2,381 matches
-
beligerantă față de autorii pe care îi invocă în construcțiile sale. Dintre criticii care au analizat opera publicistică argheziană, puțini scapă de accentele critice ale exegetei. E respins, în principiu, actul critic lipsit de dicțiune, falacios, cel care mimează virilitatea argumentului edificator. Sunt neutralizate clișeele și falsele locuri comune, sunt descalificate argumentele futile și e dezavuată banalitatea variilor poncife. Doar câteva prestații critice, consideră Minodora Sălcudean, ating altitudini valorice moderne, fructificând cu adevărat caracterul de operă deschisă al publicisticii argheziene. Între acestea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
strategic mizează, așa cum am văzut, pe cu totul alte arme: ironia subtilă, diasirmul, parabola persiflantă, umorul absurd sau frust, portretul ridicol sau scenariul burlesc ș.a. care, aglutinate argumentației punctuale, creează un discurs unic, atemporal prin originalitate. În acest sens, e edificatoare însăși viziunea lui Arghezi privind polemica: În războiul cu pușca, materia se isprăvește și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea pierdută și cu baioneta ruptă, soldatul pune mâna pe ce găsește și dă. În polemica vorbelor ea trebuie să fie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
invitându-l la meditație, angajându-l în dispută, urmărind să-i zdruncine letargia intelectuală. Eminescu, angajat într-un demers euristic, caută să obțină adeziunea cititorului prin infailibilul demonstrației. Elocința discursului său rezidă în combinația infailibilă dintre argumentația punctuală și exemplul edificator, o combinație construită arhitectural dintr-o informație pluridisciplinară. Textele sale polemice sunt în esență o pledoarie pentru dezbaterea ideatică de înaltă ținută (pentru că, observă gazetarul Eminescu, "caracterul obștesc al luptelor din viața publică a românilor e că în mare parte
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
însă parcurgerea lor presupune secvențialitatea temporală. în același mod, o reprezentare concentrică proiectată tridimensional, prin schimbarea unghiului privirii, „în la teral“, sau, altfel spus, printr-o „secțiune longitudinală“, va produce imaginea, transferată în plan, a unei reprezentări axiale. Un exemplu edificator pentru convenționalitatea reprezentării este oferit în mistica iudaică de reprezentarea sistemului sefirotic. Astfel, în literatura cabalistică se vor regăsi ambele configurații: modelulaxial, alarborelui sefirotic, denumit Yosher (ebr., y.sh.r, „a fi drept“, „a sta vertical“), res pectiv modelul concentric
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a pâinii în sângele și trupul lui Hristos. Un practicant autentic al unei tradiții eronat catalogate drept „idolatre“ se va închina nu idolului din piatră, ci prezenței divine care se manifestă prin ea în manieră iconică. O analiză matură și edificatoare în acest sens, purtând pregnant (și inevitabil) amprenta demersului fenomenologic, se regăsește la Jean Luc Marion, în lucrarea Idolul și distanța: „[...] trebuie să schițăm funcția sau, mai degrabă, modul de funcționare a idolului. Asta presupune, în primul rând, o rezervă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
diferită de aceea întâlnită la bacteriile Gram-pozitive. Alți componenți găsiți în membrana cianobacterială externă au fost acizi grași atipici și carotenoide care sunt rar prezenți în unele bacterii Gram-negative. Titrarea acido-bazică a pereților celulari pentru caracterizarea suprafețelor bateriene nu este edificatoare datorită faptului că la unele bacterii (incluzând și cianobacteriile), peretele celular este acoperit de polizaharidele extracelulare (Phoenix și al., 2002). Biosorbția unor coloranți cu cianobacteria Calothrix sp. tulpina KC97, izolată din ape termale este dependentă de învelișul său aderent la
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
de nopți", a fost neplăcut surprins de două lucruri: a constatat că autoritățile britanice se refereau la indieni numindu-i niggers, ceea ce l-a șocat și a trimis o scrisoare de protest lordului Granville, Ministrul de Externe. Iată un pasaj edificator: Just because a man has a black face and a different religion than our own, there is no reason why he should be treated as a brute. Tot atunci a aflat din ziarul The Times că mama lui va fi
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în relația protocolară cu Philip, ducele de Edinburgh. De abia în 1857, Albert a fost numit de Parlament prinț-consort. ** Gillie sau ghillie, cuvînt scoțian, desemna un servitor. În istoria Scoției, el era mîna dreaptă a șefului clanului respectiv. ‡‡‡‡‡ Un exemplu edificator: Frederika Wilhelmina Amelia ("Moretta"), cea de-a doua fiică a lui Vicky, se îndrăgostise de Alexandru de Battenberg (Sandro), prinț domnitor al Bulgariei autonome. Țarina Maria, soția lui Alexandru II al Rusiei, îi scrie fratelui ei, Alexandru de Hessa și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fi desprinsă din rîndul democrațiilor "recente", țări unde instituțiile democratice de bază au fost fondate și s-au menținut în a doua jumătate a secolului al XX-lea. O altă serie de experiențe se poate desprinde de pe urma destinului tragic dar edificator al țărilor care au avut instituții democratice la un moment dat în secolul al XX-lea, dar au fost desființate și au cedat, cel puțin pentru o vreme, în fața unui regim autoritar. Deși aceste trei surse doveditoare majore nu au
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
supraviețuire“ toponimele care au dobîndit o notorietate socială ridicată și care pot desemna, prin mutația de sens inversă decît cea petrecută în procesul toponimizării, adică prin înlocuirea (sau dublarea, asocierea) individualizării cu generalizarea, o clasă de obiecte. Cîteva exemple sunt edificatoare în acest sens: academie amintește de Grădina lui Akademos din apropierea Atenei, unde și-a întemeiat Platon școala sa filozofică; amoniac este „extras“ din numele unei regiuni din Deșertul Libiei, Amonia, unde s-a obținut pentru prima oară substanța respectivă, prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe care am „cultivat-o“ în ultima vreme, este perspectiva istorică romanică, în general puțin studiată până acum. Prima abordare de acest fel o găsim în discursul de recepție la Academia Română al lui Sextil Pușcariu (1920), al cărui titlu este edificator: „Locul limbii române între limbile romanice“. În anii ’60 ai secolului trecut, chestiunea a fost reluată de I. Fischer, în volumul al II-lea al tratatului Istoria limbii române (1969), al cărui redactor responsabil a fost I. Coteanu. În expunerea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
întitulat Farbige Tone und Tonende Farben. Considerații interesante sunt făcute prin reluarea ideilor lui Cesare Lombroso asupra omului de geniu. Nu poate generalize faptul dotării senestezice a geniilor sau a oamenilor dotați cu un talent deosebit, însă prezintă o ilustrare edificatoare în această privință. Dintre pictori îl exemplifică pentru audiția sa colorată pentru instrumente muzicale pe germanul Johann-Leonhard Hoffmann, lucru care se poate spune și despre Ludwig von Beethoven și Giacomo Meyerbeer. Din corespondența compozitorilor germani Joachim Raff și Louis Ehlert
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
meticulos concepute despre situația laboratoarelor au scris autorii americani și vest-europeni. Dintre cei care s-au evidențiat în această privință amintim pe William O. Krohn, C.R. Garvey, Christian A. Ruckmick, Coleman R. Griffith și Edward Franklin Buchner. Unul din studiile edificatoare asupra dezvoltării laboratoarelor de psihologie în America este realizat de către Edmund Burke Delabarre, profesor la universitatea Brown la sfîrșitul secolului XIX și inceputul secolului XX (1991-1932, profesor asociat din 1991, profesor începând din 1996) și director la laboratorul de psihologie
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
apare în atâtea scrieri despre el. Considerăm că atitudinea sa este de înțeles dacă luăm în considerație trăsăturile de personalitate reliefate cu ocazia unui incident descris de Magda Negrea în lucrarea intitulată "Liceul de Aplicație al Seminarului Pedagogic Universitar-Iași". Evenimentul edificator pentru caracterizarea profesorului Ioan Găvănescul are loc în cursul anului școlar 1908-1909 a instituției mai sus amintite și s-a desfășurat pe fondul unui conflict latent între profesorii secundari care activau direct cu elevii și conducerea Seminarului care era formată
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cărnăria care defineau borșul (import polonez) servit la mesele boierilor; deseori (mai ales în perioadele de post), țăranii se mulțumeau cu „borșul holtei“, în care nu fierbeau nimic altceva în afară de ceapă și sare. O zicală citată de Elena NiculițăVoronca este edificatoare în acest sens: „Borșul poate să fie și «de topor»; pui toporul în borș să fiarbă, dar dacă are într-însul ce-i trebuie, tot e bun.“ Borșul rusesc sau ucrainean, precum și barscz ul polonez se făceau, pe vremuri, din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de naturalețe / 170 2.4.2. Puterea emoțională a gestului / 172 2.4.3. Sensibilitatea comediantului / 176 3. Lessing, un emul al lui Diderot / 183 3.1. Anticlasicismul / 184 3.2. Realismul în serviciul moralității / 186 3.3. Un spectacol edificator / 191 4. Goldoni, reformatorul comediei în Italia / 194 4.1. Commedia dell'arte, un gen cu reguli fixe / 195 4.2. Reforma / 197 4.2.1. De la improvizație la text / 197 4.2.2. Abandonarea măștii / 198 4.3. Scopul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
primei jumătăți a Marelui Secol. De aceea își împrumută el exemplele exclusiv din teatrul lui Corneille, unde eroii, îndrăgostiți de sublim, sacrifică totul "gloriei" lor62. Citând Horațiu și Cidul, Nicole se oprește în special la Theodora, fecioară și martiră. Caracterul edificator al piesei lui Corneille nu este, după părerea lui, decât aparent, căci eroina nu este înzestrată cu smerenie. Pentru Nicole, care vorbește în numele jansenismului, virtuțile creștinești nu ar trebui utilizate în teatru, căci adevăratul creștin este un om umil care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în însăși esența lui, căci încurajează pasiunile umane. Majoritatea pieselor franceze oferă spectacolul cu monștri ai căror crime sunt făcute scuzabile de către autorul care plasează în gura lor maxime ce le justifică acțiunile infame. Rousseau neagă posibilitatea existenței acestui teatru edificator pe care Enciclopediștii visează să-l fondeze. Un personaj virtuos, după părerea lui, nu are cum să placă publicului. "Să se pună, numai ca să vedem, pe scena franceză, un om drept și virtuos, dar simplu și necioplit, fără galanterie, și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comedie serioasă" cu una din primele sale piese, Jidanii (Die Juden), în 1750. Consacrată problemei antisemitismului problemă asupra căreia Lessing va reveni în 1750 cu Nathan cel înțelept -, piesa este prima dramă socială în limba germană. 3.3. Un spectacol edificator Moralitatea spectacolului va fi cu atât mai convingătoare pentru spectator cu cât îl va părăsi el mai emoționat. De aceea Lessing este foarte atent la toate mijloacele susceptibile să întărească puterea emoțională a spectacolului. El se interesează în special de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spiritului în sfera materialității, ilustrează ideile bergsoniene despre comic. În acest context, Loredana Ilie avansează un nou concept operațional. Gândul formulat de Paul Zarifopol: Caragiale deține "vocația râsului ca artă și simțul comicului ca instinct fundamental" este transformat într-o edificatoare constantă a creației și a personalității caragialiene. Simțului comic îi este alăturat absurdul existențial. Incursiunea în apele specioase ale noțiunii are o "lacună". Absurdul nu se corelează exclusiv cu "o vădită criză a lumii și a culturii occidentale". O discuție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În același mod, dacă nu sunt respectate regulile de politețe, precum regula de simpatie ("menajați aproapele!") și cea de demnitate ("menajați-vă singuri!") se poate ajunge la satiră și respectiv la autoironie. Considerăm că un tablou sinoptic mai amplu și edificator în privința locului fiecărui aspect al comicului discutat până acum se poate întocmi prin combinarea mai multor criterii. Pornind de la sugestiile lui Jean-Marc Defays, putem include compartimente distincte ale comicului în funcție de "mijloace, articulare, sens"47. Înțelegem convențional prin "mijloace" suporturile fenomenului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satiricul, ironicul, parodicul, grotescul, absurdul etc. Dacă suprapunem informația referitoare la fiecare mod al comicului așa cum a fost organizată în Comicologia lui Marian Popa peste acest din urmă criteriu al "sensului", putem obține o diagramă mai mult sau mai puțin edificatoare în privința locului pe care îl ocupă fiecare aspect major, a subdiviziunilor derivate din acestea sau a vecinătăților cu care poate interfera. De exemplu, în cadrul modului satiric se precizează poziția și disocierea față de comicul sarcastic, modul parodic presupune delimitarea parodiei de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limitrofe parodiei, amintim studii de referință precum cel al lui K.F. Flögel (Geschichte des Burlesken, 1794) din care se poate deduce raportul de incluziune al parodiei în burlesc, cercetarea lui Daniel Bilous (Intertexte/ Pastiche: L'Intermimotexte,1983) care propune termenii edificatori de interstil și de intertext pentru a deosebi tranșant pastișa de parodie, sau delimitările propuse de Linda Hutcheon în studiul Ironie, satiră, parodie din care rezultă că parodia implică o superpoziționare în relație cu ironia. În orice caz, o specificitate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale absurdității judecăților deduse mecanic, impuse prin facilitatea demonstrației A=B; C=B => A=C: "Logicianul: Iată deci un silogism: Isidor și Pricot au fiecare câte patru picioare. Pisica are patru picioare. Deci, Isidor și Pricot sunt pisici" sau, mai edificator: "Alt silogism: Toate pisicile sunt muritoare. Socrate este muritor. Deci, Socrate este pisică" (Rinocerii). Uneori, lipsa de logică este semnalată printr-un fals nonsens: "D-l Smith: Nu pricep un lucru. De ce la rubrica stării civile, în ziar, se dă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
161, "o tabacheră de tutun, de argint rusesc, masiv, à surprise"162 maschează o situație complet diferită, de tristă strâmtorare financiară. Dintre tipurile de ironie precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]