3,527 matches
-
precum ar fi sărutat buzele celor doi bărbați. Nu era încă hotărâtă ce să facă. Să-l lase pe Mircea să plece de lângă ea așa cum a venit sau să-l prindă în mreje? Viorel era doar un spirit. O poveste efemeră, cu sau fără finalizare. Cum se putea oare termina povestea lor încă neîncepută? Bine desigur că nu. Tot se va afla la un moment dat despre relația lor. Mircea era aproape de ea. Doar întindea mâna și îi aparținea. Era al
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
într-o nouă iarnă,/ Peste trăgaciul puștii umbre de șoimi trecînd;/ Din universul gheții lin izbucnind petarde,/ și-n liniștea amiezii eu încă mai sperînd./ Să conjurăm zăpada să ne redea iubirea,/ Prin transparența-i pură greșelile arzînd,/ E clipa efemer-a înfloririi tandre/ Cînd simt o fierbințeală și-apoi un ger trecînd" (Zăpezi): cum se ve¬de, trăirea erotică, retragerea între zăpezi sînt vegheate de figura lupului "din tindă", un simbol pe care poetul îl scoate de sub semnul infernului: lupul
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
poem, ( ... Călători pașapoarte spre infinit / Unde și când / Pentru ce m-am grăbit ?! („Unde și când pentru ce”) În acest război de uzură, poezia, adorabila fiară, adâncește și împlinește misterele esențiale ale lumii, conducând eul interior spre tensionate victorii asupra efemerului și perisabilului: Poezia: Adorabila Fiară / Colții năuntru, doar ochii-nafară / Efectul eclipselor solare în bulgărul de zăpadă / Argint de nopți neinventate, cu lună, fulgere / Trăznete, curcubee și lanuri singuratece / Cireșii în floare, muguri în devenire / Zăpezi neninse și ape neatinse / Sunete
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
când cuvintele aleargă în fața ta / Fără lesă. („Întâlnire de gradul doi”) Poeta încearcă să-și alunge singurătățile, durerile și spaimele cu un „Descântec de vremuri”, stranie alăturare de interogații și tentații ( Cine fură din tăcere semilune de putere și vocale efemere? / ( ... ) Nedospite oseminte și cuvinte doar cuvinte / Când același timp ne minte și din nou mereu cuvinte) într-o puternică opoziție între sine și voi ( Voi spuneți că ... / Și ochiul se-nfioară-nlăuntru). Drumul (Drumul meu nu e drum, e răscruce), căutarea (Nu
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
timp să ne oprim. Sub ploi de vis, furtuni sau soare, Din viitor, înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc iubirea Unindu-și ramuri verzi spre cer, Sărutul lor de clorofilă Nu seamănă...E efemer. Ninge cu noi peste pădure, E-al cerului sărut plăpând, Sfințind în amalgamul vieții, Iubire, oameni, ram, pământ. foto: Sarutul de Constantin - Brancuș Mugurel Pușcaș (Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: SĂRUTUL / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353935_a_355264]
-
râse zeul, speriat de-un copilandru ce-n mii de șerpi un nod a transformat. Nu au pierit Nu au pierit prietenii mei buni cu care fericit trăiam minuni. Nu am rămas și singur și stingher în ultimul popas din efemer. S-au adunat cu toți în jurul meu și m-au îmbărbătat când mi-a fost greu. În al lor blând atât de bun și cald îmi place când și când ochii să-mi scald. Surâsul lor îmi e ca un
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353957_a_355286]
-
intubată, ci din sinele său curat, cel neexpus realității, cel neatins de mediul crizat și denaturat, sinele său purificat prin poezie. “joc origami cu visele în anticamera inimii îngădui iubirii să cadă pe gânduri pe șevaletul de șoapte” (Totul pare efemer) O definiție a onirismului spune: “Ținta imaginarului oniric - mărturisită, deci conștientă și, ca atare, „construită” - este de a viețui interior într-o altă realitate, paralelă, edificată în ansamblu ca „lume”, funcționînd într-un cronotop nenormat firesc,” (Mircea Braga / INSURGENȚA ONIRICĂ
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1193 din 07 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Este noapte și oare unde mă gândesc? La imaginea de care nu mă dezlipesc, E strălucirea chipului ce licăre'n cer, Luminarea ce întrece orice efemer! E noapte și cam nu adorm nicidecum, Căci urmăresc pe cer steaua acum, Steaua ce din bolta cerului am ales, Și doresc să fac din gingășie-i vers! Nu dorm că nu știu cum si ce să-i spun, Cu din îndrăgirea
CHIPUL CE STRĂLUCE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354060_a_355389]
-
de natura regimului politic, aceea de a lăsa o oarecare autonomie instituției care se ocupa de viața religioasă. Vreau doar să aduc în discuție exemplul Casei Bisericii, un fel de strămoș al Secretariatului de Stat pentru Culte, o instituție relativ efemeră creată în anul 1902 și desființată imediat după primul Război Mondial. Prin Casa Bisericii, guvernele respective au încercat să protejeze viața religioasă, scoțând-o de sub autoritatea unui așa-zis domeniu paternal, cum erau educația sau cultura. Exemplele pot continua, însă
DESPRE VIZIUNEA DOMNULUI VICTOR OPASCHI – SECRETAR DE STAT PENTRU CULTE, CU PRIVIRE LA RAPORTURILOR DINTRE STAT, BISERICĂ ŞI CULTE RELIGIOASE, ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ [Corola-blog/BlogPost/352928_a_354257]
-
până în ziua de azi, evoluția în gândire, atitudine și acțiune imediată a exponenților politici autohtoni nu s-a îndreptat înspre nicio schimbare fundamentală pozitivă care să urmeze cumva vorbele de mai sus. Din contră, dârele tuturor politicilor contemporane de cardașlâc efemer, de regulă, trans- și interpartinice aplicate cu brutalitate de-a lungul vremii întregii nații, sunt cele care au lovit și continuă să lovească dramatic exact ceea ce s-a și vrut, de fapt, a se dezarticula gradual în actuala epocă postmodernă
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
spălarea permanentă a propriei lor imagini, exact ceea ce nu sunt de fapt în realitate, adică niște indivizi onești și venerabili, în stare să mimeze dramaturgic, printr-un joc duplicitar specific, profesionalismul desăvârșit și să distrugă cu vădită intenție, din poziția efemeră oferită pe bani grei și compromisuri majore de către loja-mamă, cariera cinstită a tuturor celor ce nu vor a fi înregimentați în sisteme oculte bolnave și care nu acceptă să joace ceardașul inuman al găștilor mafiote de salon cartieresc). Potopul de
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
ne înșelăm cu 'frumuseți', Izolați în standarde tot preluăm comodități, Nu de ‘a fi’, ci de ‘a avea’ cam și prea mult Pe când ‘fuiorul’ finitei nu-i dus la 'consult'. Singurătățile-npreuna caută ‘iubirea' lejeră, Ființa cuvântului ce-i cam pare efemeră, Luxuriantă-n sensuri, dar slabă-n profund, Se ascund prin versuri de dorul cel mărunt.. Vorba excelentă cam n-ar prea ști să facă, Prin sensurile-i profunde cu ale iubirii casă, Că nu i-ar trebui ei să spună
SINGURĂTĂŢI ..(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353156_a_354485]
-
minții mele, cu scântei. Cu explozii de simțire, am pătruns prin ea grăbit Sa-ntalnesc ce vrea s-ofere universul infinit. M-am trezit purtat pe aripi, într-o lume de mister, Cu păreri de rău că omul este, încă, efemer. De-as putea schimba c-o rază minunată lumea mea, M-aș intoarce-n timp pe data, zburând vajnic pe o stea Și aș spune omenirii că-i posibil orice soarta Să se schimbe, de îndată ce pășim cu toți prin POARTĂ
POARTA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353146_a_354475]
-
Să lucrez cu bucurie, pe al Domnului hotar. Vreau să urc, să stau pe munte înaintea Domnului, Fața Lui să lumineze, peste fața omului, Să îmi văd nimicnicia, slava Tatălui din cer, Harul Lui și veșnicia, cât sunt eu de efemer. Vreau să urc, să stau pe munte înaintea Domnului, Să-mi cobor genunchii-n rugă, s-aud șoapta Duhului. Când vorbește sfânta-I gură, eu S-ascult, să împlinesc, Să-mi pun viața în spărtură, să slujesc făr-să cârtesc. Și
DOAMNE, ÎMPLINEŞTE-ȚI VOIA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353189_a_354518]
-
Hubati Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Azi ai plecat spre țărmul tău de mare, Eu am rămas sub colțul meu de cer Să strâng tăceri din altă așteptare, Alt mâine-n doi la fel de efemer. Cuvintele au început să tacă Și ploi de nostalgii s-au revărsat Pe praf de stări de care se încarcă Un joc de viață mult prea repetat. Am să te-aștept să vii o veșnicie, Cu flori din țara ta
NOSTALGIE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352732_a_354061]
-
este realizată prin intermediul parchetelor. Oamenii au încă tendința să confunde actul de justiție cu spectacolul cătușelor derulat într-o paradă fără sfârșit, în ultimul timp, cu toleranța evidentă a unor structuri de parchet, la rândul lor, înflăcărate de un succes efemer, cu vorbe ce pot cutremura și cele mai tari caractere, prin expunerea deschisă a planurilor de arestări viitoare. Probabil în amintirea vremurilor trecute, toate justificate, desigur, pe considerente ce vor să convingă opinia publică de realizarea justiției. Sentimentul social în
„ROLUL JUSTIŢIEI ÎN SISTEMUL PUTERILOR ÎN STAT” (PRIMA PARTE) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352610_a_353939]
-
urmărim spectacolul altor vieți, în care să ne regăsim și nimic mai mult... Oamenii au nevoie de soluții, să înțeleagă că durerilor, zbaterilor, problemelor cu care se confruntă, există Cineva care le poate da răspunsuri, nu doar pentru viața aceasta efemeră, ci pentru veșnicie. Dacă nu ar exista Acest Cineva - Dumnezeu, care să ofere un cadru de referință, omul ar fi ca o corabie purtată de valurile vieții, aruncată de pe un mal pe altul, fără o busolă după care să se
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
în vâltoarea gândurilor ce-i creau o senzație de beatitudine,tranversă stradă printr-un loc nepermis și sunetul strident,rece și brutal al cauciucurilor chelelăind pe asfalt,fu ultimul sunet auzit de Mircea și marca ieșirea lui din această viață efemera.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Cu aripile franțe / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Cătana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
glasul său, nici lavă fără ființă, ci cântec și entuziasm. Spectacolele în care joacă Adrian Enache la „Tănase”, dar și pe scenele de oriunde, ori la televiziune, poate că mult prea rar aici, din cauze arhicunoscute, denotă că nu e efemeră clipa dacă are roade. Și are roade neîntocmite, roade care înmuguresc din spirit și înfloresc în viața sufletească a unui public tot mai chemat la spectacol, deși e tot mai refuzat la bunăstare. Spectacolele în care joacă Adrian Enache, dar
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
simți în suflet acea scânteie, De vrei la lupta demoni să te ieie, Că ai în piept vederi miraculoase, De-ai trece chiar și-n haine leioase, Poți de vrei să te înalți spre cer, Unde nimic nu piere-n efemer, Lângă o --Femeie! De este un izvor cu ape line, Unde tineri vin să se închine, Într-acele primăveri alese, Printre flori din zori culese, C-ar fi și ca o rază de soare, Ce ne mângâie încrezătoare, Numai ea
CINE-I EA..FEMEIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353694_a_355023]
-
și talent, din experiența ei de viață, din memoria întâmplărilor și evenimentelor care i-au motivat lupta pentru împlinirea de sine. Aceiași sensibilitate și candoare o găsim și în poemele sale, unde autoarea, surprinde încă mai pregnant nostalgia existenței noastre efemere pe acest pământ, acompaniata de dorul și amintirea tuturor celor dragi întorși în veșnicie. De multe ori, pe malul Beicii,/ visez la casa-n care am fost născută,/ o casă mică printre flori,/ unde am fost foarte fericită... //... Privind, atent
TITINA NICA ŢENE- MĂRTURISIRI DE VIAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353676_a_355005]
-
adevarată, cel puțin din punctul de vedere al celor care cred. Nu este exclus însă să spunem adevărul deși premizele și argumentele noastre să fie false sau neconvingatoare. Cunoaștem în parte fiindcă suntem doar o particulă dotată cu inteligență străbătând efemer, într-o clipă, un ocean de incertitudini. (Dogmele matematice și cele religioase) • Atunci când uităm că lumea în care trăim nu este decât una din posibilitățile cosmice, este greu să ieșim din labirinturile logicii, din paradox, din dilemă. Fiindcă sântem parte
DESPRE LIMITELE CUNOAȘTERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354151_a_355480]
-
să curgă după proiecțiile imaginare, metafizice, ale eternei întoarceri. (Timpul) • Nici o civilizație nu poate dăinui dacă nu are la bază, ca infrastructură ideea divină, conceptul de dăinuire, voința și dorința de a îndura și de transcende timpul și ceea ce este efemer. Dar, se va spune, civilizația romană a durat atâtea sute de ani deși în chintesență a fost ridicat și s-a menținut pe temelii seculare. Da, dar civilizația romană avea sub temelie, îngropată în straturi peste straturi arheologice, pietrele de la
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
eternei reîntoarceri ne-a ajuns din urmă din nou. Realitatea metafizică ar trebui totuși să existe cel puțin din necesitatea de a ne putea explica și justifica însăși sensul existenței din lumea aceasta. (Imaginația neființei) • De la contingent la peren, de la efemer la etern, în starea de nemurire totul este repetabil, nimic nu este implacabil, totul este reversibil. Există mereu șansa de a lua totul de la capăt. Veșnicia este nelimitată și Dumnezeu, etern și infinit fiind, nu are de ce să se grăbească
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Azi, duminica... (4) Capcana dintre răsărit și apus... Emilian Oniciuc- 22.04.2017 Soarele roșu se pierde după orizont în apusul propriei eternități pentru a răsări din aceeași eternitate deasupra clipelor efemere... (Bineînțeles într-o duminică albastră...) Suntem o rotiță dintr-un mecanism ancestral și învârtim alte rotițe zimțate care antrenează roata melcată a unei mașini de zămislit scrisori pe banda rulantă a sufletului... Unele rotițe patinează în gol, redactând continuu scrisori
AZI, DUMINICĂ... (4) CAPCANA DINTRE RĂSĂRIT ȘI APUS... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354224_a_355553]