1,466 matches
-
îmbulzeală de steaguri roșii și gătiți în luxul unor salopete stranii, având gustul coșmarului continuu, neîntrecuți în a preschimba albul în negru și invers, boscari în stare să uimească gloata prin felurile lor de a îmbina aerul matern cu bestialele duioșii. De voie-de nevoie, tot mai des, oamenii din Goldana, purtând bocanci reformați și pantaloni soldățești, ies la festivități de proslăvire, unde tremură de frig, în timp ce se strigă lozinci: "Votați soarele!" "Votați soarele!..." "Votați pentru viața nouă, liberă de exploatarea omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de rege în efigii tocite, unor clienți care cumpărau stafide, acadele și alte multe produse coloniale, escamotate de comerțul socialismului biruitor; cu țațe grăsune, care pipăiau perdelele de mătase de la ferestre, în serile geroase și vineții, căutând, cu o atroce duioșie, fisuri în morala nevestelor tinere, după părerea lor, prea frumoase, pentru un singur bărbat, având premoniția morții subite a elegantei și desfrânatei cartierului (ce purta numele neînțeles, dar repede acceptat, de Gala), deces presupus, fiindcă vedeau întâlnindu-se pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
basarabeanul cel cu ochi triști pe figura-i de resemnat rebel și Vladimir, cel rău, persecutorul exemplarelor din lumpen, văzură că boschetarul îi asista, fără să se sperie și fără resentimente, fixându-i cu un amestec de încântare și de duioșie. Parcă ar fi spus: Doamne, așa se răstea la noi și cucoana aia bătrână, Sturzeasca de la Dolhasca! În loc să mai boscorodească vreo vorbă, se îndreptă din șale, căutând chelnerul din priviri. Ospătar, strigă răsunător cerșetorul. Te rog, un Scotch whisky Aberlour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Elisabeth Kulman a fost, pe rând în aceeași reprezentație, a doua Ursitoare, nobilă și interiorizată, precum și o superbă Waltraude. Impresionantă și solemnă în episodul narativ, cu vocea jonglând natural printre registre, Kulman trece cu ușurință de la interiorizare și demnitate la duioșie și disperare, scenic, dar în primul rând muzical, cu o știință a modulației sentimentale redată tehnic impecabil. În Ondine, am reîntâlnit prospețimea vocii de cristal a Ilenei Tonca, lirismul Alinei Bottez și vibrantul timbru al Soranei Negrea, tânără căreia îi
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
o constituie deci unitatea în varietate. Această unitate se exprimă printr-o altă realitate, cu caracter sintetic, realitatea estetică, prin care putem surprinde mai bine esența realității obiective. În Amintiri din copilărie, Ion Creangă vedea Humuleștii din perspectiva maturității, cu duioșia dată de trecerea timpului, dar și cu prospețimea primelor impresii, ca o lume ideală, în care diversitatea personajelor și a întâmplărilor țes imaginea unică și unitară a universului copilăriei. În expresia ei artistică, această realitate a satului îmbină frumosul cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
dinainte ce însemna acest lucru, că "Mama răniților" era un local de petrecere. Era lume multă, încăperea mare, pereții înnegriți de fumul țigărilor și la tejghea, într-adevăr o "mamă", o doamnă între două vârste, grasă, cu privirea de o duioșie intensă care se opri insistent asupra mea; parcă mă întrebă: ești într-adevăr rănit? Sper că nu ești un destrăbălat, aici vin numai cei care au ceva pe suflet, o durere, o singurătate care îi chinuie, un vis care a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acasă, am plecat și n-am mai revenit. După un an Petrică s-a întors de pe front, detașat în interior, la un batalion de instrucție. Nu pățise nimic. Era însă mai tăcut și mai dur, dormea puțin și momentele de duioșie erau rare și scurte, dar și cele de revoltă erau la fel de rare. Nu știu cum, dar parcă aveam sentimentul că regreta frontul, sau parcă nu mai găsea că viața era ca înainte, i se părea searbădă și cu sensul micșorat. Luna de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceea acceptase o clipă de umilință, numai să nu mai trăiască încă o dată ceea ce trăiam și eu acum... Zguduirea, șocul mâhnirii încetă apoi după asalturi repetate, în care suferința atingea creasta înaltă a eliberării, eliminând, ca pe-un microb periculos, duioșia abjectă a stârpiturii umane, gardianul care crezusem o clipă că venise să-mi dea drumul să mă duc în dormitor și să dorm cu ceilalți. Printre crăpăturile scândurii zării lumina răsăritului și curând auzii goarna care suna deșteptarea. Un gardian
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am desfăcut și eu la curea și trage-i pe buci... Ce vorbiți, dom' profesor!? Păi loviturile astea de curea îi plăceau, scotea niște țipete nu de durere, ci de veselie, chiuia, dom'profesor, ca la nuntă, adăugă el cu duioșie și regret... Arunc eu cureaua și îi trag un svung de dreapta, nimic! pe urmă altul de stânga, aiurea! pe urmă un upercut! E, aici a căzut jos leșinată. Făcea pe moarta, nu mai mișca! Da? Stai că te trezesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici un caz nefericire. Clipe grele, fiindcă descopeream mereu cum de fiecare dată mi se furișa în inimă, nedorită, speranța unei apropieri. Cu atât mai violentă și mai urâtă era ciocnirea care urma. Luam fetița în brațe și o copleșea cu duioșii insistente și ostentative, o ținea tot timpul pe lângă ea, o chema în bucătărie... Eu nu mai existam, încerca, adică, s-o facă să uite cu cine a fost la plimbare, să-i arate deci că numai ea, mama ei, o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și de sub greutatea căruia ea credea că n-o să mă mai eliberez niciodată mă părăsise, se dădea la o parte și inima îmi bătea iarăși cu puterea de altădată. În același timp murmuram ca într-un vis cu o stranie duioșie: "Cum ai îndrăsnit, Matilda?... Cum ai putut îndrăsni?" Așteptam să-mi răspundă: Am îndrăsnit fiindcă pe atunci nu era nimic între mine și Mircea. Dar știam că n-o să răspundă, fiindcă așa cum îi cunoștea ea pe oameni știa că eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
patul curvei în care te-ai bălăcit o viață întreagă. Nici măcar atâta simț n-ai avut în tine să nu mi le dai tot mie să ți le spăl". "De ce le-ai spălat dacă știai ?" își retrase tata deodată toată duioșia de mai înainte. "De ce le-am spălat? zise mama. Ca să te las să înțelegi cât ești de nemernic! Ești, ai fost și o să rămâi. Un nemernic, fără scăpare. Un animal de cocină! Și încă animalul ăla îl tai și îl
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce s-o cumperi trebuia să rabzi, că nu-ți dădea nimeni." "Absolutamente exact, zisei, s-ar putea spune că moștenindu-l pe tatăl dumneavoastră ați fi știut să conduceți fabrica în cunoștință de cauză." " Da, confirmă, eram perfectamente moștenitoarea duioșiei lui pentru micii clienți." Izbucnii în râs. "De ce rîdeți? zise și surâse iarăși fermecător, știind de ce râd. Imaginea patronului care își exploatează crâncen clienții este infirmată, cum bine ați spus, în producția modernă. Grija lui e să producă cât mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avem icre proaspete de crap, le făceam dacă ași fi știut..." " Nu e nimic, mamă, zise Suzy din ușă, le prepar eu." Doamna Culala se uită la mine cu o expresie de complicitate, invitîndu-mă parcă să simt și eu aceeași duioșie față de ceea ce spusese fiica ei. Le prepară ea! exclamă surâzând. Da, întări, strașnic!" și se ridică, chipurile, cu gândul să se ducă după ea, să vadă minunea și s-o admire. "Ați văzut filmul?" îl întrebai pe domnul Culala. Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și anecdota asta îl silea acum să scoată doar țipete... ...La plecare Suzy îmi făcu o surpriză: nu se mai ținea drept pe picioare și nici cuvintele nu-i mai erau întregi, deși erau coerente... Erau însă înmuiate de o duioșie, de o delicateță și de un abandon atât de adormit și total, încît o luai în brațe și urcai astfel cu ea scările, dar fără să mă grăbesc... Era pentru mine o ocazie unică s-o aud spunîndu-mi ceea ce trează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
instinct căldura reconfortabilă a adultului. Un gest primitiv. Ripley se răsuci pe o parte și suspină. Newt se strâmbă, dovadă că universul ei oniric era tulburat. Scăpă un țipăt, un fel de implorare deformată de vis. Ripley o legăna cu duioșie. ― Gata, gata. Sșșșt. Acum e bine. E bine. Rețeaua de canalizare, legată de enormul con al sta--ției de epurare a atmosferei, conținând fluidul de răcire comprimat, ajunsese la incandescență. Arcuri electrice, într-o coroană pe armătura superioară a turnului, luminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înroșit sau să se lase jupuiți de vii pentru binele patriei. (ala cu tronul era gheorghe doja, iar cu jupuirea... ? sa fie egala cu trasul pe roata? de vf.) Astfel de aventuri prin timp și spațiu, care cerșeau respect și duioșie, mă scoteau din sărite. Era ca și cum istoria se milogea de mine să-i recunosc meritele. Parcă-l auzeam pe taică-meu, explicându-mi cum m-a crescut. Ce mă interesau pe mine eroismele de operetă, care sfârșeau ba cu pupături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mihnea Popa al dumneavoastră. Auzi, Penciule, cum sună: pro-za-tor. E ca și cum ai spune: dozator, po-za-tor!“ „Compostor!“, s-a bucurat Penciu. Aproape bătea din palme. „Gura! Ia spuneți, domnu’ Robe: ce-i cu proza asta?“ Pronunța cuvântul cu grijă, aproape cu duioșie, ca atunci când vezi un deget fragil. Parcă-i era frică să nu-l stâlcească. „Zău dacă știu, acum o văd prima oară.“ „Presupuneți. Doar sunteți un om inteligent; nu ca noi.“ „Îmi cereți prea mult. Acum, dacă nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
voie, i-am pus câteva întrebări de pe urma cărora m-am convins că această informație nu e decât rodul inspirației Excelenței Sale... Ca să zic așa, aluziile le-a făcut din bunătate sufletească. Doar și de mințit minte pentru că nu-și poate stăpâni duioșia. Acum binevoiți să vedeți: dacă a mințit, și eu unul sunt sigur de asta, atunci în ce modalitate puteți afla dumneavoastră ceva? Înțelegeți-mă, prințe, la el a fost vorba de-un moment de inspirație, prin urmare, cine vă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amândoi la bodegă și, ca din întâmplare, poalele redingotei mele se etalau la vedere, săreau în ochi; el se uita strâmb, se enerva. Acum nu mi se mai uită drept în ochi decât când e beat sau dacă îl apucă duioșiile; dar ieri mi-a aruncat vreo două priviri atât de crunte, încât m-au trecut fiori reci pe șira spinării. De altminteri, mâine am de gând să găsesc portofelul, dar până mâine mă mai plimb o seară cu el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de adânc mai dormea omul ăsta. „În schimb, mi-e credincios mie și dinastiei mele“, spunea Napoleon despre el. Odată eram grozav de îndurerat și, brusc, el a remarcat că ochii mi-s plini de lacrimi; m-a privit cu duioșie: „Ți-e milă de mine! a strigat el. Ție, copile, dar poate că și altui copil îi va fi milă de mine, fiului meu, le roi de Rome*; ceilalți mă urăsc cu toții, iar frații mei vor fi primii care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frățioare, așteaptă! Așteaptă și chibzuiește bine, vin imediat... spuse el în grabă și, aproape speriat, dădu curs chemării Alexandrei. Își găsi consoarta și fiica una în brațele celeilalte, stropindu-se una pe alta cu lacrimile lor. Erau lacrimi de fericire, duioșie și împăcare. Aglaia îi săruta mamei mâinile, obrajii, buzele; amândouă se strângeau cu înflăcărare la piept. — Uită-te și tu, Ivan Feodorovici, ce fiică ai! spuse Lizaveta Prokofievna. Aglaia își desprinse fața fericită și plânsă de la pieptul mamei, își privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
om genial!“ Stăruia în mod special asupra genialității, ca și cum din asta s-ar fi putut trage vreun folos în momentul acela. Văzându-i lacrimile sincere, Nina Alexandrovna îi vorbi în cele din urmă, fără pic de reproș și aproape cu duioșie: „Ah, aibă-vă Dumnezeu în pază, nu mai plângeți, Domnul o să vă ierte!“. Lebedev fu atât de uimit de aceste cuvinte, încât toată seara nu mai vru să se îndepărteze de Nina Alexandrovna (și în decursul zilelor următoare, până la moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
alături și de aceea târa din răsputeri, prin toată camera, până la intrarea spre despărțitura de dincolo de draperie, cele două perne de dimensiuni diferite, luate de pe ambele canapele. Cum-necum, culcușul fu pregătit; se apropie de prinț, îl luă de mână cu duioșie și exaltare, îl ajută să se ridice și îl conduse la perne; dar prințul își dădu seama că poate merge și singur; deci, „spaima îi trecea“; totuși tremura în continuare. — Fiindcă, frate, începu deodată Rogojin, după ce îl culcă pe prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
României cu acele ale Austro-Ungariei". Pre cât se știe teoria aceasta e veche. Mai cu seamă ungurii binevoiesc a ne dovedi zilnic ce identice sunt aceste interese și cât de mult ne iubesc neamul și limba. Ne pătrunde o adevărată duioșie când ne uităm peste munți și vedem cu câtă bună credință se aplică legea naționalităților bunăoară, cum pretutindenea limba românească e întrebuințată în administrație și în justiție, cum toți funcționarii vorbesc cu poporul în limba lui, cum românii sunt preferați
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]