60,631 matches
-
măsură să împlinească funcția mediatoare în dezbaterea actuală despre învățământul eticii și religiei. Cu siguranță nu ar fi doar pe placul meu dacă înaltele ierarhii ecleziastice ar înțelege, în cele din urmă, că ar putea contribui cu o mai mare eficiență la afirmarea valorilor creștine doar în contextul valorilor umane comune, și nu opunânduli-se și dacă ar adopta strategia solidarității și înțelegerii în schimbul conflictului și al polarizării. În 1994 am dedicat cartea mea Creștinismul. Esență și istorie celor patru personalități creștine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
persoane/familii, încredințați în vederea adopției). O altă realizare importantă este închiderea unui număr mare de centre care adăposteau, în sistem clasic, peste 100 de copii. Se acordă în această perioadă o importanță semnificativă serviciilor de prevenire a abandonului, dar în ceea ce privește eficiența măsurilor de reintegrare a copilului în familia biologică păstrăm reticențe în apreciere, ca urmare a lipsei studiilor și evaluărilor de specialitate. Anul 2004 aduce un nou pachet legislativ în domeniul protecției copilului aflat în dificultate, intrat în vigoare începând cu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
relația dintre recunoașterea diferențelor și adaptarea copilului este mai degrabă curbilinie decât liniară, prin urmare cele două extreme rejectarea totală a diferențelor, respectiv puternica insistare pe diferențe conduc deopotrivă la rezultate adaptative negative pentru copil. Brodzinsky și Jackiewicz sugerează analiza eficienței strategiilor de coping în contextul solicitărilor impuse de diferite cicluri ale vieții. Aceștia au arătat că, modelul de coping bazat pe rejectarea diferențelor, este comun în rândul părinților care au copii foarte mici, dar descrește în intensitate, odată cu creșterea copiilor
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
social și cognitiv de adaptare la adopție 248 Actor Stresori Solicitări Resurse de coping Copil Expectanțe eronate bazate pe: lipsa abilităților sociale capacitate scăzută de atașament deficiențe comportamentale un nivel scăzut al sentimentului de permanență perceperea unui nivel scăzut al eficienței de sine lipsa suportului social Separare și pierdere Definirea rolului Provocările naturale impuse de dezvoltare Consistența muncii asistentului social Frați/surori Suport din partea părinților biologici și/sau a asistenților maternali Vizite de pregătire, utilizarea de materiale, cartea vieții etc. Grupuri
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de variabile personale precum: stima de sine a copilului, capacitatea de autocontrol și stăpânire de sine, încrederea interpersonală, valorile și, în mod deosebit, de dezvoltarea cognitivă. Experiența clinică sugerează că, acei copii, cu stimă de sine scăzută, un sentiment al eficienței scăzut și un simț al controlului slab tind să evalueze negativ experiența adopției și să utilizeze strategiile de coping mai puțin eficiente în procesul de adaptare. De aici se structurează două categorii de copii: cei care se autoînvinuiesc pentru că au
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
aduce viitorului părinte toate informațiile de care are nevoie. Acest lucru nu înseamnă neapărat lipsa de competență sau dedicare a profesioniștilor. Mai degrabă trebuie văzută prin prisma teoriei învățării de-a lungul vieții. Institutul Evan B. Donaldson Adoption 332 accentua eficiența strategiilor de pregătire bazate pe metode și surse multiple, surse de documentare scrise, dar și interacțiunea directă cu părinți adoptatori, adulți adoptați în copilărie și părinți biologici. Interesant de constatat este faptul că, adoptatorii chestionați în studiul nostru au acordat
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
așa fel încât tot ceea ce va ține de această ajungere la aparență făcută posibilă de o metodă definită și va răspunde premisei acestei metode va constitui obiectul său, un element al domeniului științei în chestiune și în același timp dovada eficienței și realității sale. În acel moment în care estetica a înțeles necesitatea de a se comporta față de opera de artă așa cum o fac celelalte științe față de natură, de a o supune unei metode de investigare care să se garanteze pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
studente, una este absolventă a unor cursuri postliceale, celelalte au absolvit opt sau zece, respectiv douăsprezece clase. La întrebarea cum au rămas însărcinate, ele răspund: fie nu au folosit mijloace contraceptive, deoarece nu le cunosc sau nu au încredere în eficiența lor, fie le-au folosit, dar s-au produs erori. Nici una nu și-a dorit copilul în mod conștient. Două au exclus ideea avortului, ca fiind un păcat intolerabil; patru au avut în vedere această posibilitate, dar nu i-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sale. Autori ca W. Niskanen, A. Breton dezvoltă o adevărată teorie econo-mică a birocrației, demonstrînd că, pe lîngă deficiențele pieței (market failures), există și importante carențe ale sectorului public, care conduc la o dezastruoasă alocare a resurselor și la o eficiență pe măsură. Dacă mulți observatori au contestat în timp capacitatea autorităților publice de a dezvolta politici economice stabilizatoare, de data aceasta este contestată chiar voința lor în acest sens, arătîndu-se faptul că guvernanții pot avea chiar un interes contrar, creînd
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prelevărilor obligatorii (impozite + cotizații sociale/P.l.B.) este prea ridicată (45% în Franța, de exemplu) și handicapează competitivitatea întreprinderilor și initiațiva individuală. Este aproape un truism să mai afirmăm că nu poate exista pro-tecție socială reală și efectivă fără o prealabilă eficiență economică, concretizată în rezultate pe piață, în societate și last but not least în bugetul Statului. Sistemul de redistribuire statală a veniturilor costă prea mult și este puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echitații sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
intervenții limitate ale Statului (venit minim garantat, drept de învățămînt gratuit, asistență sanitară etc.). Întrebarea este în ce proporții trebuie realizată mixtura respectivă, iar răspunsul nu poate fi dat decît în funcție de conjunctura spațio-temporală specifică. Respectul valorilor umane fundamentale atrage și eficiența eco-nomică, premisă necesarmente indiscutabilă, pe calea către o repartiție socială mai justă a bunurilor și serviciilor. Aici recte pentru realizarea distribuirii sau redistribuirii necesare în favoarea celor cu adevărat năpăstuiți trebuie să intervină și societatea civilă (cetățeni, grupuri, asociații, biserici ș.a.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
financiară a crescut, dar și activitățile de finanțat la nivel local s-au multiplicat, administrațiile locale fiind efectiv sufocate de arierate și covârșite de probleme. O descentralizare și o autonomie reale și efective se impun, în primul rând, pentru asigurarea eficienței economice a sectorului public, pentru simplificarea procesului decizional și a traseelor fluxurilor financiare, ca și pentru lăsarea la dispoziția autorităților locale a pârghiilor și mijloacelor necesare pentru a-și îndeplini mandatul, pentru instituirea și desfășurarea unor relații directe și corecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a unui sistem eficient. În acest sens, e bine de reținut faptul că un sector public de mari dimensiuni nu este recomandat, datorită costurilor exorbitante, birocrației și ineficientei sale. Apoi, descentralizarea nu conduce la slăbirea guvernului central, ci la creșterea eficienței acestuia. Nu în ultimul rînd, descentralizarea întărește democrația participativă, directă. În general cu excepțiile de rigoare, desigur cu cît o țară are un grad de dezvoltare mai mare, cu atît costurile sectorului public sunt mai mici și invers. Descentralizarea sectorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
deciziei și execuției către autoritățile locale), cu un suport legislativ adecvat. Descentralizarea și autonomia presupun atît libertatea autorităților locale în formularea propriilor politici, cît și competențe de natură legislativă, de execuție și control. Se contează, astfel, pe o mai mare eficiență în alocarea resurselor, pe o calitate mai bună a serviciilor și pe un răspuns mai adecvat nevoilor cetățenilor. În realitate, există trei modele de guvernare: 1) centralizată; 2) descentralizată și 3) parțial descentralizată. 1) Guvernarea centralizată exclude orice nivel intermediar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
reduse în cazul guvernărilor locale. La fel, eficacitatea unui parteneriat public-privat este cu atît mai ridicată cu cît el se desfășoară la un nivel cît mai descentralizat, ceea ce nu înseamnă că simpla devoluție legislativă și executivă conduce automat la o eficiență superioară. De multe ori, o responsabilitate prea mare poate sufoca o guvernare locală. De aceea este mult mai utilă încredințarea activităților către sectorul privat, care asigură quat erat demonstrandum și o eficiență superioară. Descentralizarea mai poate prezenta un avantaj major
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
devoluție legislativă și executivă conduce automat la o eficiență superioară. De multe ori, o responsabilitate prea mare poate sufoca o guvernare locală. De aceea este mult mai utilă încredințarea activităților către sectorul privat, care asigură quat erat demonstrandum și o eficiență superioară. Descentralizarea mai poate prezenta un avantaj major pentru o societate și anume competiția între comunități, pe care o stimulează, cu referință specială la producerea/furnizarea de bunuri și servicii publice. Astfel, autoritățile locale adoptă, vrînd-nevrînd, logica piețelor, în încercarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
central, urmînd ca destinația efectivă să fie stabilită de către autoritățile locale. Descentralizarea este considerată o cale de reducere a dezavantajelor birocrației și de către Școala de la Virginia (Public Choice). Principalul său reprezentant, James Buchanan, consideră că așa cum concurența între firme produce eficiență și descentralizarea și competiția între unități descentralizate are rezultate pozitive, mai ales în condițiile mobilității crescînde a capitalurilor, informațiilor și persoanelor. Descentralizarea crește responsabilitatea autorităților locale și obligă la inovații în organizarea producerii și furnizării bunurilor publice, la performanțe manageriale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și efectuarea investițiilor necesare în infrastructură. Astfel, crește rolul regiunilor în organizarea economico socială și se produc mutații semnificative ale frontierelor economice în mai toate zonele lumii. Lumea se deplasează în căutarea bunăstării, care nu poate veni decît dintr-o eficiență superioară și practicarea unor prețuri "corecte", rezultate din aplicarea unor criterii economice, mai curînd decît a unora ale așa-numitei "etici sociale", promovate de statul asistențial. Gradul și maniera de descentralizare diferă de la țară la țară, potrivit tradiției, propriei "filosofii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Societatea informațională spre care ne îndreptăm este, în esență, o societate descentralizată. Evoluția tehnologică, standardizarea și concentrarea capitalurilor au influențat și continuă să influențeze și procesul administrativ. Economiile de scară au devenit o realitate și ele contribuie mult la creșterea eficienței economice și sociale. Nu e vorba de o simplă mecanică politică sau socială aici, ci de fenomene mult mai complexe ce caracterizează evoluțiile postindustriale și care modifică atît natura statului cît și a guvernării locale, punînd un accent deosebit pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
filantropie persistă, fie în cadrul familiilor, fie în cadrul administrațiilor private. Pe total, economiile de piață articulează deci, într-o anumită ma-nieră, aceste diferite tipuri de activitate. În principal, dinamismul lor se bazează pe întreprinderile comerciale, care urmăresc profit și a căror eficiență este fără încetare confruntată pe diverse piețe, chiar dacă acestea nu sunt strict conforme cu modelul walrasian. Dar toate produsele necesare vieții într-o societate nu pot fi produse doar în cadrul comercial. De aceea se dezvoltă inițiative private colective, care urmăresc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
concentrează tot mai mult în mîinile a tot mai puține persoane. Cum remarca James Tobin, "Capitalismul de piață generează mai degrabă inegalitate decît armonie față de valorile democratice. Sursele acestei inegalități nu pot fi, însă, remediate fără sacrificarea flexibilității și a eficienței economiilor capitaliste"13. Economia de piață și sistemul politic democratic nu sunt deplin compatibile, prezintă diferențe și chiar contradicții, au propriile sisteme de valori și propriile reguli în ce privește luarea deciziilor. Iată, sintetic, o prezentare a unor elemente divergente: Sistem de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
divergente: Sistem de piață (economic n.n.) Sistem democratic (politic n.n.) Proces de schimb Bunuri și servicii private Sistem de valori economic Interes privat Mînă invizibilă Roluri economice (producător, consumator, investitor, salariat) Suveranitatea consumatorului Recompensă: profit Instituție majoră: afacerea Principii active: eficiență, productivitate, creștere Proces politic Bunuri și servicii publice Sustem de valori pluralist Interes public Mînă vizibilă Roluri politice (politician, cetățean, grupuri de interes public) Suveranitatea cetățeanului Recompensă: vot Instituție majoră: guvernarea Principii active: justiție, echitate, dreptate Sursă: Rogene Buchol, Essentials
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
colectiv, mult mai greu de determinat, mai ales cu transparența necesară. Ceea ce reprezintă banul pentru economia de piață liberă, reprezintă votul pentru econo-mia publică, din punct de vedere politic privind lucrurile. Din punct de vedere economic, tot criteriile economice, de eficiență și rentabilitate, ar trebui să guverneze, măcar într-o anumită măsură și sectorul public. Necazul cel mare îl reprezintă însă acumularea bogăției prin intermediul puterii politice, prin corupție, trafic de influență etc. Guvernul trebuie să slujească cetățenii în mod egal. Tratamentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fundamental, dar lipsa unui sistem bine articulat și a unui aparat de stat eficient, care să acționeze în sensul schimbării, reprezintă una dintre piedicile majore în țările aflate în tranziție. Microeconomia furnizează reguli clare de evaluare a performanței economice. Evaluarea eficienței, a rentabilității și productivității este bine dezvoltată și se bazează pe criterii cantitative. Dar, la nivel macroeconomic, evaluarea este mai puțin clară, existînd totuși cîteva obiective sau criterii cantitative pentru măsurarea performanței, bazate pe judecăți de valoare și teorii de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
evaluare a economiei de piață este reprezentat de eficienta alocare a resurselor. Dacă în realitate, piața ar realiza această alocare, nu ar mai fi nevoie de intervenția guvernului. Dar cum nu este cazul, putem evalua acțiunile guvernului prin prisma promovării eficienței și competitivității în realitatea economică și a legilor menite să faciliteze aceste scopuri, ca și altele, cum ar fi: dreptatea, echitatea, justiția, libertatea, realizabile prin intermediul instituțiilor poli-tice și culturale ale societății. Măsurile de promovare a eficienței și competitivității se întemeiază
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]