3,503 matches
-
alunecare în gol. Într-o pagină, fotografiile oferă un suport autenticist textului, dar și o vizuală alternanță. Iată de ce ar fi bine ca dimensiunea pozelor să nu fie identică. În unele cazuri, poziționarea incorectă a fotografiei poate crea confuzii și echivoc. Prin chenare, colonaj și alte tertipuri tipografice, se pot evita asemenea derapaje. Fotografiile trebuie să creeze un punct de fugă a imaginii paginii în ansamblul ei. Punerea la întâmplare a ilustrației e semn indubitabil de amatorism. În orice caz, rolul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
puternic, atrăgând atenția mai puțin asupra unui caz punctual, cât asupra fenomenului. Ancheta de investigație Orice anchetă este de investigație și, prin urmare, denumirea nu poate fi decât pleonastică. O acceptăm în măsura în care orice altă titulatură (ancheta propriu-zisă) pare laxă și echivocă. Ancheta de investigație reprezintă regina genurilor de presă, fiind calea cea mai directă pentru un ziarist de a câștiga renume și satisfacții profesionale imediate. O bună și inspirată anchetă de acest gen poate reprezenta o lovitură de presă. Este suficient
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fel de simulacru sau succedaneu al unei realități. O realitate virtuală este aceea ce are toate condițiile esențiale de a deveni (sau de a fi luată drept) realitate. Este totuși mai puțin decât realitatea ca atare. Termenul are o semnificație echivocă și paradoxală (ca și expresii de felul mort vivant, clar obscur, liniște elocventă). Proprietatea esențială a lumii virtuale o constituie, potrivit autorului de mai sus (Tisseanu, 2001, p. 8), autonomia, respectiv capacitatea acestei realități artificiale de a exista prin sine
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
parte din suprarealismul debutantului din 1930. Cele mai ample, unde autorul poate experimenta modalități narative noi, din care nu lipsesc viziuni onirice, descrieri de interior somptuoase sau urmuziene, îl recomandă ca pe un foarte modern autor de literatură fantastică. Ambiguitatea, echivocul, ezitarea rămân caracteristicile principale ale acestei prozei, întregite de ironia fină și de umorul de bună calitate. În periodice a publicat traduceri din Villon, Shakespeare, Ronsard, Felice Bartolozzi, James Welton Johnson, Kipling, E. Lőnnrot, iar în volume, tălmăciri din R.
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
antemergător al lui B. În realitate, autorul nu a avut precursori și - cel puțin până acum - nici urmași. Ca și lumea sa fictivă, cartea sa nu se poate imita decât pe sine. Proza lui este un univers producător de ficțiuni echivoce generic, având un singur gen proxim - istorisirea. După Sadoveanu, B. este al doilea mare povestitor modern al limbii române. Epistolarul imaginar publicat parțial înainte de roman și integral după el, cu titlul Scrisori din provincia de Sud-Est, oferă cheia generatoare a
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
în universul fictiv, B. o face ca să aducă în discuție alternativele în funcție de care a optat el. Deși își dă pe față alegerea și își revelează codul, el nu montează o campanie de explicitare. Totul se păstrează în registrul fertil al echivocului. Autorul prizează el însuși tehnica duplicitară a bizantinizării, scrie, pentru cine vrea să priceapă sau, cu o vorbă a lui Marosin, „caută oul de sub cuvânt, întinzându-l altuia să scoată pui din el.” Există într-una dintre Scrisorile din provincia
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare la comanda CNA în noiembrie 2005, pe un eșantion de 1.100 de elevi, cu vârste cuprinse între 7 și 10 ani, reprezentativ pentru populația neinstituționalizată de această vârstă, demonstrează fără echivoc existența unei „supraexpuneri mediatice” în rândul populației vizate. Graficul 1. Consumul TV: copiii se supraexpun la TV Distribuția răspunsurilor la întrebările: „Cât de des urmărești emisiunile TV în zilele de lucru?” prezentată mai sus demonstrează că în segmentul de vârstă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient, într-un discurs subînțeles pragmatic. Spre menajarea susceptibilității Porții (comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl tratează cu ambiguă îngăduință, la concurență - neștiută - cu Eftimie, ce motivase fără echivoc și aprobase, în letopisețul paralel, complotul ce-l va suprima pe Ștefăniță. Exagerarea dispoziției pioase și dărniciei ctitorului Lăpușneanu față cu propria zidire de la Slatina (e invocată și faimoasa convertire ca Pahomie monah, răstălmăcită cinic, în alt veac, drept joc
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
deja se clatină”. Într-un memoriu adresat deopotrivă Rusiei, Austriei și Prusiei, urmașul stolnicului amintește de climatul potrivit și „marea rodnicie” a pământurilor de aici, pentru a motiva, apoi - surprinzător și, s-ar părea, întâia oară într-o formulare fără echivoc în istoriografia de la noi -, câștigul estimat că l-ar aduce la stabilitatea regiunii unirea celor două state românești într-un puternic principat, văzut ca un posibil contrafort de apărare a „cuvântului creștin” la Dunăre. Pacea semnată însă, în 1774, la
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
Zacharias Lichter (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor). Concepută ca o scriere ostilă puterii comuniste, Viața... are în centru un personaj care, asemeni lui Werther, de pildă, este un gen proxim, o paradigmă pe care literatura o propune vieții, nu invers. Fascinația echivocă a personajului este întreținută de jocul lecturilor concurente pe care le stimulează: cea anecdotică, cea simbolică și cea livrescă. Li se adaugă tensiunea calculată a relației dintre personaj și cel pe care C. îl numește echivoc Biograful (spre a se
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
vieții, nu invers. Fascinația echivocă a personajului este întreținută de jocul lecturilor concurente pe care le stimulează: cea anecdotică, cea simbolică și cea livrescă. Li se adaugă tensiunea calculată a relației dintre personaj și cel pe care C. îl numește echivoc Biograful (spre a se înscrie pe sine în propriul scenariu fictiv). O interpretare interesantă a cărții, aparținând lui N. Steinhardt, e remarcată de însuși C. în prefața la cea de-a treia ediție (1995). Lichter ar ilustra un mod aparte
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
muncă de convingere la genunchiul unuia dintre ei, au luat la cunoștință că nu se aflau deloc în controlul situației și că mai bine făceau ce doream eu. Domnilor, bine ați venit în Colegiu! După cum Ministrul și-a exprimat fără echivoc ostilitatea față de noi nu cu mult timp în urmă, vă consider spioni și ar trebui să fiți mulțumiți că mai puteți trage aer în piept... momentan. Vă urez o ședere cât mai plăcută în camerele de detenție construite special în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
meu... Care e fiul meu. N-am fost acolo pentru că Încă nu știam unde va naște Hélène. — De ce acest mister? — Pentru că nu voia ca fiul ei să se afle mai târziu Într-o situație... Cum să spun?... Într-o situație echivocă. — Nu credeți că aceste scrupule sunt demodate? — Poate pentru unii. Într-un sens, și Hélène era demodată. Prețuia foarte mult... — Domnule Pélardeau... Cred că Încep să Înțeleg, dar trebuie să lăsăm deoparte, deocamdată, sentimentalismele. Îmi cer scuze că sunt brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
indirectă, speculativă. Acest din urmă cuvânt, ce produce în continuare o teamă greu de înțeles, îl iau într-o accepțiune simplă, aproape etimologică: a privi ceva ca în oglindă, în lumina calmă a îndepărtării, spre a vedea deopotrivă ceea ce este echivoc sau incomprehensibil, distanța însăși care se tot reface. Voi lăsa deoparte, pe cât posibil, unele analize ce propun delimitări exacte, atitudini reactive și ferme, ce scot în afara jocului destule experiențe „lipsite de sens“. Sub astfel de atitudini, criteriile ajung asemeni unor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cele lipsite de sens înțelegi mai bine relativitatea care le este proprie. Le poți recunoaște atunci într-o altă lumină, aparent mai nesigură sau mai estompată. Și devine sesizabil ceea ce în primă instanță nu se vede, de pildă caracterul lor echivoc, o anume dedublare pe care o suferă. În unele cazuri, sesizabilă devine latura lor simbolică, ireală. Sau acel element straniu sub care întâmpină bunul simț, paradoxul insolubil pe care îl aduc la vedere. Să fac aici o mențiune, în absența
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atunci, imediat vei spune că s-a petrecut ceva cu totul ciudat, incomprehensibil pentru gândirea de astăzi. Te vezi imediat dincolo de toate acestea și te simți sigur pe logica proprie, ca și cum ți-ar fi străină orice dispoziție născută în adâncul echivoc al voinței de viață. Prejudecata pe care o sesizează Montaigne („Adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo“) va lua între timp nenumărate forme. Lucrurile se complică și mai mult când cele de „dincolo“, socotite 90 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE false
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind, de pildă, la proza literară, precum cea a lui Urmuz. Cu intenția sa parodică față de orice manieră de a scrie, el ajunge să exploreze frontierele ultime ale limbajului. Regăsește jocul echivoc al cuvântului, aiuritor uneori. Trecerea de la un sens la altul pare să fie lăsată în seama întâmplării. Multe se petrec fără nici un motiv limpede. Însă dinamica lor nefirească descoperă o voce distinctă și o formă de viață. Rezultă chipuri omenești
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Este minunat acest loc, reușește să redea excelent deosebirea dintre două maniere ale vorbirii antinomice. Tertulian observă că se pot obține formulări antinomice prin relativizarea com pletă a termenilor. Faptul e posibil fie în excesul de îndoială, fie în jocul echivoc al cuvintelor. Or, din partea sa, lucrurile se doresc limpezi: „lumina este lumină și întunericul întuneric, ceea ce este da este da și ceea ce este nu, nu, iar ceea ce este mai mult este de la cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că n-ai făcut tot cear fi fost cu putință.“ Ciudate cuvinte din gura unui paz nic! Pe de o parte, aceeași amânare indefinită. Pe de altă parte, o anume 186 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 194. compasiune față de celălalt. Echivocul situației este aproa pe desăvârșit. Acest echivoc din fața primei intrări tre zește în omul de la țară sentimente opuse. Ajunge să vadă în primul dintre paznici o figură obscură, „singurul obstacol care-l împiedică să intre în lege“. Nici cu privire la sine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fost cu putință.“ Ciudate cuvinte din gura unui paz nic! Pe de o parte, aceeași amânare indefinită. Pe de altă parte, o anume 186 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 194. compasiune față de celălalt. Echivocul situației este aproa pe desăvârșit. Acest echivoc din fața primei intrări tre zește în omul de la țară sentimente opuse. Ajunge să vadă în primul dintre paznici o figură obscură, „singurul obstacol care-l împiedică să intre în lege“. Nici cu privire la sine nu mai are multă siguranță. Cu timpul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
indirectă, speculativă. Acest din urmă cuvânt, ce produce în continuare o teamă greu de înțeles, îl iau într-o accepțiune simplă, aproape etimologică: a privi ceva ca în oglindă, în lumina calmă a îndepărtării, spre a vedea deopotrivă ceea ce este echivoc sau incomprehensibil, distanța însăși care se tot reface. Voi lăsa deoparte, pe cât posibil, unele analize ce propun delimitări exacte, atitudini reactive și ferme, ce scot în afara jocului destule experiențe „lipsite de sens“. Sub astfel de atitudini, criteriile ajung asemeni unor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cele lipsite de sens înțelegi mai bine relativitatea care le este proprie. Le poți recunoaște atunci într-o altă lumină, aparent mai nesigură sau mai estompată. Și devine sesizabil ceea ce în primă instanță nu se vede, de pildă caracterul lor echivoc, o anume dedublare pe care o suferă. În unele cazuri, sesizabilă devine latura lor simbolică, ireală. Sau acel element straniu sub care întâmpină bunul simț, paradoxul insolubil pe care îl aduc la vedere. Să fac aici o mențiune, în absența
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
scrieri de atunci, imediat vei spune că sa petrecut ceva cu totul ciudat, incomprehensibil pentru gândirea de astăzi. Te vezi imediat dincolo de toate acestea și te simți sigur pe logica proprie, ca și cum țiar fi străină orice dispoziție născută în adâncul echivoc al voinței de viață. Prejudecata pe care o sesizează Montaigne („Adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo“) va lua între timp nenumărate forme. Lucrurile se complică și mai mult când cele de „dincolo“, socotite 90 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE false
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind, de pildă, la proza literară, precum cea a lui Urmuz. Cu intenția sa parodică față de orice manieră de a scrie, el ajunge să exploreze frontierele ultime ale limbajului. Regăsește jocul echivoc al cuvântului, aiuritor uneori. Trecerea de la un sens la altul pare să fie lăsată în seama întâmplării. Multe se petrec fără nici un motiv limpede. Însă dinamica lor nefirească descoperă o voce distinctă și o formă de viață. Rezultă chipuri omenești
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Este minunat acest loc, reușește să redea excelent deosebirea dintre două maniere ale vorbirii antinomice. Tertulian observă că se pot obține formulări antinomice prin relativizarea com pletă a termenilor. Faptul e posibil fie în excesul de îndoială, fie în jocul echivoc al cuvintelor. Or, din partea sa, lucrurile se doresc limpezi: „lumina este lumină și întunericul întuneric, ceea ce este da este da și ceea ce este nu, nu, iar ceea ce este mai mult este de la cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]