2,955 matches
-
a unei persoane influente, apărarea cuiva care deține putere într-o discuție etc. reprezintă investiții, mai mult sau mai puțin costisitoare, în vederea obținerii unor beneficii personale (promovare profesională și alte servicii sau bunuri). Motivația actelor altruiste poate consta în nevoia egoistă de reputație. Sume de bani donate săracilor dintr-o anume parohie și alte acte de caritate nu înseamnă altceva decât mijloace de a crește prestigiul în fața comunității. (Și de aici foarte multe avantaje, inclusiv materiale.) Într-o formă aproape cinică
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de bani și alte gesturi de ajutorare a unor persoane nu reprezintă altceva decât satisfacerea nevoii de superioritate de statut, de a marca dependența celorlalți față de tine. Chiar conduitele cotidiene ce par dezinteresate (banii dați cerșetorilor) au la bază motivații egoiste, cum ar fi aceea de a scăpa de disconfortul și teama pe care insistența solicitanților - uneori acompaniată de gesturi fizice - le induce. Cea mai consistentă (și specifică) explicație a altruismului în termeni costuri-beneficii este aceea că, atunci când indivizii percep că
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și teama pe care insistența solicitanților - uneori acompaniată de gesturi fizice - le induce. Cea mai consistentă (și specifică) explicație a altruismului în termeni costuri-beneficii este aceea că, atunci când indivizii percep că, în interacțiunea cu alții, comportamentele lor strict individuale și egoiste determină o pierdere a utilității pentru ei înșiși, sunt înclinați a lua în considerare efectele acestor comportamente asupra celorlalți și sunt dispuși să le înlocuiască cu acte altruiste. Este în joc un calcul pur pragmatic. Teorema lui G. Becker (1991
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sunt dispuși să le înlocuiască cu acte altruiste. Este în joc un calcul pur pragmatic. Teorema lui G. Becker (1991) privind altruismul în familie reflectă acest lucru. Esența teoremei este că prezența unei persoane generoase (altruiste) incită alți membri, chiar dacă egoiști, să maximizeze bunăstarea întregului grup familial. Formulată în termeni mai specifici, ea spune că „fiecare beneficiar, indiferent de cât de egoist este, maximizează venitul familial al celui de la care a primit beneficiul (al binefăcătorului) și, prin urmare, internalizează toate efectele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
altruismul în familie reflectă acest lucru. Esența teoremei este că prezența unei persoane generoase (altruiste) incită alți membri, chiar dacă egoiști, să maximizeze bunăstarea întregului grup familial. Formulată în termeni mai specifici, ea spune că „fiecare beneficiar, indiferent de cât de egoist este, maximizează venitul familial al celui de la care a primit beneficiul (al binefăcătorului) și, prin urmare, internalizează toate efectele acțiunilor la ceilalți beneficiari” (p. 288). Teorema se mai numește și Rotten Kid (copilul răutăcios). Aceasta pentru că Becker demonstrează teorema pe
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
pe un exemplu cu un frate rău și invidios pe sora sa, care primea mai mare atenție din partea tatălui. Autorul arată, servindu-se de un limbaj tehnico-matematic, cum altruismul tatălui induce un altruism al băiatului față de sora sa. Deși foarte egoist, băiatul își dă seama că, dacă nu se poartă altruist față de soră, el va pierde în ansamblu mult mai mult, din cauza comportamentului tatălui lor. 1.4. Teorii ale beneficiilor psihologicetc " 1.4. Teorii ale beneficiilor psihologice" Paradigma costuri-beneficii utilitaristă, profesată
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
stări psihice cauzate de o situație încărcată emoțional (în care cineva este agresat sau i se întâmplă ceva neplăcut). Prima reacție duce la ajutorarea celui cu probleme, a doua (centrarea pe sine) putând conduce la asistență prosocială, dar din motive egoiste, pentru a-și rezolva propriul disconfort emoțional. De regulă însă, oamenii încearcă să se elibereze de tensiunea produsă de episoadele și scenele dramatice nu implicându-se, ci părăsindu-le. De altfel, Batson și-a bazat construcția teoretică pe studii concrete
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
membrilor, ci necesitatea ca aceștia să fie activi și să-și continue munca. Foarte puțini (nici jumătate) „rezistă” mai mult de un an. De remarcat că mai statornice sunt persoanele care-și bazează opțiunea de voluntariat pe motive așa-zis „egoiste” cum ar fi nevoia de a se înțelege mai bine pe sine, creșterea prețuirii de sine și credința într-o dezvoltare personală pozitivă. Cei a căror motivație este saturată de valori umanitar-morale abstracte „neegoiste” părăsesc mai repede asociațiile. Remarca de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
colaboratorii săi (1999) au semnalat bunăoară că, mai ales atunci când resursele grupului sunt limitate - ceea ce într-un fel sau altul este aproape întotdeauna cazul -, bunul colectiv este amenințat pe două căi: (1) indivizii folosesc resursele pentru ei, adică sunt puternic egoiști, sau (2) dacă ajută, o fac selectiv, empatia lor fiind direcționată preferențial spre anumite persoane din grup. În mod practic, altruismul selectiv se produce, de exemplu, când ajutorul financiar al unui sponsor se îndreaptă nu spre un număr mare de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
o valoare În sine, fapt care implică o anumită responsabilitate față de propriile sale acte și față de semenii săi. Aceasta o ajută să se pună de acord cu lumea și cu ceilalți, dar și să progreseze, desprinzându-se de orice sentimente egoiste și de izolare față de celelalte persoane. În felul acesta, individualismul va fi Înlocuit cu spiritul de comuniune. Orice persoană are o vocație comunitară. Ea nu poate trăi singură. Prezența sa În lume este o existență comună, Împreună cu celelalte persoane. „Ființa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a se afirma sunt În directă condiționare cu principiile de afirmare ale Eului mai sus prezentate. Având În vedere importanța acestor aspecte, le vom analiza În continuare. Orgoliul este trăsătura care urmărește afirmarea Eului. Aceasta este o tendință de afirmare egoistă, care poate lua adesea aspecte exagerate sau chiar să contravină, În mod flagrant, cu normele morale. Din acest motiv, una dintre funcțiile pe care le exercită Supra-Eul moral asupra Eului unei persoane este de a reprima orgoliul acesteia. Acțiunea represiv-modelatorie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
orgoliul este o trăsătură a Eului de factură psiho-morală. Sensul orgoliului este de a imprima Eului acea tendință prin care persoana respectivă să se impună În raporturile sale cu ceilalți, dar În același timp de a urmări o anumită cultivare egoistă a realizării exclusive de sine În competiția cu ceilalți. Astfel considerat, orgoliul este trăsătura psiho-morală a Eului de factură competițională, În raporturile persoanei cu ceilalți, dar și de autosusținere, de autoevaluare, de satisfacere narcisistă. Prin aceasta se descoperă Înrudirea directă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
incapacitatea de a acționa direct, de lipsa de Încredere În forțele proprii, de nesiguranță. 6. Atitudinea față de sine Atitudinea față de sine are caracter de complementaritate În raport cu atitudinea față de celelalte persoane. Atitudinea față de sine se construiește, În primul rând, din pulsiunile egoiste ale Eului personal. Ele sunt alimentate și Întreținute de o anumită structură a Supra-Eului individului respectiv. Pulsiunile egoiste au la originea lor instinctul de conservare, grija persoanei față de ea Însăși, neliniștea legată de faptul că integritatea și viața persoanei pot
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Atitudinea față de sine are caracter de complementaritate În raport cu atitudinea față de celelalte persoane. Atitudinea față de sine se construiește, În primul rând, din pulsiunile egoiste ale Eului personal. Ele sunt alimentate și Întreținute de o anumită structură a Supra-Eului individului respectiv. Pulsiunile egoiste au la originea lor instinctul de conservare, grija persoanei față de ea Însăși, neliniștea legată de faptul că integritatea și viața persoanei pot fi periclitate. Din acest motiv, atitudinea față de sine, ca formă de manifestare a egoismului, se construiește pe fondul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și ceea ce mi se oferă mie. În felul acesta, altruismul reprezintă o dăruire sufletească reciprocă. Egoismul mă conservă și mă dezvoltă interior, pe când altruismul mă afirmă și mă dezvoltă În exterior, prin relațiile mele sufletești și morale cu ceilalți. Singurătatea egoistă, care ar reprezenta pericolul de a mă Închide În mine, este compensată, sau chiar anulată, de comunicarea altruistă, care are valoarea de a mă deschide către ceilalți. c. Transcendența Egoismul și altruismul sunt dispoziții ale Eului meu. Ele privesc persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de viață exemplare etc. În felul acesta, treptat, Eul va Înceta să mai reprezinte persoana reală, devenind un fel de suport valoric al unui personaj, adesea, destul de Îndepărtat de persoana autentică. Cui servește aceasta? În primul rând orgoliilor unui Eu egoist. Schimbarea biografiei În mitografie va da o altă semnificație Eului personal. Îi va conferi siguranță, dar din punct de vedere psihologic nu reprezintă altceva decât o formă de compensare a propriului său trecut incert, obscur sau traumatizant. Romanul psihobiografic are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu ceea ce K. Jaspers a descris, În planul conștiinței, sub numele de situații-limită. Ca și situațiile-limită, situațiile Închise ale vieții au un caracter limitativ. Ele Închid persoana În planul trăirii sale interioare, fiind astfel legate de sentimentele personale, de natură egoistă. Sentimentele personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul individului. Ele pot fi comunicate de către individul respectiv celorlalte persoane, sau pot fi deduse de către aceștia din manifestările și trăirile persoanei respective. Sentimentele personale nu pot fi Însă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
simțite și nici Înțelese de ceilalți. Aceste sentimente, centrate pe individul respectiv și aparținând exclusiv acestuia, se raportează fie la o stare de automulțumire, fie la o stare de insatisfacție față de sine. În oricare dintre aceste situații, prin originea lor egoistă, aceste sentimente fac ca individul să sufere, să se simtă o persoană-limită, izolat În raport cu ceilalți, lipsit de satisfacții și având, În final, sentimentul unei răpiri a libertății sale. Situațiile-Închise ale vieții, strict individuale, sunt trăite de persoană În trei planuri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trei planuri: somatic, sufletesc și În câmpul conștiinței, ca sentimente morale. O Încercare de a clasifica situațiile Închise este posibilă numai prin raportarea lor la tipurile de sentimente care le generează. În felul acesta, remarcăm existența unei corelații Între sentimentele egoiste și stările limitative ale individului, după cum urmează (P. FoulquiéĂ: aă Orgoliul, reprezentând tendința individului de a se autovaloriza, dorința de afirmare În raport cu ceilalți, nevoia de a ieși În față, de a se impune. bă Mândria, reprezentând vanitatea, sentimentul atașării față de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prezență, suspicioasă și temătoare. Umilința este forma de autodepreciere, de „aplecare la pământ” (lat. humilis = care este la pământ, Înjosit, umilit, slab, neînsemnată. Ea arată o stare de slăbire a Eului personal, autoacceptată sau impusă către de alții. Sentimentele morale egoiste, mai sus menționate, stau la baza situațiilor Închise ale vieții, care frământă, torturează fizic, sufletește și moral individul, făcând ca acesta să sufere. Suferința, În plan sufletesc, durerea În plan fizic, corporal, chinul În plan moral sunt cele trei forme
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
privi, de a eticheta, sau atitudinea adoptată de persoană față de situațiile sale de viață are, În primul rând, o conotație afectivă, fiind raportată la sentimentele acesteia. Arătam mai Înainte că situațiile Închise ale vieții sunt În raport cu sentimentele personale, de factură egoistă, ale individului. Acestea Îl Închid, limitându-l la propria sa persoană. În cazul situațiilor deschise ale vieții, intră În joc o altă categorie de sentimentele sufletești și morale, diferite de cele generate de egoism, și anume sentimentele sociale. Acestea din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Dacă situațiile Închise ale vieții sunt inevitabile și ni se impun independent de voința noastră, situațiile deschise sunt cele construite de noi În plan sufletesc și moral. Ele constau În efortul continuu de autodepășire de a ieși din Eul tău egoist și de a te dărui celuilalt prin sentimente altruiste, de comuniune. „A-fi-cu-ceilalți” presupune anularea izolării și a singurătății, ceea ce reprezintă primul pas către deschidere și eliberare. A te elibera Înseamnă „a-fi-tu-Însuți” și „a-fi-propriul-tău-stăpân”. Libertatea este siguranță. Ea este calea către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reciproc, ei se dezvoltă În mod progresiv. Iubirea creează o grijă și, implicit, o responsabilitate reciprocă, morală, dar și sufletească a mea față de celălalt. Prin aceasta, grija creștină raportată la iubirea aproapelui este o grijă altruistă, și nu una grija egoistă, interioară, Întoarsă către mine dintr-o neliniște ontologică, existențialistă, care mă Închide și Îmi arată că sunt singur, Împingându-mă către disperare. Prin grija pentru aproapele meu, Eu am datorii morale și sufletești față de celălalt, la fel ca și acesta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
căuta, incapabil de a se putea fixa Într-un loc anumit. Acest tip psihomoral este dominat de pulsiunile inconștientului. El este tipul care caută mereu să evadeze din realitatea imediată. Este dominat de nevoia de libertate și noutate. 2. Tipul egoist Este tipul revoluționarului. El este un tip psihomoral de factură egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Acest tip psihomoral este dominat de pulsiunile inconștientului. El este tipul care caută mereu să evadeze din realitatea imediată. Este dominat de nevoia de libertate și noutate. 2. Tipul egoist Este tipul revoluționarului. El este un tip psihomoral de factură egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură orice se opune realizării propriilor planuri. Idealul său este proiecția sublimată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]