2,465 matches
-
suflet de copil. Acestea nu-s decât fragmente- Amintiri, rupte din copilărie, Fior îmi dă,în inimă,și-n gând Și-mi zic:``dragă de ea,o sa ... Citește mai mult Când noaptea cobora în cuibul eiO mâna pe-ntuneric,alinta duios,Cu bucurie, pe frunte-ți resfira,Șuvița somnului și-un vis frumos.Te lua în brațe și vroia să dormi.Mângâietor,cu pleoapele-nchiseSimțeai parfumul cald al sărutariiși te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii!Când trandafirii
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
a strecurat Cu drag, prinzând ușor finețea palmei tale. Și-apoi în parc, pe-o bancă, un pic pe inserat, Vedeam în ochii albaștri o dulce strălucire, Iar caldă ta gurita-i că un fruct înmiresmat Ce l-am cules duios vrăjit de-a ta privire. Dar toate acestea fost-au cândva, odinioară ... Citește mai mult Emoții...suspine...tristeți și amăgiri... În primii ani de viață din toate am gustat,Îmi amintesc și azi de primele iubiri,Eram copii frumoși cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
apoi s-a strecuratCu drag, prinzând ușor finețea palmei tale.Și-apoi în parc, pe-o bancă, un pic pe inserat,Vedeam în ochii albaștri o dulce strălucire,Iar caldă ta gurita-i că un fruct înmiresmatCe l-am cules duios vrăjit de-a ta privire.Dar toate acestea fost-au cândva, odinioară... XVII. UN VERS...O ROZA, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015. Am înglobat în dulcele meu vers O roza respirând iubirea ta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
nr. 1901 din 15 martie 2016. Simți tu ce boare tandră ca un poem șoptit Ne mângâie pe gene ca într-un vis frumos? Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de rouă, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă, Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale. Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în frac Adulmecă mireasma de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
umeri de vânt cald. Citește mai mult Simți tu ce boare tandră ca un poem șoptitNe mângâie pe gene ca într-un vis frumos?Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec miresme blânde, în cânt de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de rouă,Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă,Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale.Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în fracAdulmecă mireasma de gențian-albastră
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
2015. Ești un cânt, o armonie, tu femeie, o minune, Din petale de crini albi, Domnul te-a creat anume, Să fii vis și mângâiere, purtătoare de lumină, Brațele să-ți fie leagăn, să faci clipa mai senină. Glasul tău duios alină, ochii tăi fântâni cerești, De zâmbesc sau varsă lacrimi, tot cu patimă iubești. Sufletul îți e un templu, de-anotimpuri parfumat, De ții dorurile-ascunse, porți speranța necurmat. Din a trupului vioară, cresc lăstarii noii vieți, După truda unei zile
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
mult Ești un cânt, o armonie, tu femeie, o minune,Din petale de crini albi, Domnul te-a creat anume,Să fii vis și mângâiere, purtătoare de lumină,Brațele să-ți fie leagăn, să faci clipa mai senină.Glasul tău duios alină, ochii tăi fântâni cerești,De zâmbesc sau varsă lacrimi, tot cu patimă iubești.Sufletul îți e un templu, de-anotimpuri parfumat,De ții dorurile-ascunse, porți speranța necurmat.Din a trupului vioară, cresc lăstarii noii vieți, După truda unei zile
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
păpădie, ce pe margini de joben, Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic. Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit, Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală, Rândunelele duioase se întrec în ciripit. Auzind că prin grădini forfota se întețește, Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește, Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos. Garofițele cochete, în rochițe de cașmir ... Citește mai mult Curcubeul își răsfiră
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
păpădie, ce pe margini de joben,Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic.Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit,Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală,Rândunelele duioase se întrec în ciripit.Auzind că prin grădini forfota se întețește,Greierele trubadur, jovial, copilăros,Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește,Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos.Garofițele cochete, în rochițe de cașmir... XXVII. IUBIRI ANONIME, de Ines Vanda
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Își scutură veșmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gând Aezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonând Cu glas duios, în serenade. Se prind în horă viorele, ... Citește mai mult Ascult cum clocotește viațaîn muguri de curând născuți,Renaște-n primăveri speranțaCopacilor, ce-n ierni, desculți,Visau la ramuri de liliac,Ce-nmiresmau cu gingășieAlei și case cu cerdacși primeneau
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
zbor de cocori,Cărări de viscol pustiiteSau îngropate de ninsoriSub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crudRăsar suavii ghiocei,Își scutură veșmântul udși lacrima din clopoței.Pe serpentinele de gândAezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonândCu glas duios, în serenade.Se prind în horă viorele,... XXIX. VIS DE PRIMĂVARĂ, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015. Ascultă simfonia din ultima ta noapte Care desparte iarna de-aroma primăverii Și primenește-ți gândul
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
regăsi și a căuta echilibrul natural care îl ghidase pînă atunci. În mijlocul grădinii o fetiță cu mâini gingașe și pline de dragoste îl caută disperată. Toate cotloanele fură cercetate , toata grădină fu întoarsă pe toate părțile timp îndelungat. Un glas duios de mama o chema pe fetiță în casa bătrâneasca unde se aflau în vizită. Fetiță încerca să explice că nu își găsește croitorul dar în final își asculta mama. La ieșirea din casă ce avea o curte plină de flori
CROITORUL de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379582_a_380911]
-
spre stele Și-ai să adormi privindu-le mirat Am să cobor și-n visele-ți rebele Am să dau iama, ca un crud un pirat! Să te dezbrac de grijă și de teamă Cu o speranță să te- alint duios... Când "te iubesc" am să-ți șoptesc, să geamă Un univers întreg, invidios! Să ning din palme peste tine flori În ceruri de privești să nu te miri Ca-ntr-o oglindă chipul tău în zori Arată ca un câmp
FREAMĂT DE IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379573_a_380902]
-
Pășind în drumul spre apus... ¤¤¤¤ Sămânța iubirii Prin neguri de timp străbate spre mine, un glas tremurat înecat în suspine. Rostogolire nebună ca o pală de vânt, o umbră desculță fantomatic cuvânt Străbătând din neant a tăcerilor vale... Mă cheamă duios mă cheamă cu jale. - Ai iubire să-mi dai, ori un strop de alint? fericirea din nou vreau s-o știu, vreau s-o simt. Vreau din nou să trăiesc, nu vreau doar să exist. Să învăț să zâmbesc, să
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
s-au pierdut în reci dezamăgiri, Și nici măcar iubirea fără minte, Răpusă-n spinii goi de trandafiri! Îmi ești dator cu roua de sub pleoape, Cu-adânci tăceri depuse-n palma mea, Cu nopțile când te aveam aproape Și mă numeai „duioasă rândunea“! Îmi ești dator cu zile însorite, Când ne iubeam, la braț cu flori de câmp, Sau două ramuri vii, nedespărțite, Ne împleteam, sălbatice, pe dâmb! Ar trebui să-ți socotesc dobândă La tot ce-aveai să-mi dai și
NU-MI DATOREZI NIMIC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381116_a_382445]
-
frumos-tatăl meu... Așa am cunoscut frumusețea statorniciei... Și astfel m-am întâlnit cu frumusețea inocenței.” Frumusețea este izvorul luminii dumnezeiești, care se răsfrânge doar unde vrea, dar, se așeză mai întâi în casa sufletului românesc, acolo unde Frumosul întotdeauna cântă duios. Frumusețea nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește și făptura omului dănțuiește cu întreg alaiul veseliei cosmosului. Frumusețea susură divin prin toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
curat pe care își brodează anii veșniciei dace, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului înnobilat, ca într-un Rug mistic al înălțării. Frumusețea cerului sufletesc umple enigmatica zare a ființei și a persoanei cu cântecul duios al inimii ca pe o boltă peste care se revarsă necontenit angelica splendoare de safir. Muzica celestă se așterne peste fiorul inimii, iar în amvonul sufletului răsună frumusețea ce cade în pâlpâiri serafice pe gândurile înflorite de albastrul-voroneț al cerului
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
văd în ochi Dorința de a cere Un minut în plus Ca să mai stau - Tu, Iubire, Veșnica mea Avere A mea sfiire Toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor Zâmbind frumos Albul pielii tale cântă Un cântec de Amor duios Ce-mi răscolește Sângele, m-avântă. Cerșești din ochi O oră de iubire - Selenară contopire De trupuri asudate Și cauți în mine O vagă prelungire Pentru ai tăi atomi - Materii erodate. Apoi tu pleci Plutind ușor în zare - Amor pierdut
TU, IUBIRE, MISTER AL MINUNII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381325_a_382654]
-
tău în timp ce mă căutai în sufletul cerului și mângâiai trupul meu din pielea unei amante trimise de întâmplare, de inima mea să-ți iasă-n întâmpinare? Ți-am spus că viața nu e decât o joacă cu reguli simple și duioase cu guri deschise spre săruturi argintii aruncate de univers în neant pentru ca noi să le prindem pe alte buze străine, anodine, cu arome de cafea pregătită la un local fistichiu Ți-am spus eu că mă vei regăsi în fiecare
ȚI-AM SPUS... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381394_a_382723]
-
văd în ochi dorința de a cere un minut în plus ca să mai stau, Tu femeie - veșnică avere - a mea iubire toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor, zâmbind frumos, și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, ce-mi răscolește sângele, m-alintă. Cerșești din ochi o oră de iubire - banală contopire de trupuri asudate - Și cauți în mine o vagă prelungire pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - amor pierdut
CÂNTEC PENTRU FEMEIE (SAU DEFULAREA LUI ADAM ÎN FAŢA EVEI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381420_a_382749]
-
trecut foarte repede. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Trecutul este palid și șters, ca un fum iluzoriu și urât mirositor de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat, parcă cerându-și astfel iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare ca un val de vreme bună, un voal de
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
ne-mpresoară, Povară dulce, stropi dumnezeiești, Atinsă coardă de vioară, Din amorțire parcă te trezești. Frumosul vieții din voaluri se zărește, Roua-ntre petalele de crini, Suflet cu suflet vorbește, Izvoarele țâșnesc din rădăcini. Se umplu ulcioarele toate, Cu sfinte, duioase trăiri, Candide doriri rourate, În ochii dragi, mii de sclipiri. Mâinile se-ntind a bucurie, Îmbrățișate vise ce s-au căutat, Universu-n măreția lui o știe, Două emisfere-n cerc s-au transformat. Fără iubire rămânem doar lut, Ce în
IUBIRE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381468_a_382797]
-
piept s-a strâns și altă cale n-a găsit să iasă, să-mi lase poezia mai frumoasă! Copacii-mi plac...cu ei mă înțeleg, când ramură uscată sunt și-n vânt mă pierd... În verdele cu ape de tinerețe, duios îmi spală ochii de tristețe, dar toamna va veni, frunza va strânge și-atuncea sta-vom în genunchi și-om plânge... Referință Bibliografică: Când toamna va veni / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai
CÂND TOAMNA VA VENI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381504_a_382833]
-
-i cântam în piano sonata, Înfiorat de vraja-i și de dor Căci mă îndrăgostisem chiar de fata Care, cântând, mă mângâia ușor.. Și-i oglindeam cu drag chipul frumos Cu plete blonde și transparent ten, Visând, în timp ce-i îngânam duios În seară, o Nocturnă de Chopin. Citește mai mult Povestea pianuluiSunt doar un pian vechi, dezacordat,Ce rar mai scoate-o notă-n do major;Coarda-i pleznită, lemnul e crăpatși-a plecat și bătrânul acordor.Îmi amintesc de vremuri de-
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
CERUL Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o cădere, aș vrea cât mai târzie, pe care-o aștept cu spaimă, momentul de singurătate care o să se întâmple, o alunecare moale, duioasă ca un cântec, când ultimele roade sunt putrede pe tâmple. Atât amar de ani, înțelepciune, zidit-ai înăuntru un templu prea umil și nu mi-ai dat puterea, chircită-n rugăciune, să pot privi cerul, cu suflet de copil !. Referință
SĂ POT PRIVI CERUL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381530_a_382859]