1,989 matches
-
către cel din urmă, prin Milton geniul creștin a dat expresie începutului, iar prin Dante sfârșitului, precum prin Dostoievski a dat expresie amândurora fuzionate în realitatea psihologică. Orb ca și legendarul cântăreț al Olimpului antic, Milton e poetul Genezei, al Edenului și al căderii omului. El constituie pentru noi exemplificarea tipică a adevărului că geniul reproduce în plăsmuirile sale chipul Creatorului lumii și că, atunci când se conformează voii lui Dumnezeu, opera lui capătă un sens teandric în spiritul cel mai creștin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu s-a încumetat să ne descrie drama cerească a căderii îngerilor, despre care însăși Scriptura vorbește atât de puțin, sublimitatea lumii divine a spiritelor pure în opoziție cu infernul lui Satan, creația cosmosului și a omului, măreția multicoloră a Edenului, splendoarea și dragostea castă a primei perechi, ispitirea și căderea, mila Fiului lui Dumnezeu ca Logos mijlocitor între om și Creator. Toată această uriașă, aeriană și covârșitoare viziune e țâșnită din mizeria terestră a orbului. „Eu nu mai văd, zice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de înălțător, în fața mea s-a închis pentru totdeauna”. Dar din această beznă a nefericirii, orbul de geniu a văzut ca nimeni altul misterul lumii și frumusețea raiului primordial. Milton a asistat în duh la creație și a trăit în Eden. Opera a fost dictată celor două fiice ale sale. Ea cuprinde lucruri de o îndrăzneală neînchipuită, cum e amorul dintre Adam și Eva, înainte și după cădere; dar totul e dominat de o castitate de spirit cum numai la sfinți
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de această sublimitate: Prologul lui Goethe din Faust, Eloah a lui Alfred de Vigny, dar mai cu seamă picturile gigantice ale lui Michelangelo din Capela Sixtină și oratoriul Creația al lui Haydri. Dacă cu Milton omul se prăbușește din candoarea Edenului, cu Dante se ridică în raiul etern. Precum unul e poetul lucrurilor primordiale, celălalt e poetul lucrurilor ultime, al eshatologiei creștine, într un sens sau altul, viziunea lor merge până la limitele extreme al cauzalității și ale finalității. Nimic din ceea ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
šeši septyni aštuoni devyni dešimt Limbi slave bulgară едно (edno) две (dve) три (tri) четири (chetiri) пет (pet) шест (shest) седем (ședem) осем (osem) девет (devet) десет (deset) cehă jeden dva tři čtyři pět šest sedm osm devět deset macedoneană eden еден dva два tri три četiri четири pet пет šest шест sedum седум osum осум devet девет deset десет poloneză jeden dwa trzy cztery pięć sześć siedem osiem dziewięć dziesięć rusă один odin два dva три tri четыре chetyrye пять
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
devenit ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Și acum, ca nu cumva să-și întindă el mâna și să ia roade din pomul vieții, să mănânce și să trăiască în veci....", Domnul Dumnezeu l-a scos din raiul edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat." (Facerea, cap. 3, v. 6-23) "Împăratul s-a dezbrăcat și pehlivanii s-au prefăcut că-i pun hainele cele noi, care tocmai erau gata, și împăratul se întorcea și se sucea în fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
un transmodernism radical, ca inițiator al unei mișcări nihiliste anarho-primitivistă. De fapt, Zerzan practică un bizar hiper-postmodernism în oglindă. Dacă postmodernismul se-ntoarce în trecut cu o detașare parodică, John Zerzan ia lucrurile în serios, bănuind că a existat un Eden "pre-lapsarian", o civilizație anterioară "căderii în reprezentare". Ostilitatea față de paradigma unei civilizații a reprezentării am întâlnit-o, dar dintr-o altă perspectivă, la Michel Foucault sau la alți filosofi postmoderniști. Numai că aceștia atribuie modernismului ieșire din era reprezentării, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
trimisului extraordinar în Afghanistan, Sir William Macnaghten, de stopare a plăților către triburile afghane în schimbul securității caravanelor britanice pe teritoriul acestora (Macnaghten este asasinat în decembrie, iar emirul marionetă Shah Shuja va fi și el asasinat în aprilie 1842). George Eden, primul conte de Auckland, guvernatorul general al Indiei, este rechemat de Peel. // Arhitectul Charles Cockerell începe construcția muzeului Ashmolean din Oxford. Apar romanele Barnaby Rudge și The Old Curiosity Shop ale lui Dickens. 1842. În urma evenimentelor sîngeroase din Kabul de la
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
mixte și relațiile sexuale extraconjugale cu etnicii evrei (septembrie). // Italia invadează Abisinia (Ethiopia, octombrie). // Se încheie Pactul Hoare-Laval, favorabil intereselor Italiei în Abisinia, dar care este denunțat de Liga Națiunilor și de opinia publică din Marea Britanie: Hoare demisionează, iar Anthony Eden preia portofoliul Externelor (decembrie). // T. S. Eliot publică drama "Murder in the Cathedral". William Walton compune Simfonia nr. 1, iar Michael Tippet Cvartetul de coarde nr. 1. Moare George V și îi urmează la domnie Eduard VIII. Regina Mary îi
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Churchill (1951-1955). (v. NOTELE 43, 44, 45 și 48) În primii trei ani de domnie, pînă la izbucnirea războiului, Curtea Regală a agreat politica de conciliere față de Germania și Italia dusă de Chamberlain și (inițial, pentru scurt timp) de Anthony Eden (1937) și mai apoi de lordul Halifax (1938-40). Deși nori negri de furtună se abătuseră asupra Europei (sau poate tocmai de aceea), regele și regina fac o lungă vizită de stat în Canada și Statele Unite. Nici un alt suveran britanic înaintea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Britten, Suita Florida a lui Frederick Delius (lucrare postumă) și marșul Crown Imperial al lui William Walton, interpretat la încoronarea lui George VI. 1938. Londra anunță că trebuie amînată soluția de creare a unui stat israelit în Palestina (ianuarie). // Anthony Eden demisionează, nemulțumit de politica de conciliere față de Germania, și este înlocuit de lordul Halifax (februarie). // Are loc Anschluss-ul (13-14 martie), dar la plebiscitul organizat post factum (aprilie), peste 98% dintre austrieci sînt favorabili unirii cu Germania. // Regele și regina deschid
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cu politica de conciliere (appeasement policy) a guvernului pe care îl conducea în relațiile diplomatice cu Germania nazistă a lui Hitler și cu Italia fascistă a lui Mussolini. L-a numit pe lordul Halifax ministru de Externe în locul lui Anthony Eden care criticase politica externă conciliatoare a premierului, iar ca ambasador la Berlin l-a trimis pe prietenul său Sir Nevile Henderson, favorabil unei apropieri de Germania (criticii acestuia îl numeau Our Nazi ambassador in Berlin). Rezultatele se știu: la 12-13
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
the Baltic to Trieste in the Adriatic an ‚iron curtain' has descended across the Continent"). De asemenea, susține o campanie asiduă de realizare a unei Uniuni Europene. În 1951, redevine premier al unui Cabinet Conservator, dar demisionează în favoarea lui Anthony Eden în 1955. Pe perioada celui de-al doilea mandat ca premier, Churchill are înțelepciunea să nu modifice măsurile legislative bune și populare luate de laburiști (v.infra), cu excepția reprivatizării industriei siderurgice și a transportului feroviar. În aceeași perioadă se confruntă
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
efectuat cu sprijinul a 20 de respondenți (istorici, politicieni și comentatori politici) privind gradul de competență și eficiență a premierilor britanici din secolul XX. Pe primele trei locuri se situau Churchill, Lloyd George și Attlee, iar pe ultimul loc Anthony Eden. În anul 2000, British Politics Network (un grup de politologi britanici și americani, toți experți în politici britanice) publica rezultatele unui sondaj efectuat pe 22 de respondenți, în care pe locul întîi se situa Churchill, urmat de Attlee și Lloyd
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
36 14 Ramsay MacDonald (laburist) 3,73 15 John Major (conservator) 3,67 16 Andrew Bonar Law (conservator) 3,50 17 Neville Chamberlain (conservator) 3,43 18 Arthur Balfour (conservator) 3,42 19 Alec Douglas-Home (conservator) 3,33 20 Anthony Eden (conservator) 2,53 În toate aceste sondaje, primele trei locuri sînt ocupate de Attlee, Churchill și Lloyd George (nu neapărat în această ordine), iar pe ultimul loc se situează Eden. Chiar dacă în prezent Churchill pare să nu ocupe un cert
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
3,42 19 Alec Douglas-Home (conservator) 3,33 20 Anthony Eden (conservator) 2,53 În toate aceste sondaje, primele trei locuri sînt ocupate de Attlee, Churchill și Lloyd George (nu neapărat în această ordine), iar pe ultimul loc se situează Eden. Chiar dacă în prezent Churchill pare să nu ocupe un cert loc 1, nu există decît un singur mit: Churchill. N-a existat niciodată un mit Attlee sau Lloyd George. Este însă imposibil de spus cît de răspîndit este acest mit
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
x x x Statesmen of Britain, Pavilion Records Ltd., 1993. Un CD de 78 de minute cu înregistrarea unor discursuri ținute inter alia Ramsay MacDonald, Lloyd George, Eamonn de Valera, H. H. Asquith, Stanley Baldwin, Neville Chamberlain, Winston Churchill, Anthony Eden. x x x Churchill, film documentar de 60 de minute, cu materiale de arhivă sonoră și vizuală, TW1 & Carlton Productions Ltd. 2003. Narator: Sir Ian MacKellen. Interesant și emoționant. Surse secundare Christopher Harvie, Colin Matthew, Nineteenth Century Britain, OUP 2000
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
82, 228, 277, 342, 343-346, 405 Dod, Charlotte, tenismenă 242 Dolfuss, Engelbert, cancelar 126 Dhondu Pant, v. Nana Sahib Dönitz, Karl, amiral 178, 303, 411 Dost Mohammed, emir 12 Dowding, Sir Hugh, mareșal 286, 288, 299 Dyer, Reginald, general 115 Eden, Anthony 127, 128, 158, 162, 380, 386, 399, 400 Eduard VII al Marii Britanii 8, 43, 50, 66, 73, 90, 93, 94, 95, 96, 127, 138, 143, 150, 152, 154, 208, 215, 319, 326, 327, 362, 371, 384 Eduard VIII al
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
demisionar: You know what they're all saying, no more coals to Newcastle, no more Hoares in Paris. Onomasticul Hoare și cuvîntul whore (= curvă) au aceeași pronunție în engleză. Ministrul nu a apreciat gluma; într-o conversație ulterioară cu Anthony Eden, succesorul acestuia la portofoliul Externelor, regele a remarcat: The fellow didn't even smile. (După Andrew Roberts, op.cit. p. 33 (v. Bibliografia). ** În "Jurnalul" ei, regina Maria notează, cu ocazia vizitei de stat efectuată de cuplul regal român în Marea Britanie
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de a ridica de-a lungul istoriei profeții și “lucrătorii cei buni” și de a perpetua conlucrarea dintre fapta divină și fapta umană, pănă în Ziua cănd germenele va atinge maturitatea ultimă. Iată de ce porunca inițială de a “cultiva” grădina Edenului, deschide nesfărșitele perspective ale culturii. Ieșită din lumea culturală a mănăstirilor, asumăndu-și diversitatea anagogică a domeniilor sale, cultura reconstituie cu propriile mijloace “liturghia cosmică” - adică preludiul terestru al doxologiei cerești. Prin chiar firea sa, omul este predestinat acestei slujiri: el
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
pierdută în împrejurările tulburi din august 1944. SCRIERI: Naționalismul, Craiova, 1912; Momente din lupta noastră, Turnu Severin, 1914; Atitudini politice și literare, Craiova, [1932]; Contribuțiuni la istoricul tipografiei oltene Samitca (1835-1922), Craiova, 1945. Traduceri: Antonio Fogazzaro, Idile spulberate, București, 1908, Eden Anto, București, 1909, Misterul poetului, Orăștie, 1912; Alessandro Manzoni, Logodnicii, I, București, 1911. Repere bibliografice: Radu S. Dragnea, Acțiunea naționalistă, „Unirea”, 1912, 21; Pamfil Șeicaru, Un luptător de caracter: D. Tomescu, „Răsăritul”, 1913, 36; Aderca, Contribuții, I, 309-310, II, 9-15
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
despre tradiția împodobirii bradului ca fiind un obicei preluat de la triburile germanice, unde bradul simbolizează, prin forma sa triunghiulară, Sfânta Treime. Mai mult, se spune că podoabele, globurile roșii din ceas de sărbătoare îl aseamănă cu pomul sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele, fructele cunoașterii. Alți istorici spun că bradul a fost decorat pentru prima dată la Riga, Letonia, în 1510. La începutul secolului al XVI- lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumânări, pentru a le sugera
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
mult mai înalte în raport cu limitele materialității, este asistat transcendent de factorii unei spiritualități eterne ce se vor revela într-un final apoteotic, într-un delir universal eshatologic. Conform acestei perspective, atotprezența divină ascunsă evului ce a urmat prăbușirii adamice din Eden a investit în fiecare particulă aruncată în spațio-temporal o misiune și un rost. Astfel, nimic nu survine fără un scop în lumea suspusă deșertăciunilor. Totul este inserat, integrat acelui plan misterios transcendent în care orice apariție și manifestare își are
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
revelațiile lui Isaia: Mă voi sui în cer... mai presus de stelele lui Dumnezeu... pe vârful norilor... voi fi ca Cel Prea Înalt...". Omul se angajează în istorie, postulându-și drept unică țintă construirea stării paradisiace în imanent, inserarea unui eden meșteșugit perfect în spațio-temporal. Acest mecanism de supremă motivație a existenței și meșteșugului terestru a stat la baza tuturor tendințelor utopice. Căderea Babilonului este auto-surparea avântului spre utopie, implozia acestui salt către himera perfecțiunii rostuite în plan terestru. În mijlocul unui
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și viitoare a omului decadent și soarele malefic în jurul căruia aceasta gravitează, steaua egoismului ontic-exclusivist ce nu și-a păstrat la sine decât templele de unde surâde din icoane mereu aceeași fiară ce l-a însoțit ispititor pe Adam din răsăriturile Edenului și până în apusurile timpului. Căderea Babilonului, evocat de strgătul angelic, este o prăbușire finală în care scena istoriei omului decadent este inundată de triumful sluțeniei sufletești, urâciunea evocată în atenționările cristice și ale profetului Daniel (Matei 24.15), (Daniel 12
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]