KorAP: Find »[drukola/base=dulap & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...236 >

5,880 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

aici, dar ei nu operează așa. Dacă s-ar fi uitat cu adevărat după ceva, ar fi rupt în bucăți totul. Iar dacă făceau un control de rutină după ce proprietarul a murit, nu ar fi căutat în cutiile deschise din dulapurile din bucătărie. M-am gândit la spațiul care se găsește într-o pungă de zahăr sau într-o carte. Droguri, în cantități mici. Puteam să tai asta de pe listă. Lee nu fusese dealer. M-am simțit în afara oricărui pericol, renunțând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
să mă întâlnesc cu doamna Archer - doamna Archer, nu? Mulțumesc - la opt, seara următoare. Măi să fie! Am umplut ceainicul și l-am pus pe foc să fiarbă. Cu o mie de variante în gând, m-am sprijinit de un dulap și m-am uitat meditativ în gol. Din nefericire, mi-a sărit în ochi, chiar în mijlocul studioului, Chestia, sculptura la care lucram. înaltă de aproape doi metri, consta dintr-o sferă imensă de metal strălucitor în jurul căreia era legat inexpresiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
care am pus unul din tablourile lui Guthrie într-o pungă mare și am ieșit cu el sub braț. Am scris la dosar că fusese vândut și nimeni nu a observat nimic. Nu era în stand, era undeva într-un dulap. Timp de o lună am fost îngrozită, apoi pur și simplu am uitat. Shelley a făcut inventarul la începutul lui august și nu credeam că va mai fi unul decât peste un an, cum ai spus și tu. I l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

să mai aștepte încă o zi până să își ia slujba în primire. Murea de nerăbdare. Pusese suficient trinitrotoluen încât să spublere jumătate de oraș, iar centura cu explozibil și-o asigurase ca pe ochii din cap, încuind-o în dulap. A doua zi, bineînțeles că uitându-se la ceilalți Moș Crăciuni din Marks & Spencer, Abdulah observă că el era singurul mai tuciuriu. Nu-i păsa însă. În curând totul avea să fie praf și pulbere. Numai că deodată se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
mormăia un singur vers, care, repetat a nouăsuteșaisprezecea oară, generă scoaterea acestuia din concurs. În public, fu lovit cu o țeavă. Urmă un elvețian de doi metri șaptezeci, cu barba roșcată acoperindu-i aproape toată fața și umeri lați cât dulapul. Deosebit de timid, acesta vorbi cu voce pițigăiată de fată și declară că va interpreta un cântecel pentru mama sa. Cântecul care urmă, de o frumusețe stranie, îngrozitor de trist, împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre o căprioară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

aceasta. Tot ce am făcut atunci era destinat Soniei pe care mi-o închipuiam cum mă privește și cum mă urmărește necontenit, cu încântare. (Atribuiam încântarea ei tocmai schimbării care intervenise în comportarea mea din ziua aceea). Astfel, scoțând din dulap unica mea cămașă de mătase bine călcată, o examinai atent, apoi, numai pentru că observasem o mică ruptură la cusătura de la umăr, o aruncai jos și o călcai în picioare, de parcă aș fi fost posesorul unei duzini întregi de cămăși. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
stăpânire liniștea și parfumul acestei locuințe foarte mari și foarte scumpe, Stein îmi venea în întâmpinare cu o grabă aferată. Prinzându-mă de mână, mă ducea repede la el în cameră, unde începea să caute înfrigurat prin buzunarele costumelor din dulap, ieșind din când în când și în coridor unde, probabil, continua să caute în buzunarele șubelor și ale paltoanelor. După ce scotocea prin toate buzunarele, Stein, liniștit că nu s-a pierdut nimic, expunea obiectele căutate în fața mea, pe masă. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai simțisem, o iubire plină de bucurie și de adorație, în numele căreia mă furișam ca să fac ceva bun, salvator. Nu se mai sfârșește parcă furișatul meu spre dulapul cu oglindă pentru lenjerie, pe care, ca să nu scârțâie, îl deschid nu încet, nu cu precauție (ar scârțâi și mai tare), ci dintr-o singură mișcare; în ușa verde deschisă zboară capul mamei adormite sub lămpița de noapte și acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
încă o porție de cocaină și închide ușa cu mișcări stranii, de parcă aceasta s-ar putea prăvăli peste el. Cineva a stins becul din tavan. În cameră e aproape întuneric. În lumina slabă și tremurătoare a luminării, între portieră și dulap, stau înghesuiți Nelly și Zander. Stau cu gâturile întinse. Nelly are gâtul strâmb și-și ține capul într-o parte; mi se pare că tocmai din direcția aceea vin spre noi șoaptele amenințătoare ale camerei întunecate. Ochii lor au o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
așez, mă sprijin cu palmele de pat, ca să nu trosnească arcurile. Simt imediat sub palme cuvertura croșetată care acoperă patul în timpul zilei. Patul e gol. Dispare brusc mirosul cald al corpului adormit. Dar mă așez totuși; îmi întorc capul spre dulap și, în sfârșit, o văd pe mama. Capul ei e undeva sus, chiar deasupra dulapului, acolo unde se sfârșește ultimul lui ornament. Dar de ce s-a urcat acolo și pe ce stă? Și, în timp ce mă întreb toate acestea, simt cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
cuvertura croșetată care acoperă patul în timpul zilei. Patul e gol. Dispare brusc mirosul cald al corpului adormit. Dar mă așez totuși; îmi întorc capul spre dulap și, în sfârșit, o văd pe mama. Capul ei e undeva sus, chiar deasupra dulapului, acolo unde se sfârșește ultimul lui ornament. Dar de ce s-a urcat acolo și pe ce stă? Și, în timp ce mă întreb toate acestea, simt cum spaima îmi taie picioarele și mă apucă nevoia să fac pipi. Mama nu stă. Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

ceva ca o ladă lungă și îngustă. Împinse cu piciorul obiectul respectiv, răsturnându-l pe o parte. Își dădu seama imediat că nu era o ladă ci un scoc din lemn întors cu fundul în sus. Era construit rudimentar din dulapi negeluiți putreziți pe alocuri, cu stinghii din loc în loc ca să-l întărească și leațuri subțiri bătute la distanțe egale pe fund. Se scărpină după ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și un tricou pe care le așeză pe pat. Începu să se îmbrace încet, bucurându-se de clipele de liniște ale unei vacanțe mult așteptate. Își trăsese deja pantalonii și se ridică în picioare. În fața patului larg se afla un dulap încăpător cu trei deschideri și o oglindă ce ocupa toată ușa din mijloc. Pe piept, sub umărul stâng, se vedea o cicatrice urâtă, ce se întindea zece centimetri în jos, spre inimă. Pentru că rana încă îl mai durea, Cristian își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se vedea o cicatrice urâtă, ce se întindea zece centimetri în jos, spre inimă. Pentru că rana încă îl mai durea, Cristian își trase încet peste cap tricoul subțire de bumbac, după care, se privi din nou în oglinda de pe ușa dulapului. Își trecu mâna prin păr netezindu-l ușor și se apropie de fereastra deschisă. Feri în lături perdeaua subțire ce flutura încet, mișcată de curentul slab de aer. Geamurile camerei situate la etaj, dădeau spre grădina din spatele locuinței. Lumina caldă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se întâmplă pe mal. Atmosfera devenise dintr-o dată ostilă iar Cristi avea impresia că toți îi privesc amenințător. Nu, spuse el repede, nu-i nevoie. Se îndreptă totuși spre construcția rudimentară, pe care o examină aparent indiferent. Un pat de dulapi geluiți, lat de doi metri era rezemat pe câțiva pari înfipți în pământ, la nu mai mult de un metru înălțime. La capătul de sus, era un fel de jgheab scobit pe toată lățimea. Mai la vale, alte șănțulețe transversale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cei doi se plimbară în tăcere. Ileana pășea tăcută, privind în jos, la dalele mari din ardezie cu care era pavat trotuarul. Ajunseseră într-un loc unde parapetul de protecție era întrerupt. Trotuarul se continua cu un ponton îngust din dulapi de lemn care înainta spre apă. O balustradă din același material se ridica pe margine. Câțiva stâlpi de iluminat se înșirau pe ponton, aruncând reflexe mișcătoare în apă. Se spune că, de mult, începu ea să vorbească deodată, locurile acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ce vă trebuie, domnule? întrebă profesoara de chimie. Era o femeie mărunțică, grăsuță și cu o voce pătrunzătoare. Deformație profesională, își spuse Cristian, trebuie să o audă copiii când vorbește. Se mișca repede prin laborator scoțând un microscop mare din dulap și așezându-l pe catedră. Un vas Petri și un bisturiu deocamdată. Apoi am nevoie de niște sare gemă și puțin acid acetic glacial, spuse Toma. Văd că lamele de sticlă aveți aici, sub cutia microscopului. Imediat, se auzi vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să mă apuc de treabă. Așa, numai pentru a-mi satisface curiozitatea, de unde ai de gând să iei dinamita? îl întrebă Cristian. Doar nu crezi că am de gând s-o fur?! Vreau s-o cumpăr! Calistrat se apropie de dulapul de unde scosese mai devreme paharele. Deasupra, mai multe sfeșnice cu un singur picior erau îngrămădite acolo. Bătrânul îl luă pe cel mai mic și se apucă să îl șteargă de stratul de praf care se depusese pe el. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îi scăpărară din nou ochii Ilenei. Tu nu cumva te-ai înfruptat din aurul de acolo? La ce să îmi mai trebuiască? ridică din umeri Calistrat. Mi-a rămas destul de la tata, arătă el cu capul spre sfeșnicele îngrămădite pe dulap. Cristian îi urmări privirea. Dacă toate sfeșnicele erau din aur, bătrânul avea acolo o comoară. No, eu am plecat! rosti Calistrat. Se apropie de ușă de unde își luă toiagul și ieși din încăpere. Nu cred că îmi va trebui mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-o determina să renunțe, așa încât plecaseră împreună spre bârlogul bestiei. Habar n-am avut că moșul este atât de bogat, spuse la un moment dat Cristian. De unde până unde ai scos asta? N-ai văzut câte sfeșnice erau îngrămădite pe dulapul acela? Cel pe care l-a luat cu el era cel mai mic dintre toate. A, despre asta era vorba, dădu a lehamite din mână Ileana, nu-i mare lucru. Și noi, am plecat fără să închidem ușa măcar, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
I-a mers vestea că e piază rea și casa lui e blestemată. Asta știți voi, localnicii, dar un străin? Tocmai de asta cred că și-a făcut sfeșnicele acelea și tot din acest motiv le și lasă acolo pe dulap, la vedere. Cine și-ar închipui că aurul stă nepăzit și încă în văzul oricui? Da, cred că ai dreptate, șmecher moșneagul! Nu înțeleg de ce nu vine! se întrebă din nou Ileana nerăbdătoare. Trebuia să fie aici de aproape două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să-l îngropăm pe banii primăriei. De ce râzi? întrebă Pop, mirat de faptul că pe fața inspectorului se așter nuse un zâmbet. Nu râd, se grăbi Cristian să-l contrazică pe socrul său. Își amintise de sfeșnicele bătrânului îngrămădite deasupra dulapului din cămăruța lui Calistrat. Din moment ce comandantul îi spusese acest lucru, însemna că nu dăduseră de ele. Se grăbi să scape de Pop și o căutase pe nevastă-sa. Moș Calistrat s-a prăpădit, o pusese el la curent cu noua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fără să o privească. Îl vezi cumva? Nu, dar trebuie să fie pe aici, pe undeva. Neapărat trebuie să găsim toiagul, adăugase Cristian, plimbându-se de-a lungul pereților. Fără el suntem dezarmați în fața bestiei. Privea atent peste tot, pe după dulapuri și sub masa de sub fereastră. Se aplecase apoi să caute sub laviță dar nu era nici acolo. În mod normal, atunci când bătrânul era acasă, toiagul stătea lângă ușă, rezemat de perete. Din moment ce Calistrat fusese găsit în spatele casei, toiagul ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
binevenită. O luase de mână trăgând-o spre ieșire. Stai! îl opri ea. Se apropiase cu pași mari de lavița de lângă masă și smulse cuvertura care o acoperea. O luă de acolo și o aruncă pe podea, întinzând-o în fața dulapului de lângă perete. Se ridică pe vârfuri, încercând să ajungă la sfeșnicele de deasupra. Nu reușesc, se întorsese ea spre Cristian, ajută-mă! Ce vrei să faci? Vreau să iau sfeșnicele. Nu se poate! Ăsta e furt. Da, și de la cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
așa! Sunt sigură că Moș Calistrat s-ar bucura dacă le iei tu. Lui, oricum nu-i mai trebuiesc și, dacă ar fi apucat, ți le-ar fi lăsat ție. Cu inima îndoită, Cristian o ajută să coboare sfeșnicele de pe dulap. Chiar dacă nu găsim toiagul, vom reuși noi s-o scoatem la capăt, îl încurajase Ileana în timp ce strângea capetele cuverturii într-o boccea. Zeii vor avea grijă de aceasta. Inspectorul nu era convins de ajutorul din partea zeilor, dar nu mai întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]