mărturii indirecte, reiese și ceea ce ar fi trebuit să fie dimensiunea fundamentală a posibilei dramaturgii eminesciene, anume realizarea unei mitologii a individului" (Omul de teatru). Ediția din 2002 a Operei poetice eminesciene, realizată la Iași de profesorul Petru Zugun, care "sistematizează și concentrează aria temelor poetice, distribuind versurile eminesciene în trei categorii: "de dragoste", "naționale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Numai așa se poate ajunge la relevarea "spiritului eminescian" care "contemplă depar tele stelar al imaginației cosmice". Studiul lui Ioan Derșidan este unul de subtilă descindere analitică în intimitatea construcției imaginarului eminescian, atât în poezie cât și în proză, în dramaturgie și, nu în ultimul rând, în publicistica acestuia. (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) Indiferența (ca să nu spun mai mult) cu care critica literară operantă dar și cea... specializată oarecum în analiza fenomenului eminescian (după expresia lui C. Noica) a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
încercări timpurii. Proza este înfățișată și analizată în cadre ample, fiind urmărită în cadrul "marilor viziuni romantice". Se oferă, de asemenea, un catalog al acestor demersuri epice eminesciene, cu scurte, foarte scurte, caracterizări, mai mult tematice. Același lucru se întâmplă cu Dramaturgia ("Și în cazul acestui gen, poetul liric este cel care domină tiranic, încât cercetătorii s-au întrebat, cu justificată motivație, dacă Eminescu este un poet dramatic"). Atenție specială i se acordă Poeziei populare, apoi sunt discutate Traducerile (Avem și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
an. XXVI, 1973, nr. 5/mai Dumitrescu—Bușulenga, Zoe; Sava, Iosif, Muzica și literatura. Scriitori români, Ed. Cartea Românească, București, 1994 Ene, Ileana, Farmecul discret al manuscriselor, I, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1998 Florescu, N., V. Voiculescu, în marginea dramaturgiei: Pribeagă, în „Manuscriptum", an. VIII, 1977, nr. 2 Fouilloux, Danielle și colab., Dicționar cultural al Bibliei, Editura Nemira, București, 1988 Grăsoiu, Liviu, Poezia lui Vasile Voiculescu, Editura Dacia, Cluj— Napoca,1977 Grăsoiu, Liviu, Voiculesciana, Editura Nouă, București, 2008 Hangiu, L
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
continuă activitatea jurnalistică la ziarul „Adevărul" de după 1989, mai întâi ca redactor-șef adjunct, apoi ca redactor-șef până la 1 septembrie 1992, când reintră în sistemul de învățământ. În 1990 își susținuse deja gradul I cu o lucrare documentată despre dramaturgia originală jucată pe scena Teatrului „Victor Ion Popa" din Bârlad, pe întinsul a 35 de ani, mai precis, din 1955, când a luat ființă, până în 1990. Originală prin structură și conținut, lucrarea intitulată „Măștile lui Cronos" a fost editată în
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
Ion Cocora, Mira Iosif, George Genoiu, Ștefan Oprea, Marius Robescu, Carol Isac, Constantin Cubleșan, Paul Tutungiu, Bogdan Ulmu, Horia Deleanu, Nelu Ionescu, Florin Faifer, Mircea Ghițulescu. Cea de a doua carte, „Măștile lui Cronos" din 1995, un studiu monografic închinat dramaturgiei originale jucate pe scena Teatrului „Victor Ion Popa" din Bârlad, este prefațată de Valentin Silvestru. Autorul a numeroase cărți despre teatru, printre care „Teatrul românesc contemporan" din 1975, pentru care a primit Premiul Academiei, omul de teatru care a onorat
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
să precizăm că autorul acestor importante studii a fost timp de 25 de ani cronicar dramatic, teatral, lucru rar dar cu un câștig pentru arta dramatică pe măsură. S-ar putea considera că primele două cărți sunt închinate în exclusivitate dramaturgiei și spectacolului de teatru și ar constitui și prima etapă a creației acestui critic și istoric literar și nu numai. De fiecare dată autorul pleacă de la considerații fundamentale atunci când analizează fenomenul în sine. În „Argumentul" la „Măștile lui Cronos" se
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
și le pune cu talent în slujba cititorilor și spectatorilor. < idem, p. 8-9/>. Cel de-al treilea volum, „Transparențe critice" din 1997 cuprinde, pe lângă cronicile dramatice curente, și cronici literare, eseuri critice precum și dialoguri cu personalități notorii ale literaturii și dramaturgiei românești contemporane: Valentin Silvestru, Ion Băieșu, Traian Șelmaru, Ștefan Oprea, Constantin Puiu, Bogdan Căuș, Bogdan Ulmu, Theodor Codreanu. Cartea cuprinde câteva secvențe semnificative în acest sens. Astfel, cea mai mare parte „Istoria clipei" este închinată tot „Teatrului „Victor Ion Popa
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
scape minuțiile stilistice sau de structură. Această orientare devenea clară încă de la susținerea licenței sale cu lucrarea „Critica lui Șerban Cioculescu” subiect extrem de pretențios având în vedere personalitatea celui studiat. Va continua, apoi, prin remarcabilele sale studii critice legate de dramaturgia prezentată pe scenele teatrale românești situându-se astfel în elita criticii românești de specialitate. Cele cinci cărți care abordează această temă sunt adevărate tratate în domeniu incluzând propria-i viziune apreciată elogios de unul din marii noștri literați, Valentin Silvestru
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
unor tineri scriitori ce se vor afirma în literatura primei jumătăți a secolului al XX-lea: Virgil Cioflec, N.D. Cocea, Gala Galaction (Moara lui Călifar). Mai mult decât oricare altă revistă a vremii, L. și a. r. a acordat atenție dramaturgiei naționale, incluzând în sumar numeroase piese care au intrat în repertoriul epocii, dar au căzut în uitare nu mult după premieră. Agreat în mod deosebit și ca dramaturg a fost Haralamb G. Lecca, autor al dramelor Bianca și Câinii. Gh.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
și poeme de O. Goga (Aceeași poveste) și Ion Pillat (Biserica lui Horia). De remarcat sunt câteva povestiri ale lui Ion Agârbiceanu, Întâia noapte, Convenire colegială, Înfruntare, alături de traduceri, realizate de George Sbârcea, din nuvelistica lui Luigi Pirandello (Răposatul, Ținta). Dramaturgia nu este prezentă în revistă, spectacolele Teatrului Național din Cluj fiind însă analizate prompt, întâi prin anunțuri și cronichete nesemnate, apoi prin texte specializate, aparținând lui Corneliu Albu, cum ar fi comentariul la spectacolele cu piesele Avram Iancu de Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287198_a_288527]
-
000 de cuvinte). Impresionante sunt și volumul și sfera de cuprindere a traducerilor lui B. din și în limba română. În tălmăcirea lui au intrat în circuitul cultural internațional opere importante ale literaturii române, acoperind toate genurile literare - poezie, proză, dramaturgie, eseistică, critică și istorie literară. Impunându-și un program ambițios în ceea ce privește poezia, a publicat Balade populare românești-Romanian Popular Ballads (1980), ediția bilingvă Tudor Arghezi, Poezii- Poems (1983), iar în colaborare cu Leon Levițchi, Mihai Eminescu, Poezii-Poems (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285607_a_286936]