1,250 matches
-
de fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr. Enunțul, așadar, poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis ontologice ale lui "este" și, în această măsură, al adevărului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De fapt, actele de timporizare judicativă sunt de la bun început în structura judecăți, așa încât aceasta, deși trebuie luată în sens de act universal în orizontul dictaturii judicative, este ea însăși obiectuală. Este vorba aici, și în cazul judecății, despre o dualitate pozițională și operațională, care pre-condiționează dintru început tot ce se află în orizontul menționat. Constituite într-o reciprocitate sesizabilă doar din perspectiva reducției judicative, dualitatea în cauză este constitutivă pentru ceea ce, în acest orizont, aparține gândirii, rostirii, făptuirii; așa încât, pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicative, este ea însăși obiectuală. Este vorba aici, și în cazul judecății, despre o dualitate pozițională și operațională, care pre-condiționează dintru început tot ce se află în orizontul menționat. Constituite într-o reciprocitate sesizabilă doar din perspectiva reducției judicative, dualitatea în cauză este constitutivă pentru ceea ce, în acest orizont, aparține gândirii, rostirii, făptuirii; așa încât, pe de o parte, actele de timporizare sunt, totodată, judicative (acte judicative, mai bine spus), iar pe de altă parte, actele de judecată nu pot fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un pasaj din Caiete, Simone Weil chiar opunea libertatea verticală liberului arbitru, în măsura în care cel din urmă calculează în funcție de obiectivele și de interesele eului. Fie și în toată extensiunea lui, liberul arbitru nu îl scoate pe om din domeniul alternativei, al dualității, al multiplicității. La limită, el riscă să-l întîrzie chiar în domeniul individualului. Autori contemplativi ai marilor tradiții au dat libertății un sens mai radical, legat de condiția originară a omului, model și sinteză a universului. Eliberarea verticală, ultimă, nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
moarte, paradis și infern. Ceea ce fac nu știu căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc (Romani, 7, 15 și 19). Deși cunoașterea, rațiunea, discernămîntul au, evident, primul rol în identificarea justă a dualității sau a multiplicității în fața căreia omul are de ales, voința pare să le întreacă în importanță. Ea este cea care face efectiv gestul alegerii, ea este cea care în calitate de voință liberă realizează suveranitatea (autexousia) omului sau în calitate de voință aservită constrîngerilor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și creștini, libertatea de alegere este o libertate imperfectă. Dacă, în Facerea, liberul arbitru este chipul dintîi sub care se manifestă libertatea umană, acesta nu este totuși chipul ei desăvîrșit. Liberul arbitru situează deja ființa la răscrucea dintre Unu și dualitate, o atrage deja spre domeniul multiplicității, al schimbării, al disjuncțiilor (și, ca atare, al limitărilor), al netotalității. Cîtă vreme libertatea de alegere tinde să se conserve cu orice preț, să-și rămînă sieși suficientă, ea menține ființa umană în domeniul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ajunge Peter Brown studiind concepția asupra corpului în creștinătatea timpurie, o anumită linie de gîndire occidentală a pus accentul, de la Augustin înainte, mai ales pe discordia dureroasă, aspră între suflet și carne, între voință și instinct și, în genere, pe dualitățile de tip antagonist produse de cădere, adică pe o criză ce trebuia înfruntată adecvat, prin luciditatea rațională și activă, aproape militară, a luptei între contrarii. în Orientul creștin, la Părinții pustiei și la teologii mistici, lupta aceasta e, desigur, prezentă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Un cercetător german, Bernard Schlink, afirma că, în ciuda uriașei lor brutalități, totalitarismele erau menite să eșueze tocmai fiindcă ele pretindeau să abolească diversitatea, să nege însuși principiul diferențierii pe care se constituie omul modern, societățile moderne După modelul alegerii pe dualități mai mult sau mai puțin antagoniste, valabil pînă în modernitate, s-a ivit modelul alegerii pe multiplicități luxuriante, dar calitativ omogene, scanate de consumatori. Gîndirea europeană modernă își recunoaște totuși drept rădăcini filozofia Greciei vechi și tradiția iudeo-creștină, ambele dominate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
europeană modernă își recunoaște totuși drept rădăcini filozofia Greciei vechi și tradiția iudeo-creștină, ambele dominate de ideea Unității, de căutarea Unului, de aspirația persoanei spre totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în față, potrivit lui Andrei Pleșu 2 : schema inefabilă a totalității, imaginea arhetipală a contrariilor conciliate A-ți purta crucea e a mobiliza în jurul fiecărui episod de viață, în jurul fiecărei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea Unului, pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ia. Dincolo de ele și de Unitate, rămîne numele inefabil, pe care divinul și-l comunică, poate, în experiența mistică, atunci cînd ființa e zdrobită și realcătuită de cunoașterea lui. în Omul sefirotic al Cabalei, simbolizînd structura vie a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lui. în Omul sefirotic al Cabalei, simbolizînd structura vie a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară, apare drept Nimic (Ain). Evanghelia după Ioan începe prin proclamarea tensiunii unitive din inima divinului : în principiu, în unitatea treimică, Logosul e în distanță unitivă față de Dumnezeu, e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sîntem contradicție fiind creatură : fiind Dumnezeu și infinit altul decît Dumnezeu. Dumnezeu însuși cuprinde două aspecte în tensiune : el e iubire și putere, e Bine și necesitate. Or, metafizica Simonei Weil concepe creația tocmai ca pe o revelare a acestei dualități intra-divine3 ; concepe existența umană ca necesară pentru ca sfîșierea intra-divină, care a făcut posibilă creația, să-și afle mișcarea complementară, dinamica unitivă. Prin decreație prin ieșirea din regimul natural al forței și al egoului , ființa umană devine transparență, punct de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lui Chávez i-a venit ca o mănușă, deoarece el a întrupat, pare-se, oricare dintre atributele esențiale și secundare ale conceptului. Conform conceptualizării populismului din acest volum, ideologia și discursul chavismului au construit din punct de vedere moral o dualitate antagonistică între un "popor" virtuos (el pueblo) și o elită incorigibil venală și coruptă (oligarhia sau, mai pitoresc, "oligarhia îmbâcsită" în limbajul propriu chavismului). Cu toate că ambele părți ale acestei dualități erau eterogene din punct de vedere sociologic, fiecare a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
discursul chavismului au construit din punct de vedere moral o dualitate antagonistică între un "popor" virtuos (el pueblo) și o elită incorigibil venală și coruptă (oligarhia sau, mai pitoresc, "oligarhia îmbâcsită" în limbajul propriu chavismului). Cu toate că ambele părți ale acestei dualități erau eterogene din punct de vedere sociologic, fiecare a fost concepută în termeni relativ omogeni și nediferențiați pe scena politică, cu el pueblo unit sub conducerea lui Hugo Chávez și oligarhia definită prin propriul său statut de adversar. Ascensiunea chavismului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
relațiilor internaționale și al presiunii inerente a globalizării. Una dintre acestea este și cea avansată de Wallerstein, care explică migrația ca fiind o urmare firească a penetrației sistemului economic capitalist în țări periferice necapitaliste. Teorii noi (cum ar fi teoria dualității piețelor sau segmentarea pieței muncii) aduc în discuție elemente inedite, cum ar fi prestigiul și statusul. Conform acestor teorii, migrația internațională este o consecință firească a factorilor de atracție din țările de destinație. În această situație, veniturile pe care migranții
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a principiilor antagonice. Șarpele, simbolizând forța vitală ce motivează nașterea și renașterea, și mântuitorul, cuceritorul acelei oarbe voințe de viață, sfărâmătorul lanțurilor nașterii, deschizătorul drumului către Transcendentul Nepieritor, aflați aici într-o unire armonioasă, deschid ochilor o priveliște situată dincolo de dualitățile gândirii. Buddha a rămas în starea de iluminare timp de șapte săptămâni, fără a mai avea sentimentul vreunor necesități trupești. În cea de-a patruzeci și noua zi, prin locul acela au trecut doi negustori care i-au oferit mâncare
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
principii de inteligibilitate susceptibile să elucideze fenomenele complexe ale acestei ordini: principiul dialogic și principiul de recursie. Principiul dialogic presupune că două sau mai multe "logici" diferite sunt legate într-o unitate, în mod complex (complementar, concurent și antagonist), fără ca dualitatea să se piardă în unitate. "Ceea ce dă unitate culturii europene nu este, astfel, sinteza iudeo-creștino-greco-romană, ci jocul complementar, dar în același timp concurent și antagonist între aceste instanțe care au, fiecare în parte, o logică proprie: dialogica. Principiul de recursie
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Vezuviului. “Pinul gracil“ și “floarea de agavă“, “bulevardele de viță de vie“. “Coama apei ce se turtește la mal“. Jerbele de piatră, insulele trandafirii născându-se, încununate cu liliac sunt elemente ale unui univers câruia Vasile Pârvan îi observa ambivalența. Dualitatea. Numai pereche, ficțiunea și realitatea, iubirea și necredința, viața și moartea, exprimate în culoare leagănă creația, dorința de cunoaștere, bucuria de a trăi. Numai așa sălășluiesc clopotul timpului, nemoartea liniei, “acel vis care se înfăptuiește imediat“, de vreme ce lumea Mediteranei o
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Necunoscut (propunând o identificare simbolică a națiunii cu eroii luptători și cu armata), În timp ce paradele Solidarității se finalizau la catedrală, sugerând identitatea simbolică dintre popor și biserică (Z. Mach, 1993, pp. 55-56). Tot În structura paradelor și procesiunilor (laice) stă dualitatea dintre traseul „către” și cel „de la”. Cercetătorii (D. Bryan, 2000, pp. 143-151; B. Blehr, 1999, pp. 178-180; N. Jarman, 1997, pp. 101-106) au constatat că În prima parte domină elementele de consacrare a ordinii sociale (așa cum au fost descrise mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și devenit conștient de valoarea artistică a harului pe care, se spune că l-a moștenit, a prețuit, la rândul său, opera marelui comediograf. Chiar și din punct de vedere comportamental și caracterial, grefierul scriitor amintește de histrionicul Caragiale prin dualitatea, duplicitatea și, mai ales, prin neobișnuita predispoziție ludică, manifestată în contextul familiei sau între prietenii pe care îi amuza și îi deconcerta în mod sistematic. În plus, ca și marele dramaturg, Urmuz scruta realitatea umană cu aceeași desfătare și surprindere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
procedurală cu contemporaneitatea. Lucrările dadaiste forțează limitele fotografiei și ale expresivitătii sale, putând fi considerate după Rosler (Lister 2002: 337) bune aparențe care Într-o formă non-naturalistă, penetrează Învelișul aparențelor iluzionistice ale realului către fondul său și al problemelor sale. Dualitatea fotomontajelor berlineze ale anilor 1920 oscilează Între statutul de lucrare obiect care Începe să creeze o plastică autonomă (deși anarhică) și cel de operă de artă implicată politico-social, asumându-și dorința de a schimba mentalități. Tocmai În această dualitate rezidă
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
sale. Dualitatea fotomontajelor berlineze ale anilor 1920 oscilează Între statutul de lucrare obiect care Începe să creeze o plastică autonomă (deși anarhică) și cel de operă de artă implicată politico-social, asumându-și dorința de a schimba mentalități. Tocmai În această dualitate rezidă și incitarea pe care o creează, demonstrând că fotografia manipulabilă poate fi un mijloc creativ și etic, utilizat și În epoca pre-digitală, nu neaparat problematic și nici atât de nou, precum sugerează Fred Ritchin referitor la digitalizarea imagisticii contemporane (Lister
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
locuințe central milaneze. Ce concluzii putem trage analizând documentarea fotografică profesionistă a acestor evenimente? Imaginile fotografice ale memoriei, „obiective― În documentarealor, ne pun astăzi În dilema evaluării corectitudinii acestui gest urban. „Excelența devenită Memorie Reprezentativă― versus „Memorii Preexistente― , este o dualitate tensionată care ne obligă la nuanțările criteriilor după care ne orientăm În gestionarea orașului. Această nuanțare critică este În mod particular benefică pentru conștiințele autohtone care de prea multe ori oscilează Între extremele purelor conservări sau dezvoltări. Fotografia arhivatoare de
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
două substanțe în om, sufletul și trupul”: sufletul cu rațiunea sa și trupul cu puterile sale sensibile. Atunci când evocă noțiunea aristotelică de suflet ca formă sau perfecțiune a corpului, se observă și influența lui Bonaventura despre compatibilitatea cu doctrina unei dualități a substanțelor. O notă semnificativă se referă la caracterul natural al relației suflet - substanță cu corpul - substanță, pe urmele lui Augustin, potrivit căruia sufletul experimentează o dorință față de trup și trupul față de suflet, apetit considerat formal ca „natural”, deoarece este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]