2,768 matches
-
viață. Aceste „mobiluri” Își au originea tot În pulsiunile supraeului, de natura lor depinzând d orientarea către formarea sau dezvoltarea unui anumit tip psihomoral. Aceste mobiluri sunt următoarele: aă nevoia de a avea, de a acumula pentru sine, care corespunde egoismului, egocentrismului persoanei; bă nevoia de a oferi, mergând chiar până la sacrificiul de sine, care corespunde altruismului, deschiderii individului către ceilalți; că nevoia de a se elibera, de a fugi, de a evada, dorința de căutare sunt proprii acțiunilor idealiste; dă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
le-a pierdut. Prin aceasta, modelul moral oferă căile de trecere, de depășire de sine și de proiecție a ființei Într-un alt registru al existenței. Este momentul ieșirii persoanei din starea de cădere și reintrare acesteia În viața morală. Egoismul care mă Închide În cercul narcisic al ființei mele apare, În cazul acesta, ca sursă a viciilor și a căderii mele sufletești și morale. Totul se reduce la persoana mea și la nevoile pe care urmăresc cu orice preț să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să le realizez, să mi le satisfac. Dar, astfel sfârșesc prin a mă izola mai mult de ceilalți, a mă Însingura și a mă goli sufletește și spiritual. Condamnarea la singurătate Înseamnă și sfârșitul ființei mele. Soluția ieșirii din singurătatea egoismului o dă Întâlnirea mea cu ceilalți, o Întâlnire care mă deschide și-mi anulează vidul interior prin iubire. Valoarea modelului moral pozitiv constă În faptul că aceasta oferă celuilalt căldura iubirii, anulând angoasa care umple vidul singurătății persoanei. În locul angoasei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Iubirea nu este numai deschiderea mea către celălalt. Ea este o „punte exterioară” Între două persoane, dar și o experiență interioară comună a acestora. Prin iubire, eu Încetez de a mai fi singur și izolat, ies din Închiderea narcisică a egoismului meu, primesc de la celălalt și, la rândul meu, Îi dăruiesc acestuia. Darul acesta dintre două persoane este o Întâlnire de ordin superior, o corespondență spirituală care stabilește un acord sufletesc special Între cei doi, este relația de comuniune dintre persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
forme: avariția, caracterizată prin rapacitate, aviditate, cupiditate, posesiune, nevoia de a acapara pentru sine, de a păstra; ea reprezintă un atașament normal pentru „a avea” în sensul strict material; hipertrofia Eului se referă la constituția paranoică și se manifestă prin egoism, egocentrism, autoerotism, autofilie, narcisism, psihorigiditate, orgoliu nemăsurat, posesiunea egocentrică narcisică; ea reprezintă o afectare a lui „a fi”; competiția sau „situația-cheie” se caracterizează prin dorința de afirmare, de dominare, invidie, ură, gelozie, înclinarea către agresivitate; ea este legată de situația
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
universal, stabil, nodul vital”; când aduce pe lume ființe mici, asemănătoare ei, femeia se recunoaște în ele și apare un sentiment de simpatie și de pietate, dar și de proprietate; este un fel mascat de dragoste de sine, care schimbă egoismul în simpatie și instinctul de proprietate în impulsiune afectivă (T. Ribot); la femei, tendințele ostile față de copii se pot manifesta în două direcții: manifestări pasagere de ostilitate, iritabilitate, injurii, care apar la mame tandre și afectuoase în perioada premenstruală; din
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dintre mobilurile cele mai puternice ale activității umane, ea având semnificație atât pentru sine, cât și pentru ai săi. Problema nivelului economic este legată de cea a instinctului de proprietate. Uneori, însă, când dorința de „a avea” se combină cu egoismul, cu „a acapara”, ea se centrează exclusiv pe propria persoană, devenind avariție. Teama de viitor și nesiguranța obligă individul la acumulări de resurse materiale și financiare, adesea nejustificate. În această privință, un aspect cu valoare în psihoigienă este dat de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
slabe, mai șterse, se diminuează acuitatea senzorială (văz, auz, tact, gust, miros); se produce o diminuare a memoriei, în special pentru datele noi, recente; gândirea suferă o regresiune de tip infantil; sentimentele superioare și morale se șterg, fiind înlocuite cu egoismul, avariția și lăcomia. În ceea ce privește tipologia bătrânului, se descriu două tipuri: o bătrânețe fiziologică, manifestată printr-o stare de euforie senină, lipsită de griji, surâzătoare, mulțumită de sine și de lumea înconjurătoare, bine adaptată la realitate; o bătrânețe rea, urâtă, grea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de la executarea serviciului militar, dezertări din armată, stări reactive etc.; - la adultul sociopat remarcăm următoarele trăsături de personalitate: accentuarea stării de instabilitate, dificultăți considerabile de integrare socio-familială sau profesională, traiul din expediente, acțiuni delictuale nete, un mod de viață parazitar, egoism și instabilitate afectivă, tendința la emigrație și aventuri, fuga de responsabilitate. Pe acest fond de personalitate, la deviantul sociopatic pot apărea diferite forme psihopatologice pure, manifestate prin următoarele: crize de agresivitate clasică de tip autosau heteroagresiv; stări depresive legate de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
direct legate de regimul funcțional al instinctelor, perversiunile privesc: instinctul de conservare, instinctul de reproducere și instinctul de asociere. Le vom analiza pe rând. Instinctul de conservare se referă la următoarele aspecte clinico-psihiatrice: voracitatea, bulimia, anorexia, coprofagia, potomania, pica, toxicomaniile, egoismul, avariția, colecționarismul, cleptomania. Instinctul de reproducere privește erotismul exagerat sau diminuat (satiriasis, nimfomanie), aberațiile sexuale (sadism, masochism, fetișism, necrofilie, pedofilie, gerontofilie, zoofilie, incest, homosexualitate, lesbianism), impudicitatea. Instinctul de asociere se referă următoarele aspecte: simpatia, asocierea după interese, asocierile cu caracter
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
impedimentelor și eronatei organizări a societății, a perfecționat numai o parte din oameni, cei mai mulți sunt numai spoiți, și simțul natural, perind supt această mască fără fond (subl. ns.), lasă un gol ce-l ocupă superficialitatea și minciuna”. Ochiul moralistului identifică „egoism”, „indiferență”, „profanațiuni”, „viclenii”, „șaralatanii”: Însă accentele elegiace sunt abandonate subit. Boerescu părea să găsească În progres explicația consolatoare: „În fine toate acelle societăți, cari sunt destinate ca prin experinția lor să ajungă la veritate, cată a trece din fatalitate prin
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
resursele naturale. Dar felul în care le folosim dezvăluie dacă le recunoaștem sau nu ca pe un dar de la Dumnezeu. Când israeliții au vrut să mănânce carne în pustiu, Dumnezeu le-a dat prepelițe pe săturate. Însă, din lăcomie și egoism, ei au mâncat în exces, provocându-L la mânie pe Creator (Numerele 11:31-33). Dumnezeu a rămas neschimbat. Prin urmare, creștinii trebuie să se străduiască să nu facă risipă, pentru că risipa poate fi un semn de lăcomie. Unii sunt de
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
Societatea „George Enescu”. Dintre societățile culturale din secolul al XIX-lea foarte influentă a fost Românismul (București, 1869-1871), al cărei președinte și doctrinar, B. P. Hasdeu, pune o piatră de hotar între românism ca „unitate, libertate, adevăr” și cosmopolitism ca „egoism, sclavie și minciună”. În 1920 se încearcă înființarea unei societăți a scriitorilor români la Chișinău, din al cărei comitet de conducere fac parte Mihail Sadoveanu, Ștefan Ciobanu, Tudor Pamfile, Nicolae Dunăreanu, N.N. Beldiceanu, Apostol D. Culea. Datorită unei vieți literare
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
lui Ionel Teodoreanu. Mircea Eliade dă comentariul intitulat Teama de necunoscut, Ion Frunzetti figurează cu textul polemic Pictura românească, replică la un articol al Olgăi Greceanu despre începuturile picturii naționale, iar Virgil Carianopol cu Popas în literatură, unde dezaprobă invidia, egoismul ce caracterizează tagma scriitoricească și aduce un elogiu modestiei unor poeți ca George Gregorian, I. Gr. Periețeanu și Iovan Ducić. O recenzie necruțătoare la traducerea lui N. Bogdan din Plutarh, Viețile paralele ale oamenilor iluștri: Alexandru cel Mare și G.
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
în profunzime să existe probleme serioase. Astfel sunt justificările superficiale și autoîndreptățirea. “Noi, care am jertfit totul pentru copiii noștri, le-am oferit totul ... nimic nu le-a lipsit...” Acestea ar putea fi făcute dintrun spirit de posesie care arată egoismul părinților. Copilul sensibil simte lucrul acesta și se simte sugrumat de iubirea posesivă a părinților și încearcă să se elibereze și să respire. Nu ne întrebăm, oare, prin faptul că i-am dat de toate copilului și nu l-am
DEMNITATE ŞI RESPONSABILITATE. In: Arta de a fi părinte by Mariana Pleşcan () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1413]
-
împart între ambii părinți, chiar dacă unuia îi revine o parte mai mare din responsabilitate decât celuilalt. Familia nu este o piesă de teatru în care fiecare își joacă rolul fixat. Excesul de dragoste înseamnă o falsă dragoste și duce la egoism și răsfăț. După dragoste cea mai mare necesitate a copilului este de a fi condus, de a i se indica ceea ce poate face și ceea ce nu, de a i se cere să se supună unor autorități. Dragostea și autoritatea dau
ROLUL FAMILIEI ÎN REUŞITA ŞCOLARĂ. In: Arta de a fi părinte by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1393]
-
este liniște. Toate aceste aspecte familiale trebuie cunoscute de educatori pentru a putea veni în ajutorul copiilor aflați în situații dificile. O altă cauză a "încruntării elevului o constituie atitudinea distantă, neglijentă a unor părinți, generată de lipsa de timp, egoism, autoritate excesivă sau indiferență. Copilul nu mai are cui să ceară un sfat, să-și împărtășească gândurile, părerile, dorințele, devenind dezorientat și neliniștit. Pe de altă parte, același efect stresant și apăsător este produs de grija exagerată, sâcâitoare a unor
DEFICIENŢE ÎN RELAŢIA ELEV - ŞCOALĂ - FAMILE. In: Arta de a fi părinte by Carnariu Doina, Carnariu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1412]
-
Sentimentele de mulțumire sau de dezgust față de sine sunt în mod normal provocate de succese, de dorințe împlinite, de poziția bună sau recunoașterea pe care o avem în societate. În cultura iudeo-creștină stima de sine ridicată apare constant asociată cu egoismul și culpabilitatea. În psihanaliză stima de sine este considerată a se dezvolta prin interiorizarea imaginilor parentale și identificarea cu acestea, ea fiind deseori asociată cu sentimentul de culpabilitate. Mecanismele de apărare prezentate în teoria psihanalitică sunt considerate a avea drept
STIMA DE SINE - O COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII ADOLESCENTULUI. In: Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
de vedere În fața Congresului, Kogălniceanu Îi preciza ministrului ad-interim al afacerilor Externe de la București că mandatul Încredințat a fost Îndeplinit cu lealitate. „Dacă lucrurile s-au Întors Împotriva noastră, vina este a situației din Europa și a politicii interesului și egoismului care a fost mai tare decât aceea a dreptului”; vezi <ref>Mihail Kogălniceanu, Documente diplomatice, doc. nr. 149, p. 248-249.</ref> </footnote>, ceea ce, firește, nu se adeverea. La un moment dat, convins că sudul Basarabiei era pierdut, Kogălniceanu Înclinase spre
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
aceste familii, cu prea multe autorități și cu conducere multiplă, copilul care se știe subiect de discuții continue și chiar de certuri interminabile și violente, este pornit să atragă atenția anturajului prin ieșiri comportamentale aberante: negativism ( încăpățânare, nesupunere, îndărătnicie, etc.), egoism, lene, minciună, fuga dintr-o parte în alta. Acest copil proceda astfel, tocmai pentru a-și impune dominația proprie asupra adulților. Manifestarea încăpățânării este firească și normală, dar momentul în viață în care apare și intensitatea acestei manifestări ne va
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
și expozivitate, - tulburări intelectuale (bradipsihie, perseverare și vâscozitate mintală, dificultăți în concentrarea atenției și distractibilitate). b) Tulburări psihice secundare, constând din următoarele aspecte psihopatologice privind în special personalitatea copilului: - frica și groaza de accese, - neliniștea anxioasă datorată nesiguranței în raport cu ambianța, - egoism accentuat, - gelozie față de frați, - iritabilitate și susceptibilitate exagerate, - capricii și încăpățânare, - explozii de agresivitate cu reacții antisociale, - tendințe la clastromanie, mitomanie, vagabondaj și fugi. 24. PSIHOZELE EXOGENE II (Psihozele toxice) Cadrul general Psihozele toxice ocupă un loc special în grupa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obiect al voinței”, o „tentație a voinței” (curiozitate, plăcere, aventură). Păcatul este individual, pozitiv, transcendent și discontinuu. El apare ca o categorie concretă și ireductibilă. Să insistăm asupra acestor aspecte. Păcatul este individual. Acesta, aparținând individului, are un caracter de egoism, fapt care implică un Eu. Înainte de a păcătui, omul nu este un Eu. El devine un Eu prin păcat. Acest Eu este o întoarcere către sine a omului, un mod particular de „a se vedea pe sine”. În sensul acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
consecința unui proces de senilitate cu atrofie cortico-cerebrală difuză a creierului. Debutul clinic este de două feluri: debut clinic insidios, caracterizat prin următoarele: instalarea unui deficit progresiv de tulburări de memorie și caracter, uitări, neglijențe, indiferentism față de ocupațiile obișnuite, meschinării, egoism, neîncredere etc.; debut sub formă de episoade acute caracterizate prin următoarele tulburări: agitație psihomotorie, fugi, conduite delictuale, somnolență diurnă cu insomnii nocturne, vagabondaj, episoade confuzionale cu dezorientare temporo-spațială, idei delirante de prejudiciu, stări depresive și ipohondriace, melancolie anxioasă, delir de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
spiritual, Sibiu, 1943; Douăzeci și cinci de ani de viață spirituală în Ardeal, Sibiu, 1944; Ardealul, grădina rădăcinilor românești, București, [1945]; Jurnal metafizic, îngr. și postfață Marin Diaconu, București, 1998; Pentru tine, Sfântă Transilvanie, îngr. Marin Diaconu, București, 1998. Traduceri: Dimitrie Gusti, Egoism și altruism, București, 1969; Georg Simmel, Rembrandt, București, 1978; Thomas Thilo, Arhitectura clasică chineză, București, 1981; Theodor Lipps, Estetica. Psihologia frumosului și a artei, I-II, București, 1987. Repere bibliografice: Ștefan Lazăr, Literatura ardeleană de azi, ȚA, 1935, 786; Vlaicu
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
în casa preotului, vinovații îl conving, cu viclenie, pe un țăran cam slab de minte, Todor Ciupe, zis Ipu, să ia fapta asupra lui. Motivația acceptării de către acesta de a se lăsa omorât rămâne puțin plauzibilă; în schimb, cruzimea ipocrită, egoismul, filistinismul celor ce nu își fac scrupule din a sacrifica un inocent ies la lumină într-un mod ce amintește de Boule-de-Suif, nuvela lui Maupassant. Din perspectiva ideologică îndeobște conformistă adoptată în proză e privită existența și în teatrul lui
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]