1,967 matches
-
văd iarăși râzând și bătând din palme, în sunetele orchestrei andaluze. La mijlocul ospățului, poetul meu s-a ridicat în picioare ca să declame din memorie stihuri alcătuite în cinstea mea. De la primul emistih, palatul meu era deja Alhambra, iar grădinile lui, Edenul. Fie ca tu să pătrunzi acolo, în binecuvântata zi a terminării, ducându-ți moștenitorul așezat pe umeri! Tremurul Hibei mi-a străbătut întreg brațul care o sprijinea făcând boltă asupra ei. A suspinat la urechea mea: — Doamne, cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de bine cum am încercat să insinuez. Fără îndoială că ai bănuit că lucrurile au mers prea bine ca să fie adevărate. M-am întors pe Third Avenue, nu în Insula Fericirii, ci în locuri care îi seamănă, la Elysium, la Eden, la Arcadia - nu mai mult de o singură dată pe zi - asta o jur în fața lui Dumnezeu, și doar ca să mi se facă laba (iar când sunt bolnav sau greața care mă cuprinde e peste măsură de mare, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
minuni ca pe vechi prietene, ca pe părți din sufletul meu, din amintirile mele. Fiecare femeie nou întâlnită, fiecare iubire era, de fapt, o revenire la o iubire demult trăită, o reîntoarcere a sufletului la bucurii încercate cândva, redescoperirea unui Eden pierdut. Acestea toate le gândesc, bineînțeles, acum, în fața acestei pagini. Niciodată până acum nu am analizat acest sentiment al reîntoarcerii. Dar cred, acum, că am nostalgia unui Eden pierdut. Pe care am căutat mereu să-l regăsesc. Această căutare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demult trăită, o reîntoarcere a sufletului la bucurii încercate cândva, redescoperirea unui Eden pierdut. Acestea toate le gândesc, bineînțeles, acum, în fața acestei pagini. Niciodată până acum nu am analizat acest sentiment al reîntoarcerii. Dar cred, acum, că am nostalgia unui Eden pierdut. Pe care am căutat mereu să-l regăsesc. Această căutare a reîntoarcerii m-a ajutat să nu-mi pierd viața. Să nu mă rătăcesc în încercările prin care am trecut, câteva amenințătoare chiar, grele. Această mereu revenire mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și un pachet de țigări și trei mărci. noaptea următoare am dormit În orașul de dincolo de fluviu și am auzit cum a trântit vreo 5 bombe. Carnet de regie: În 1938 unul dintre deputații conservatori englezi, pe numele său Anthony Eden, declara: „Hitler nu este decât un fanatic sincer care nu dorește războiul“. Același deputat cu nume predestinat (Eden = Paradis) este În 1956 prim-ministru al guvernului britanic. Și ce credeți că face? Întrucât Egiptul luase măsura naționalizării Suezului, el, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am auzit cum a trântit vreo 5 bombe. Carnet de regie: În 1938 unul dintre deputații conservatori englezi, pe numele său Anthony Eden, declara: „Hitler nu este decât un fanatic sincer care nu dorește războiul“. Același deputat cu nume predestinat (Eden = Paradis) este În 1956 prim-ministru al guvernului britanic. Și ce credeți că face? Întrucât Egiptul luase măsura naționalizării Suezului, el, domnul Eden, Împreună cu prim-ministrul francez, domnul Guy Mollet (mollet = 1. adj. cam moale, 2. subst. pulpa piciorului) Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
declara: „Hitler nu este decât un fanatic sincer care nu dorește războiul“. Același deputat cu nume predestinat (Eden = Paradis) este În 1956 prim-ministru al guvernului britanic. Și ce credeți că face? Întrucât Egiptul luase măsura naționalizării Suezului, el, domnul Eden, Împreună cu prim-ministrul francez, domnul Guy Mollet (mollet = 1. adj. cam moale, 2. subst. pulpa piciorului) Îl cheamă la Paris pe Ben Gurion, șeful guvernului israelian, și-l convinge să atace Egiptul. De atunci Orientul Apropiat a tot continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cam moale, 2. subst. pulpa piciorului) Îl cheamă la Paris pe Ben Gurion, șeful guvernului israelian, și-l convinge să atace Egiptul. De atunci Orientul Apropiat a tot continuat să se complice. E de reținut Însă acest cuplu de nume: Eden și Mollet! tot În această zi m-am dus la gară unde Îmbarca Batalionul 4 Pionieri și din Întâmplare (oh, Întâmplarea!) m-am Întâlnit cu Vasile G. Enciu. Vasile Neciu, Costică alu’ Savu și Petre al Biții din Preasna. se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
costa 360 de lei sau 6 mărci bani germani. se puteau cumpăra tot felul de lucruri de mare preț dar, pe tutun nu pe bani. Carnet de regie: „Războiul e sufletul comerțului“ - ar putea să spună caporalul Bobocică În timp ce domnii Eden și Mollet ar putea să spună că „... și invers!“. Suntem din nou pe șantierul de lângă școala din G. Au trecut chiar câteva luni, s-au Înălțat câteva ziduri, iar una dintre construcții deja se căpriorește. E sfârșitul iernii. Printre ascultătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fi făcut-o, de fapt? Era un defect minor, pe care oricine, în afară de dramaturgii renascentiști mâncați de sifilis, s-ar fi simțit obligați să-l treacă cu vederea. Cu toate acestea, a fost de ajuns pentru a-l alunga din Edenul Abbottabadului, aruncându-l într-o mlaștină de nesiguranță, de unde n-a mai ieșit niciodată. Ocazia cu care s-a petrecut această cădere a lui Privett-Clampe a fost o discuție cu un oarecare domn Wiggs; motivul, un strănut.Wiggs era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
voiați să spuneți. Este ca și cum ne-am întoarce în trecutul nostru îndepărtat. — Adică al dracului de primitiv, zice Marchant. — Adică virgin, curat, îl corectează Gittens. — Trebuie să fi fost un astfel de loc plin de inocență, zice Morgan gânditor. Un Eden. Și dacă te gândești că nimic din astea nu vor mai fi aici peste zece ani. Drum bun! zice Marchant. — Nu avem ce face, explică Gittens, este prețul pe care-l plătim pentru progres. Ceilalți dau filozofic din cap. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
munți un popor mare și puternic, cum n-a mai fost din veac, și nici în vremurile viitoare nu va mai fi. 3. Arde focul înaintea lui și pîlpîie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului și după el este un pustiu sterp: nimic nu scapă. 4. Parcă sunt niște cai, și aleargă ca niște călăreți. 5. Vin uruind ca niște cară pe munți și pîraie ca o flacără de foc, cînd mistuie miriștea; par o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
Nevrând să mai tândălească, A plecat la pas ușor Prin Grădina Mpărătească. Și mergând așa agale, Fără să aibă vreo vină, A călcat pe o crenguță Care căuta lumină. Neștiind despre minune; De la a ei trosnitură, Mai la răsărit de Eden S-a produs o crăpătură. Curiozitatea firii, Privi prin crăpătura fină Și văzu un chip de fată Care se scălda-n lumină! Rămas cu gura căscată, L-a lovit în cerul gurii Raza primului pistrui Pe care chiar Creatorul Vrut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Maimuței a fost adaptat dintr-un roman clasic din dinastia Ming. Împăratului îi plăcea opera atât de mult, încât a epuizat toate variantele poveștii. A fost cea mai lungă operă pusă vreodată în scenă: a durat zece zile. Prezentarea unui eden imaginar oglindind existența atașată de pământ a umanității a aruncat o vrajă asupra publicului care nu s-a spulberat până la sfârșit. Chiar și atunci, se zice că unii au dorit ca trupa să repete imediat anumite scene. Îl întreb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Te las, zic, să-ți alegi ce vrei. Sânt curios să văd dacă există vreun autor în fața căruia să capitulezi." A capitulat în zece ani de două sau trei ori. O dată în fața unui roman american intitulat A l'est d'Eden de John Steinbeck și în alte două dați citind cărți de importanță mai mică, dar bune. Să fii curios atâția ani și să-ți placă atât de puține cărți! Am reușit să aflu care era și ce sens avea rezistența
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
detecteze. Chiar în clipa în care fata cu pricina intra, îmi pironeam ochii pe ușă, iar ea fixa locul în care mă aflam eu. Magnetizată, toată ființa ni se cufunda ca într-o suspensie înmiresmată. Buimăceala asta mă aruncă în eden: surîdeam trecătorilor pe stradă și-i salutam. Nu mai aveam altfel de preocupări. Pentru mine, pulovărul pufos al fetei, ca și lanțugul de la gîtul ei, erau obiecte sacre pe care, ca să mă umplu de har, voiam să le ating. Alunecînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochelarii de pe nas. Mi-a plăcut în liceu. Foarte mult. Când eram mic, am fost la Windridge, la Craftsburry Common și mi-a plăcut foarte mult. Cele mai frumoase locuri unde am fost sunt, îmmmm, probabil Quisisana, în Capri și Eden Rock, în Cap d’Antibes. Trebuie să te duc și pe tine, dulceața mea. Ambele sunt magnifice. Altceva? Mă întrebam dacă Randall își lăsa vreodată garda jos. Nu voiam să-l intervievez, dar voiam să mă apropii de el - voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de promiscuitatea sexuală. Toate erau simptome și cauze și simptome cauzative ale haosului moral în care se transformase viața de pe Pământ. Și, în cele din urmă, mai erau și excursioniștii. Preotul paroh St John Froude ura excursioniștii. Ei mânjeau micul Eden al parohiei sale cu ambarcațiunile lor, cu radiourile lor și cu lipsa de rușine cu care se bucurau de clipa prezentă. Iar excursioniștii care îi profanau perspectiva de la fereastra biroului său cu prezervative umflate și mesaje lipsite de sens erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile strălucind pe tunica lui brodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și la toate trucurile celei mai de jos doctrine ca să-i convingă pe enoriașii Îngroziți că, la urma urmelor, se puteau considera mai norocoși decât strămoșii lor, de vreme ce moartea le acordase timp suficient ca să-și pregătească sufletele În vederea urcării În eden. Au fost, totuși, câțiva preoți care, Închiși În umbra urât mirositoare a confesionalului, au fost nevoiți să-și adune forțele, dumnezeu știe cu câtă greutate, pentru că și ei primiseră, În acea dimineață, plicul de culoare violetă și de aceea aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
in-folio, cu pentagrame imprimate pe coperți en sec, ca un grimoire. În fața secretair-ului (și în cumpăna livingului), o masă circulară, din aceeași esență lemnoasă, plantată pe patru picioare sculptate în stilul unor coloane dorice, care se îngropau fiecare, feroce, în edenul absorbant al covorului, prin terminații de forma unor labe de tigru sau de leu; în jur, patru scaune princiare, tapisate cu mătase, în dungi orizontale, negru și ciclamen, cu spătarele în curbe de liră; iar la mijlocul tăbliei, de grosimea unui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în cele patru colțuri ale lumii cunoscute, din Scoția și până în Italia, și din Iberia până la Marea Neagră, odată cu învățătura, crezul și botezul Mielului sacrificat, și cele șapte simboluri-relicve sacre proteguitoare, ale grației Acestuia, menite să le șteargă muritorilor, păcatul din Eden: Așchiile din Sfânta Cruce, apoi Sfânta Lance, Marama Sfântă și Cununa de Acacia, Sudarium-ul și Sfântul Giulgiu, și Potirul Sfânt. Tu, Mare Maestru, amintește-ți! Adu-ți aminte cum ai fost binecuvântat, în Ptolemais Antiohia, pentru onoarea neprețuită de a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
blajin. Crezi că... o să fie pedepsit? i se adresează acesta, Avocatului. E posibil. Lucrurile se schimbă. Ce-ți face muierea cu curul, nu-ți mai repară nici un sfânt, cu capul! Tocmai a călcat tabu-ul dulcelui fruct oprit, din grădina Edenului. Se pregătește de remaniere. Măiculiță! A-nțărcat bălaia! Uită-te la el, săracul! îi răspunde Fratele, înclinând din cap către Îngerul care zace acum prostit, în scaun, indiferent, ataractic, cu simțirile retrase înlăuntru, supte, către ceva cu neputință de închipuit. O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să răzbească în viață, să asude muncind din greu, dar rămîn cu o problemă : îi trage corentu’ ! Și mai este ceva, la pachet cu „corentu’ ” : înfășatul ăsta prelungit și practicile supraprotective ulterioare îi lasă individului o nostalgie mai puternică după edenul protejat al copilăriei și o dificultate sporită de maturizare autonomă. Românul iese greu din scutece. Iar cînd iese, înjură de mamă... Vulpea și nevroza balcanică Invitat la un team-building corporatist să produc niște selfăawareness printr-un roleăplaying pe echipe (lucru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]