2,734 matches
-
procedat intervenienții părți terțe în cazul Sindicatul "Păstorul cel Bun" c. Romania Schüth c. Germania 259 Bernhard Josef Schüth este organist în corul Parohiei Catolice Saint-Lambert din Essen. Contractul său de muncă datează din 1984 și prevede că încălcarea principiilor ecleziastice este un motiv pentru desfacerea sa. În 1994, a divorțat de soție. În 1997, parohia l-a anunțat că, din cauza unei relații extramaritale cu o femeie care este însărcinată cu el, o atitudine care este contrară Regulilor Bisericii Catolice pentru
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
motiv pentru desfacerea sa. În 1994, a divorțat de soție. În 1997, parohia l-a anunțat că, din cauza unei relații extramaritale cu o femeie care este însărcinată cu el, o atitudine care este contrară Regulilor Bisericii Catolice pentru împlinirea serviciului ecleziastic, contractul său va fi reziliat începând cu 1 aprilie 1998. Reclamantul a contestat această decizie și, în final, Curtea Federală de Muncă a concluzionat că există destule motive pentru aplicarea normelor menționate anterior. Potrivit acestor Reguli, "[...] colaboratorii Bisericii Catolice trebuie
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
angajați, prin prevederile contractului de angajare, să respecte regulile morale și dogmatice. Aceasta nu înseamnă totuși că statutul juridic al unui angajat al Bisericii poate fi "clericalizat". Relația de muncă bazată pe legea civilă nu se transformă într-un statut ecleziastic care se referă la toate aspectele vieții private ale angajatului. Curtea acceptă în totalitate acest argument, chiar dacă acesta reamintește concluzia la care a ajuns în cazul Rommelfanger c. Germania, anume că limitarea contractuală a dreptului la viață privată de către Biserica
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
1993 ca preoți ai Bisericii Husite Cehoslovace în Křemz și, respectiv, în Česke Budějovice - Rožnov. Relația lor de muncă este exprimată prin decrete ale Consiliului Diocezei Plzeň din ianuarie 1993. În iulie 1993, au cerut o suspendare a serviciului lor ecleziastic. Consiliul i-a informat că cererea lor a fost respinsă. În 1994, au deschis un proces împotriva Arhiepiscopului Administrației Ecleziastice a Bisericii Husite Cehoslovace - dioceza Plzeň. Tribunalul din Plzeň a respins cererea și acțiunea împotriva Consiliului Central al Bisericii Husite
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
exprimată prin decrete ale Consiliului Diocezei Plzeň din ianuarie 1993. În iulie 1993, au cerut o suspendare a serviciului lor ecleziastic. Consiliul i-a informat că cererea lor a fost respinsă. În 1994, au deschis un proces împotriva Arhiepiscopului Administrației Ecleziastice a Bisericii Husite Cehoslovace - dioceza Plzeň. Tribunalul din Plzeň a respins cererea și acțiunea împotriva Consiliului Central al Bisericii Husite Cehoslovace a fost respinsă de Tribunalul Districtului 6 din Praga și, ulterior, de către Curtea Municipală din Praga. Reclamanții au solicitat
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
art. 6. Curtea concluzionează că Biserica Evanghelică Luterană "are dreptul de a-și administra propriile afaceri" și "este independentă în chestiuni ca cele ale numirilor de preoți și serviciul ulterior al acestora". Atunci când acceptă un loc de muncă de natură ecleziastică, preoții parohi sunt conștienți de posibilitatea de a fi ulterior transferați la un alt post. În argumentarea deciziei sale referitor la faptul că art. 6 nu este aplicabil din cauza autonomiei religiilor, Curtea se bazează în special pe cazul Dudová și
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
birou sau pe stradă). Unii mai avem (încă) privilegiul să le ascultăm în vechile comunități, la ele acasă, acolo unde se desfășoară încă ritualic. Însă câți dintre noi știm că, în timp, colindele au fost îndelung stigmatizate de creștinism? Instituțiile ecleziastice au încercat să le extirpe, dar fără succes. (Sinodul de la Constantinopol din 692 este doar un exemplu). Cu timpul, colindele au fost creștinate, grație unei substanțiale infuzii cu personaje creștine. Așa le cunoaștem și noi astăzi. Un alt ritual special
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în receptarea mesajului, din moment ce, în câmpul central, deasupra imaginii catedralei, este plasată inscripția JUBILEU 120 DE ANI, iar de o parte și de alta a acesteia, anii 1884 și 2004. Noi înțelegem că este vorba de jubileul Episcopiei, ca instituție ecleziastica, si nu de cel al edificiului. Ne întrebăm însă dacă contemplatorii neavizați ai medaliei nu vor înțelege că este vorba de jubileul edificiului. Posibilitatea confuziei putea fi evitată, după opinia noastră, fie prin renunțarea la cercul liniar interior, care segmentează
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Franței și Istoria Revoluțiilor Franceze în 19 volume. Recomandă a nu se deprecia rolul jucat în istorie de Evul Mediu. Publică Originea dreptului francez și Procesul Templierilor. Numit președinte al Collége de France se angajează într-o polemică contra autorității ecleziastice a Iezuiților împreună cu prietenul său Edgar Quinet. Devine adept al revoluției din 1848, și prezintă o serie de conferințe incendiare. Din scrierile sale se desprinde un amestec de sentimentalism democratic. Cărțile sale de mare succes au fost L'Amour (1859
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de altă parte, pentru că viziunea populară asupra destinului, exprimată prin proza populară, a avut ecou mai ales proza cultă și foarte rar în celelalte genuri literare. Literatura medievală românească s-a aflat sub influența covârșitoare a spiritului bisericesc, a viziunii ecleziastice asupra lumii. La aproape toți scriitorii din literatura română medievală, soarta stă în mâna lui Dumnezeu, "e schimbătoare", "nu poate fi influențată de om", merge din rău în mai rău. De câte ori este vorba de soartă, de cuvântul noroc, majoritatea scriitorilor
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
stă însuși Dumnezeu”. Noua distincție operată de patriarh constituie încă o dovadă notabilă pentru permanenta adaptare a Bisericii ortodoxe române la contextul temporal, precum și un argument esențial pentru existența unei discontinuități flagrante între doctrina socială și discursul promovate de instituția ecleziastică, pe de o parte, și atitudinea practică a ierarhilor și teologilor, pe de altă parte. Această flexibilitate practicată în mod excesiv nu poate demonstra decât lipsa unor repere ferme, nesiguranță, chiar teamă în atitudinea față de domeniul mundan. Lozinca „războiului sfânt
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
București și tot aici (între timp fusese hirotonit ierodiacon) a urmat cursurile de doctorat în teologie, secția patrologie (până în 1958). Ieromonah în 1956, devine preot slujitor la catedrala mitropolitană din Iași și bibliotecar al Mitropoliei Moldovei. Și-a urmat cariera ecleziastică - stareț, apoi protosinghel al mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava din 1962, cu rangul de arhimandrit din 1966, an în care a fost rânduit stareț al mănăstirii Neamț -, desăvârșindu-și concomitent pregătirea teologică. Bursier al Institutului Ecumenic de la Bossey
VORNICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290645_a_291974]
-
-o din 1978 până în 2000), „Ortodoxia”, „Magazin istoric”, „România literară”, „Ramuri”, „Almanahul parohiei ortodoxe române din Viena” (uneori a folosit și pseudonimul A. Sever), istoric al Bisericii românești. Din lungul șir de contribuții pot fi pomenite cele consacrate unor personalități ecleziastice, ca arhiereul Narcis Crețulescu-Botoșăneanul, arhimandritul Leon Asachi, arhimandritul Benedict Teodorescu, mitropolitul Veniamin Costache, duhovnicul Andronic, mitropolitul Dosoftei, mitropolitul Sofronie Miclescu. Este tentat uneori și de adierile venite dinspre literatură, ca în narațiunea cu inserții documentare despre un haiduc din secolul
VORNICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290645_a_291974]
-
Valorizând schimbul și tradiția, o astfel de concepție presupunea la filosofii socratici căutarea binelui, existența unor norme și participarea cetățenilor liberi și egali. În Evul Mediu, o dată cu etichetarea drept impure a modurilor terestre de socializare, primatul a fost acordat puterii ecleziastice, a cărei natură spirituală, universală și eternă se credea că favorizează o comuniune de esență divină. Modernitatea, de la Thomas Hobbes la Immanuel Kant, a pus accentul pe dimensiunea contractuală, susceptibilă de a institui, prin delegare sau reprezentare, un anumit număr
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dominare este astfel parte integrantă a producerii etnicității (Werner Sollors a arătat că utilizarea modernă a acestui termen concordă cu cea antică: În Grecia, termenul ethnos desemna popoarele barbare sau pe grecii care nu erau organizați În orașe-state, iar tradiția ecleziastică a secolului al XIV-lea desemna prin ethnicus faptul de a fi păgân, adică nici creștin, nici evreu ă cf. Sollors, 1986). Se Înțelege că, În societatea americană, dimensiunea etnică este una fundamentală pentru organizarea socială și a vieții politice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pur și simplu inamice, tradiția este de fapt foarte veche, fiindcă Biblia vorbea deja despre holocaust (În ebraica din Biblie, ½lam k³lil, iar În ebraica modernă, shoah) și anatemă (cherem). În ambele cazuri, este vorba despre sacrificii colective. Holocaustul, termen ecleziastic de originea greacă semnificând „ardere de tot”, reprezenta distrugerea completă prin foc a ființelor și bunurilor aduse drept jertfă. În cazul anatemei, condamnarea la moarte nu este generală și/sau distrugerea bunurilor nu este totală (Breton, 1995, pp. 112-113). Când
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deveni biblia galicanismului: Tratatul despre drepturi și Îndatoriri al lui Pierre și Jacques Dupuy (1631). Se cerea aici nici mai mult nici mai puțin decât să i se permită regelui să perceapă impozite pe bunurile clerului, să limiteze autoritatea tribunalelor ecleziastice și să numească episcopii. Intenția afișată a puterii politice era aceea de a Îndepărta puterea pontificală de deciziile din interiorul regatului. Puterea temporală este distinctă și independentă de puterea papală; ea nu exclude legitimitatea autorității spirituale, ci dorește doar să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
iulie 1790, această Constituție Încerca să Îngemăneze aspectul galican cu inspirația democratică, Încercând să stabilească Înainte de toate independența deplină a Bisericii Franței față de Roma. Recunoscând că tot ceea ce ține de doctrină este sub autoritatea Sfântului Scaun, ea leagă totuși personalul ecleziastic de puterea civilă: preoții parohi și episcopii devin salariați ai statului, parohii sunt aleși de adunarea electorală a districtului, iar episcopii de cea a departamentului. Autoritatea pontificală este doar informată cu privire la aceste alegeri. Ca răspuns la protestele autorităților ecleziastice, Adunarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
personalul ecleziastic de puterea civilă: preoții parohi și episcopii devin salariați ai statului, parohii sunt aleși de adunarea electorală a districtului, iar episcopii de cea a departamentului. Autoritatea pontificală este doar informată cu privire la aceste alegeri. Ca răspuns la protestele autorităților ecleziastice, Adunarea decide ca toți preoții parohi În exercițiu să depună jurământ În decurs de o săptămână, antrenând astfel o violentă ruptură Între „jurați” și „refractari”. Greu de administrat și condamnată de papa Pius al VI-lea, Constituția a fost Înlocuită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cere În mod explicit separarea Bisericii de stat. Intenția este aceea de a denunța concordatele, pentru a elibera Biserica de o tutelă insuportabilă. Opoziția republicană nu trebuie decât să le imite pașii. Ea dorește să elibereze statul de orice contaminare ecleziastică. Romantismul politic lasă locul pozitivismului și scientismului raționalist, care se afirmă Împotriva credințelor religioase, bănuite că ar aliena conștiințele și ar Înăbuși voința individuală. Afacerea Dreyfus (1894-1906) vaface națiunea să se scindeze În două tabere. La stânga, republicanii, Liga drepturilor omului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dorit aripa radicală a curentului antireligios. Legea din 1905 stipulează prudent: „Republica asigură libertatea de conștiință a cetățenilor și garantează libera practicare a cultelor”, mulțumindu-se să nu recunoască, să nu subvenționeze și să nu plătească salarii nici unui cult. Bunurile ecleziastice sunt de-acum proprietatea statului; ele sunt gestionate de asociații cultuale declarate și În cadrul cărora laicii trebuie să fie majoritari. Așa cum a spus foarte clar Aristide Briand, „statul nu este nici religios, nici antireligios; el este areligios”. Protestanții și israeliții
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au rămas monarhii, uneori confesionale. Nici măcar În Statele Unite afirmațiile anticlericale nu au atins vreodată aceeași virulență ca În Franța. În Italia și Germania, laicitatea este indisociabilă de mișcarea naționalistă, adică de voința de a afirma unitatea națiunii Împotriva hegemoniei puterilor ecleziastice. Risorgimento (1860-1861), Kulturkampf (1871-1878) și Sonderbund În Elveția au fost mișcări marcate depreocuparea pentru o neutralitate laică. Modelul iacobin francez a influențat Însă mai mult țările latine. Republica spaniolă (1868-1876), Portugalia (1908-1917) și Mexicul au cunoscut puternice manifestări de laicitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lecturi din Biblie, tradiție protestantă deja afirmată, Însă multe orașe au decis respectarea neutralității absolute În materie de religie. În Italia, legea din 15 iulie 1877 a eliminat catehismul și istoria sfântă dintre materiile obligatorii la școală. Tradiția și puterea ecleziastică le-au păstrat Însă În cea mai mare parte a orașelor. Cineva s-ar putea mira văzând că termenii de neutralitate și de laicitate sunt folosiți fără deosebire atunci când este vorba de școală. Se referă oare la aceeași realitate? Ar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mult pozițiile omului modern și credinciosului. Acest concept al conviețuirii binelui cu răul, inspirat poate și de maniheism, îl regăsim în cele două cetăți ale Fericitului Augustin, care nu sunt delimitate clar, ci se suprapun până la Judecata Universală. În Istoria ecleziastică, Eusebiu de Cezareea a expus întreaga istorie a lumii, atât sacră cât și profană, ca un proces călăuzit de cunoașterea divină. În lipsa unei monarhii universale, crezul mântuitor al creștinismului nu s-ar fi putut răspândi în toată lumea locuită. Creștinii sunt
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Să biruiești întru aceasta!"; după care, la vederea unei asemenea priveliști fuseseră cuprinși de uimire și el și întreaga oaste"58. Deși autenticitatea acestei relatări a fost contestată de istorici, printre altele și pentru că ea nu figurează și-n Istoria ecleziastică, apărută încă în timpul vieții lui Constantin, ea rămâne cea mai clară mostră de Heilsgeschichte, act of God sau Providență divină. Spre deosebire de Nabucodonosor, Constantin are privilegiul de a-l avea ca interpret chiar pe Hristosul lui Dumnezeu: Și, dormind el, i
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]