58,646 matches
-
iatacul construit de el însuși, patul cioplit în trunchiul măslinului uriaș ca o axis mundi, semnul secret încrustat acolo, soția, fiul, tatăl, doica, porcarul, zeii locului vorbind prin cîinele Argos. Nostalgia păstrează în înțelesul ei pe nostos - "întoarcere" și algos - "durere". Dorul de casă seamănă cu această stare - așteptarea dureroasă a întoarcerii într-un loc ce domină amintirea. "Reamintirea" lui Ulise are sensul la care ajunge Anton Dumitriu în Aletheia, după un șir de interpretări: "cuvîntul anamnesis ar desemna, astfel, nu
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
ani internat într-un sanatoriu de alienați...". Zbătîndu-se între limitele artificiale ce și le-a impus, D.R. Popescu scrie astfel: Se știe. Turgheniev a scris: "Am renunțat să mai citesc Crimă și pedeapsă - toată povestea îmi amintește de o nesfîrșită durere de dinți". Bine, bine, dar ce e de făcut atunci cînd pe unii eterni clienți ai clinicilor de stomatologie îi apucă durerile de măsele și spun că Preda a fost un colaboraționist, un mercenar al ideilor naționale și un scriitor
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
Turgheniev a scris: "Am renunțat să mai citesc Crimă și pedeapsă - toată povestea îmi amintește de o nesfîrșită durere de dinți". Bine, bine, dar ce e de făcut atunci cînd pe unii eterni clienți ai clinicilor de stomatologie îi apucă durerile de măsele și spun că Preda a fost un colaboraționist, un mercenar al ideilor naționale și un scriitor mediocru? Ei, bine, în acele clipe putem să ne întoarcem la Eminescu...". A mai menționa compromisurile lui Preda ar fi de prisos
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
trecusem de douăzeci de ani), mama a plătit, dacă-mi aduc bine aminte, o slujbă pentru mine. Nu una, ci treizeci de mii ar fi trebuit". La 30 mai 1969 (însemnare datată) mărturisea: "La ora 5 dimineața, trezit de misterioasele dureri de picioare care mă chinuie de vreo treizeci de ani, la orice schimbare a vremii". În iulie 1970 se autocompătimea: "Și m-am gîndit cît sînt de mizerabil, eu, care în loc să mă apuc de treabă, nu fac decît să mă
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
dezvăluia: "I-am scris de curînd fratelui meu că tot ce mi-a rămas este să mă strecor printre beteșuguri vechi și beteșuguri noi, să găsesc în fond un modus vivendi cu moartea". În martie 1970 se plîngea: "Deznădejde, oboseală, dureri dă cap. Spiritul mi-e guturănit. Să suferi de un guturai ereditar! Am răcit la naștere". Și în 31 august 1971 (însemnare datată) constata "beteșugurile mi-au irosit existența, dar grație lor exist, vreau să spun știu că exist". Și
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
celui de-al doilea cînt din Infern: "Era-n amurg; ziua murea cu greu/ și faptul serii dăruia cu pace/ a lumii trudă; singur eu, doar eu/ mă pregăteam cărare lungă a face/ și-a frînge mila, și-a răzbi durerea/ pe care acum din minte le-oi desface." Asocierea nu e decorativă, oricît ar părea de hazardată. Ca și la Dante, ca și la romanticii englezi, dar într-un alt sens, e vorba de aceleași "emotions recollected în tranquility", ecouri
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
îl îngrijora și, bolnav fiind de o boală cardiacă fără leac, era mâhnit că e silit să-și trăiască zilele din urmă în umilința unei țări temporar îngenuncheate. Cu Carp nu s-a mai împăcat. A murit singur și în durere sufletească fără a fi apucat să vadă înfăptuit actul istoric de la 1 decembrie 1918. Ar fi avut, cu siguranță, tăria morală de a se recunoaște învins, și s-ar fi bucurat de împlinirea unui vis secular. Când la 1 iulie
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
tot răul acumulat într-un an mi se șterge din minte și nu păstrez decât imaginile plăcute. Or, ceea ce ți-e dat să trăiești la întoarcere seamănă nu cu un duș rece - cum spun comentatorii de sport - ci cu o durere năpraznică de dinți. Spre lauda lor, trebuie să spun că, an după an, vameșii români au făcut progrese în privința limbajului și a politeții. De bine, de rău, au început s-o rupă pe nemțește și pe englezește. Polițaii cu bulan
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
ar fi pătruns în intestine iar până să mă dezmeticesc, să accept că eu, fără niciun preaviz, am devenit victima acestei agresivități interioare, un alt spasm, cerebral de astă dată, de o violență insuportabilă, s-a declanșat. Am țipat de durere, dar mai ales de spaimă și m-am sprijinit cu spinarea de perete, pentru că simțeam că leșin". Ce urmează este un lung proces dezaxator, antrenând alterarea tuturor funcțiunilor ființei biologice, căderea "din rău în mai rău", până la "epuizarea fără leac
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
stări dublate de răul fizic, de suferințe trupești care îi aruncă pe medicii consultați din nedumerire în nedumerire, cu atât mai mult cu cât analizele medicale nu indică nimic lămuritor, ba vorbesc mai degrabă de o sănătate normală. Și totuși: dureri în vintre, în membre, "insomnii totale" și nepoftă de mâncare, usturimea ochilor, nesiguranța mersului și o infinită și atotcuprinzătoare slăbiciune, sfârșeală. Sunt clipe când bietul om nici degetele nu și le mai poate mișca și chiar să vorbească i se
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
însângerat). Panofsky își nuanțează plin de elan discursul, dar o va face cu patima (bine controlată) și cu folosul cu care romancierul își complică la nesfârșit intriga: dificultățile nu te îndepărtează, ci te adâncesc în carte - și nu îți dau dureri de cap suplimentare, ci, dimpotrivă, elucidează. Beneficiind de o organizare foarte generoasă a informației, ediția românească debutează cu studiul din 1946 intitulat Abbot Suger on the Abbey Church of Saint-Denis and its Art Treasures (titlu tradus prin Abatele Suger de la
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
depăși în zece ani de la Revoluție și, cum am mai spus și eu mereu, Oala lui Papin a făcut să zboare capacul. Aburii terorii s-au strîns și atunci presiunea a fost îngrozitoare, capacul a zburat. Pînă se duc aburii durerii, terorii, au să se uite suferințele anterioare, sigur o să treacă timp. - Dar limpezirile vor veni. - Nu se poate să nu vină. Sîntem o țară ocrotită. Sîntem o țară apărată și misiunea noastră nu e în nici un fel sfîrșită, îmi place
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
mă aflu cu familia mea, "par exemple", este ca într-o piesă de Ionesco. Exact așa. Dar totul este absolut real, nu suprarealist, real! Aceasta îmi place foarte mult, îmi oferă multă inspirație. Dar este în aceasta și foarte multă durere, fiindcă umorul - umor se zice în românește? - vine de la suferință... R.B.: Aceasta este de fapt și condiția clownului, a circului. Vă simțiți aproape de lumea filmelor lui Fellini? A.V. (Fața i se luminează dintr-odată și răspunde cu entuziasm, din
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea;/ nu mai este nici o vlagă în oasele mele./ Rănile-mi miroasă greu și sunt pline de coptură!/ Sunt gârbovit, peste măsură de istovit;/ toată ziua umblu plin de întristare!/ Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele/ și n-a mai rămas nimic sănătos în mine!" Procedeul este folosit sistematic, în întreaga carte. Fiecare poem are un fel de umbră a lui, mistică. într-o dispoziție sufletească sumbră, poetul se spovedește cititorului, ca
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
a atras atenția o notă semnată în anii '30 în coloanele ziarului Vremea de cel ce avea să devină curînd unanim apreciatul gînditor Constantin Noica. El semnala în amintita notă impresia că versurile lui Bacovia se sustrag simbolismului, acumulează o durere în ritmul accelerat al vieții, nu al artei, și că din acest motiv, întrupează trăsături pe care nu știe să le definească. Bineînțeles că acesta era doar unul din semnalele pe care le-am urmărit. Cercetarea mea, incitată de altele
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
născut la 4 ianuarie 1931 în București și este o cunoscută germanistă. A publicat până în prezent zece volume de versuri (Vina nu e a mea, Buc., EPL, 1968, Captivitatea cercului, Buc., CR, 1970, Scrisori neexpediate, Buc., CR, 1978, Opinii despre durere, Buc., CR, 1980, Inima ca un pumn de boxeur, Buc., CR, 1983, Piața cerului, Buc., CR, 1986, Cântece, Buc., CR, 1989, Dactilografa de noapte, Buc., CR și ASB, 1996, Capricii periculoase, Buc., Ed. Vinea, 1998, Spitalul manechinelor, Buc., Ed. Universal
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
un univers depopulat, umplut doar de respirația izbăvitoare a Atotputernicului: "O, adierea vieții ei/ lăuntrul/ acestei adieri/ ce-mbată totul/ pînă-n istovul lacrimilor -/ dacă nu e/ lumirii noastre/ respirarea însuși/ a Domnului pe ape -/ n-a fost nimeni/ la vămile durerii/ și-ale morții/ n-a stat nimeni/ sub floare și-ndurare/ totu-i noapte/ și nu mai este/ nimeni pe pămînt" (O, adierea vieții ei). Consecința desprinderii de materie este deverbalizarea. Graiul uman se topește în perfecțiune indicibilă a Logosului
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
personalitatea lui Rebreanu mort la 1 septembrie 1944. N. Carandino a scris în Dreptatea din 4 septembrie: În ochii noștri, personalitatea lui păstrează nimbul de trădare pe care i l-a așezat dușmanul. Va fi de azi înainte o veșnică durere pentru cititorii lui Rebreanu amintirea epocii de mare răscruce cînd Apostol Bologa în loc să se spînzure a intrat la Gestapo". La fel de critic au scris despre acest tragic, totuși, eveniment și Arghezi,Vladimir Streinu, Ion Caraion și Miron Radu Paraschivescu, în Ecoul
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
neputință artistică/ în imagine o femeie pămînt în care/ nu se sprijină nici o rădăcină culori foșnește rama" (...Și femeia a creat bărbatul). Simțul tactil: "o lume atît de largă încît ceea ce știm stă în/ vîrful degetelor dispare prin presiune la durere" (ibidem). Sau: "ce e straniu ne frecăm pîntecele unul de altul" (ibidem). Auzul: "ascult cum sărutul plescăie mulțumit/ sub presiunea asfințitului iubirea" (Supraviețuitorul). Mirosul: "Serile astea de toamnă miros a spirt medicinal. (...) întreb primul întîlnit: mirosul/ acesta de spirt medicinal
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
acestei femei îi lipsește energia de a lua decizii majore, tocmai pentru că plutește în aburii unei suferințe pe care a purtat-o ca povară întreaga ei viață, și prin urmare nu știe cu adevărat cum ar arăta o existență fără durere. Deși nu o realizează, eroina romanului este o abulică într-un univers al nefericirii voluptoase. O dovedesc mai clar decît orice altceva visele care o bîntuie, dictîndu-i tristețile și ajutînd-o să-și înțeleagă spaimele și nefericirea. Tot visele acestea sînt
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
creștet în tălpi. Astea-s substanțele spițerului! glăsui popa. Care spițer? Un refugiat. El arunca mereu substanțele-aicea. Dați-le foc! Aduceți paie! Și din groapa umplută cu paie o vâlvătaie imensă țâșni în zările cerului. * * * Adrian se trezi c-o durere cumplită-n moalele capului. Buimăcit de lovitură nu-și mai aducea aminte cum de-a ajuns în starea asta. De undeva pe-aproape s auzea clipocitul răcoros al apei Moldovei. Mai mult se târî decât putea să meargă până acolo
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
și subtilă) a expresivității teatrale care potențează adevărul. Muzica (Chris Jordan) joacă un rol esențial în spectacol. Fragmente foarte cunoscute din repertoriul clasic, frînturi din folclorul evreiesc și o compoziție originală alcătuiesc țesătura dramatică a spectacolului. În lagăr, în vecinătatea durerii și a morții, armonia sunetelor și a mișcării vine din altă lume; torționarii o folosesc pentru a crea aparența unei lumi reale. Interpreții se străduiesc să evoce ce ar mai putea rămîne din sublim, cînd el este întinat în organicitatea
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
ca Francisc, aproape orb când a compus imnul, transcendența ca frumusețe. În fața luminii care îl "sigila" fizic în Muntele Verna, îl stigmatiza, Francisc exclamă extaziat: "Tu ești Frumusețea! Tu ești Frumusețea!". Paradisul și frumosul nu înlătură treptele pregătitoare, purificatoare ale durerii, descurajării, ale 'nopții obscure' și nici sicitățile sufletești. Dar vine apoi și fericita Întâlnire cu o Persoană. Beatitudinea e această întâlnire, concretă, individuală, paradoxală, ireversibil schimbându-ne prioritățile și programul prestabilite. Irupția miraculosului în logica zilei. Beatitudinea și beatificarea, trepte
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
de a nu ști prea bine textul și de a-l recita cu cartea în față, nu să-i dea drumul repede, furînd atenția de la text pe ce se petrece pe scenă". Inconfortul e mixat cu datele artei, așa cum o durere e potolită cu antinevralgice: "Burnițează pînă tîrziu noaptea. La 4 cu ea la Zambaccian. La 7 revenim spre Ioanid, ocolind prin Kiseleff. Au căzut toate frunzele, trotuarele par acoperite cu o goană de vulpi roșcate. Și frig. În Ioanid am
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
din Didactică. La atîta timp de cînd nu le-am mai citit, mi s-a părut admirabil de precise, volum, culoare.(...) Într-adevăr sînt aici cadențe extrem de precise, o materialitate colorată și lucioasă. În fine, după toate acestea, o infernală durere de măsea.(...) Durerea nu mă părăsește decît către ora 7 seara, cînd adorm citind Ariosto, canto quarantesimoterzo. Ariosto, în finalurile cînturilor (Quel che seguì dirò nell'altro Canto), e tot atît de agasant ca și mine în Didactică cu veșnicile
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]