1,848 matches
-
Tac și, preț de cîteva clipe, urmează cea mai Înfiorătoare și mai greu de suportat tăcere posibilă. — Deci... Înțeleg că te-ai uitat, zic Într-un final. Da, m-am uitat, spune Lissy, cu ochii Încă În podea. Și... Își drege glasul. Vreau doar să-ți spun că... dacă vrei să mă mut, am să mă mut. Mi se pune un nod uriaș În gît. Știam eu. După douăzeci și unu de ani, prietenia noastră s-a terminat. Se află un foarte mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu mi-am dorit să-l am și asta nu Înseamnă că sînt lesbiană și nici că tînjesc la tine. Nu Înseamnă absolut nimic. — A. Se lasă tăcerea. Lissy pare complet bulversată. Aha. Am crezut că e... o... Înțelegi. Își drege glasul. C-ai vrut să... — Nu ! A fost doar un vis. Un singur vis idiot. — A. Am Înțeles. Se lasă o tăcere lungă, În timpul căreia Lissy se uită atent la unghii, iar eu Îmi examinez atentă catarama de la ceas. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mersi, dar sînt OK. — Bine. Se oprește, apoi adoptă un ton mai profesional. Ieri am presupus că motivul pentru care ai plecat mai devreme de la serviciu a fost că te-ai hotărît să-ți continui treaba acasă. — Ăă... da. Îmi dreg glasul. Așa e. — Și, evident, ai rezolvat o serie de lucrări urgente, așa-i ? — Ăă... da. O groază. — Excelent. Așa credeam și eu. Bine atunci, la treabă. Și voi ceilalți, la fel. Face ochii roată, apoi spune, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
stare să-i pronunț numele lui Kerry. Urmează un scurt moment de tăcere, În timpul căruia mama și tata se privesc, apoi Își feresc iar privirea. Evident, Kerry Îți transmite salutări ! spune mama veselă, de parcă vrea să schimbe brusc subiectul. Își drege glasul. Știi, s-a gîndit că poate la anu’ se duce la Hong Kong. În vizită la tatăl ei. Nu l-a mai văzut de cinci ani și poate că e timpul să... mai petreacă niște timp cu el. Aha, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Emma, ce vrem noi să-ți spunem este că... sîntem foarte mîndri de tine. O, Doamne. O, Doamne. Cred că-mi vine să plîng. — Aha, reușesc să Îngaim. — Și... Începe tata. Adică, noi amîndoi, mama ta și cu mine... Își drege glasul. Întotdeauna te-am... și Întotdeauna te vom... amîndoi... Se oprește, respirînd greu. Aproape că nu-ndrăznesc să mai zic nimic. — Ce Încerc eu să-ți spun, Emma, Începe el din nou. Așa cum sînt sigur că ai... sînt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
face Lissy iar. Cum ai reușit să ai atît de multe ? — Simplu ca bună-ziua. Dar sînt sigură că și ale tale sînt la fel de bune, spune Jemima regal. Începe tu, te rog. — OK, spune Jemima cu o privire iritată și-și drege glasul. Numărul unu : Vrea să mute toată corporația Panther În Scoția. S-a dus acolo În recunoaștere și n-a vrut să zică nimic, ca să nu Înceapă să circule zvonurile. Numărul doi : e implicat În cine știe ce fraudă bancară uriașă... — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
afla nimeni nimic. După care intru În birou... și te văd. — Și ți-a stat inima. Nu chiar. Îmi Întîlnește privirea. N-am știut ce e mai bine să fac. Simt că-mi urcă tot sîngele În obraji și-mi dreg vocea, stîngace. Deci... ăă, zic, ferindu-mi privirea. Deci de-aia... Nu voiam decît să nu te trezești vorbind despre asta. Hei, n-a fost În Paris, a fost În Scoția! Și de-aici să iasă cine știe ce nebunie. Clatină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vorbi. — Jack, și eu vreau să-ți spun ceva. Despre... despre ce-ai zis. Știu că ți-am zis că mi-ai distrus viața. — Îmi amintesc, spune Jack cu o grimasă. — Ei bine, e posibil să mă fi Înșelat. Îmi dreg glasul stîngace. Adevărul e că... m-am Înșelat. Îl privesc cît pot de sincer. Jack, nu mi-ai distrus deloc viața. — Nu ? spune el. Mai am dreptul la o Încercare ? — Nu ! — Nu ? E ultimul tău cuvînt ? În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack se uită cu interes la mîna mea. „Jack nu mai există“, citește cu voce tare. Fuck. Mă fac instantaneu stacojie la față. N-am să-mi mai scriu În viața mea nimic pe mînă. Niciodată. — Asta e doar... Îmi dreg iar glasul. E doar o glumă... nu Înseamnă... SÎnt Întreruptă de trilul soneriei de la mobil. Slavă Cerului. Oricine e, Îl iubesc. Scot iute mobilul și apăs pe butonul verde. — Emma, o să mă iubești pe vecie ! aud glasul sfredelitor al Jemimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai vorbit aproape deloc cu Connor din ziua cu interviul TV al lui Jack. Asta poate din cauză că, ori de cîte ori Îl zăream, o coteam repede În altă direcție. Da ? spun, Întorcîndu-mă spre el. Despre ce anume ? — Emma. Connor Își drege glasul, de parcă s-ar pregăti să-mi țină un discurs oficial. Am sentimentul că n-ai fost Întotdeauna... extrem de sinceră cu mine, atunci cînd eram Împreună. În viața mea n-am mai auzit un adevăr spus atît de pe departe. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am fost cu tine, n-am mimat orgasmul, spun, coborînd glasul. Ți-o spun cu mîna pe inimă. Niciodată. — Păi... OK. Se freacă stîngaci la nas. Dar altceva ? Îl privesc nesigur. Nu Înțeleg ce vrei să... — Au existat anumite - Își drege glasul - situații și momente În care te-ai prefăcut doar că Îți produc plăcere ? O, Doamne. Te rog, nu mă Întreba asta. — Știi, chiar... nu-mi amintesc ! mă fofilez. Adevărul e că ar cam trebui să plec... — Emma, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
crezi ? Brusc, sînt cuprinsă de remușcări. E numai și numai vina mea. Nu e destul că mi-am distrus relația, acum le-am mai distrus-o și pe a lor. Trebuie neapărat să fac ceva. Trebuie să remediez situația. Îmi dreg glasul. — Ăă... scuze. — Cine dracu e ? face Francesca, un pachet de nervi. E cineva acolo ? — SÎnt eu, Emma. Fosta prietenă a lui Connor. Se aprind brusc un șir de lumini și mă trezesc că o fată cu părul roșu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce simțisem eu atunci. Iar ei m-au auzit. Proștii! Habar n-aveau cine le vorbește. Ca și Siloa, frumoasa, se uitau În sus, crezând că strigă Tatăl la ei, din Înaltul cerului. Că o să le facă și o să le dreagă. Că o să-i spulbere ca pe ciulinii arși de soare la sfârșitul verii. Că o să-i amestece cu pulberea de pe malul apei care curge mereu. Că o să le Încleieze sângele. Că o să le putrezească oasele și carnea. Ochii o să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o știu și eu? - i-am Întins eu, În sfârșit, capcana din vorbe. Crezi că Vindecătorul tău are mai multă putere decât Krog? Și dacă are, de ce nu poate să vorbească precum Tatăl, așa cum fac eu? Bietul păzitor Își tot dregea glasul. La un moment dat, dădu un fel de guițat, așa de tare se căznea să găsească răspunsul potrivit. Norocul lui a fost că i-a luat locul un alt vânător, astfel Încât a putut s-o șteargă din peșteră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din cap că da. - Și celelalte femei? - Cum să vină? Doar una l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera aia pricepută foarte să-i tăvălească pe cei mai aprigi vânători, adăugă ea, dregându-și glasul. Noroc că era beznă căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dar, În scurt timp, simții din nou mirosul acela puternic și sărat care te lua pe sus. Runa și Enkim Încă dormeau. Aha, i-auzi și zgomotul ăla ca de răsuflare bolnavă... Acum semăna cu al unui bătrân care Își drege glasul, numai că era mai moale și mai curgător. Se ridica de undeva din fața noastră. M-am ridicat În capul oaselor și am privit afară din vizuină În clipa aceea, am Înlemnit. Am holbat ochii și am rostit, cu glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din vizuină. Nu era chiar atât de aproape de noi așa că, l-am pus pe Enkim În culcușul din crengi, ne-am luat lucrurile și ne-am repezit spre apă. Din ea se ridica zgomotul acela ca de om ce-și drege glasul. Îți venea să crezi că era gata-gata să se reverse spre noi numai că ceva o ținea În loc. Tată, dar ce o ținea agățată de cer În felul acela? Pe măsură ce ne-am apropiat, ne-am dat seama că marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bătrânii tăi știau atât de multe, nu ți-au spus și cum se termină călătoria mea? Ca să știu dacă trebuie să mai umblu, sau să mă opresc și să mă dau prins. Vindecătorul păru să Înghețe. Se holbă și Își drese glasul. Apoi: - Dar cu ea, cum rămâne dacă te dai prins? mi-o arătă pe Runa. E tovarășa ta de călătorie, așa că urmăritorii o urăsc la fel de mult ca pe tine... Cât despre oamenii lui Scept, i-ai uitat cumva? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tare că-i trozneau oasele. - Uscăciunea de la noi nu e nimic față de ce o să Îndurați. De ce vrei să-l iei cu tine și pe ăla mic, pe Unu? - Așa vor ai lui. - Dar el? - Unu?! Ce pricepe el?! Aban Își drese glasul. - Nici tu nu te-ai uitat În mintea lui, ca să vezi. - E doar un țânc, Aban. Îl apucă râsul. - Iar tu ești un țânc mai mare... De ce să mai mergi? Ai văzut că deja aflasem vestea pe care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Măcar, dă-mi niște oameni de-ai tăi să vină cu mine, că nu mă mai descurc de unul singur. Călătoria asta e din ce În ce mai grea. - Mai ales când unul te dă la troc, surâse N’jamo, făcându-mă să-mi dreg glasul. Câți oameni vrei? - Cât toate degetele unui om. - Adică cinci de patru ori, ha, ha, ha, hohoti el. - Cinci de patru ori, l-am Îngânat. Stătu un pic pe gânduri. Dacă vrăjmașii lui Krog o să Învingă, Îmi rămâne tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a lăsat Tatăl. Sau patruzeci de săptămâni. Sau nouă luni. Am Înghițit În sec și m-am uitat la Logon. - Sute? Optzeci? Săptămâni? Luni? - am repetat. Gupal râse și chemă o femeie. - Ceai, Îi spuse. Repede, te rog. Logon Își drese glasul. Începu să se lingă pe buze, după cum făcea ori de câte ori Îl Încurca ceva. - Ceai? izbuti el să rostească. - Ceai, spuse Gupal când femeia ne aduse un fel de scoici din pământ, pline cu apă fierbinte. Vedeți să nu vă opăriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Arona până ce i-a adus pruncul pe lume. Pruncul, tot un scofâlcit și-un costeliv, căruia i-au spus Șoim, căci maică-sa era din neamul șoimilor din pădurile nesfârșite de la Miazănoapte. Pe vremea aceea, vestea că Tatăl făcuse și dresese Începuse să se ducă de la neam la neam. Nemernica aia de Arona știa să potrivească lucrurile Însă, așa că a răspândit vorba că Tatăl era Într-atât de sfânt Încât nu ținea decât o femeie, adică pe ea, care femeie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vom afla răspunsul? Aurora Martinescu termină de povestit când Pascal, care a întins a treia oară toate cele 52 de cărți, exclamă: ─ De necrezut! Iarăși valetul de caro, dama de treflă, optul de pică și popa de cupă. Pictorul își drege glasul. După mine, nu despre asta-i vorba în poezia asta pe care ne-ai spus-o. Dimpotrivă, povestea ta o răstălmăcește complet. Artă, permanență, vax! Eternitatea e nisipul. Unde vrei să ajungi? întreabă Aurora. Arhitectura corespunde regnului mineral, adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Părintele Keeley s-a gândit la o temă generală, dacă asta ți-ar ajuta, adăugă Jones. Mi-ar ajuta foarte mult, da, o temă generală... de ce nu? am zis eu. Mi-ar fi indiscutabil de folos. Părintele Keeley și-a dres glasul. — Mă gândesc, zise bătrânul cleric cu mintea răvășită, ca tema să fie „Adevărul lui continuă să meargă înainte“. CAPITOLUL TREIZECI ȘI UNU „ADEVĂRUL LUI CONTINUĂ SĂ MEARGĂ ÎNAINTE...“ Membrii Gărzii de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai stăteam eu acuma cu matale la povești de-astea?! Știi cum e ascultat cuvântul lui? Că și el a fost martir, cum spun ei. Doar că e un martir care a rămas în viață. Ce-a făcut, ce-a dres, da’ uite că a fentat săculețul. Goncea chicoti, nedumerit, ca și cum chiar vedea ceva înăuntrul lui. - Conu Tilică s-a orientat de pe-atunci. Asta-i sigur! A ținut aproape de cazan, cum ar deveni tactica supraviețuirii, și nu l-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]