1,494 matches
-
al II-lea Ghica, văzând că biserica „[...]au rămas slabă și foarte săracă[...]”, într-un act din 8 mai 1752, trece administrarea mănăstirii din mâinile urmașilor celor lăsați de Constantin Brâncoveanu în cea a Eforiei Spitalului Sf. Pantelimon din București, egumenul și călugării având a se ocupa de cele spirituale, iar spitalul de cele materiale. Această închinare avea să fie un contract în toată regula, prin care călugării, în schimbul administrării și întreținerii bunurilor (reparații, construcții etc.), dădeau o sumă anuală de
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
spitalul de cele materiale. Această închinare avea să fie un contract în toată regula, prin care călugării, în schimbul administrării și întreținerii bunurilor (reparații, construcții etc.), dădeau o sumă anuală de 25 de taleri. Tot Eforia se ocupa și de numirea egumenilor, precum și de numirea și întreținerea a doi preoți pentru locuitorii din sat. Cutremurul puternic din 1802 dărâmă turlele bisericii, surpă zidurile și fisurează turnul de la intrare dărâmând partea superioară. Ceva reparații s-au făcut abia între anii 1828-1836 când se
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
fost tuns în monahism la Mănăstirea Cetățuia din Iași, primind numele monahal Iacov. A fost ales la 26 iunie 1918 ca arhiereu-vicar al Eparhiei Hușilor cu titulatura de "Bârlădeanul". Devine apoi arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei (1921-1923), îndeplinind și funcția de egumen al Bisericii “Sf. Spiridon” din Iași. La 29 martie 1923 a fost ales ca episcop al Dunării de Jos, cu reședința la Galați. Este întronizat la 31 martie 1923, în prezența regelui Ferdinand I al României. La 31 decembrie 1923
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
și ca urmare a închinării Mănăstirii Probota în 1677 de către mitropolitul Dosoftei către Ierusalim. Deși era metoc al Probotei, călugării de la Mănăstirea Râșca nu au recunoscut această închinare, mănăstirea devenind de sine stătătoare, supusă doar Mitropoliei Moldovei. În perioada stăreției egumenului Calistru Ene (1750-1778), mănăstirea a început să fie refăcută treptat. Biserica a fost reparată în anul 1766, dar nemaireușind să-și recupereze nici vechiul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată și nici vechea arhitectură a clădirilor mănăstirești care au
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
Biserica a fost reparată în anul 1766, dar nemaireușind să-și recupereze nici vechiul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată și nici vechea arhitectură a clădirilor mănăstirești care au fost în cea mai mare parte reconstruite. Între anii 1798-1799, egumenul Chiril a refăcut chiliile mănăstirești, apoi în anul 1815 egumenul Sofronie a zidit un paraclis lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul Grigore Crupenschi. Mănăstirea a fost prădată de către turci în anul 1821, "„când numai zidul au rămas
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
-și recupereze nici vechiul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată și nici vechea arhitectură a clădirilor mănăstirești care au fost în cea mai mare parte reconstruite. Între anii 1798-1799, egumenul Chiril a refăcut chiliile mănăstirești, apoi în anul 1815 egumenul Sofronie a zidit un paraclis lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul Grigore Crupenschi. Mănăstirea a fost prădată de către turci în anul 1821, "„când numai zidul au rămas”". Pe vremea mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842), stareț fiind arhimandritul Isaia
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
arhitectură a clădirilor mănăstirești care au fost în cea mai mare parte reconstruite. Între anii 1798-1799, egumenul Chiril a refăcut chiliile mănăstirești, apoi în anul 1815 egumenul Sofronie a zidit un paraclis lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul Grigore Crupenschi. Mănăstirea a fost prădată de către turci în anul 1821, "„când numai zidul au rămas”". Pe vremea mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842), stareț fiind arhimandritul Isaia (1821-1842), în perioada 1823-1827, după cum arată și inscripția pusă atunci, s-au executat numeroase
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
cu prilejul lucrărilor de restaurare a bisericii, care au urmat puternicului incendiu din 1921. De asemenea, el a pus să fie zugrăvite pe peretele nordic al pridvorului tabloul ctitorilor: Petru Rareș și familia sa, precum și pe episcopul Macarie. Tot în timpul egumenului Isaia s-au construit și actualele chilii de pe latura sudică și estică, lărgindu-se totodată și vechea trapeză din 1765. Cu prilejul acestor lucrări, s-a amplasat pe peretele sudic al pridvorului o pisanie cu caractere chirilice, având următorul text
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
pe peretele sudic al pridvorului o pisanie cu caractere chirilice, având următorul text: ""Întru cinstea și mărirea sfântului ierarh Nicolae, patronul acestii monastiri, la anul 1827 în zilele preasfințitului mitropolit Veniamin Costache, cu osărdia și cheltueala preacuviosului arhimandrit Kir Isaia egumenul acestui sfănt lăcaș care sau prefăcut după modelul obișnuit acum în Moldova sau lărgit înlăuntru prin dărmarea unui părete din mijloc sau mărit și sau întărit ferestile cu gratii, sau adaos proscomidiar, sau înformat fostul pridvor în trupul bisericii adăogiendusă
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
în două volume. La 100 de ani de la moartea sa, la 20 iunie 1991, a fost amplasată pe clădirea turnului clopotniță o placă de marmură care atestă acest fapt. Cișmeaua din curtea mănăstirii a fost refăcută la 1849 prin osârdia egumenului Neonil. În anul 1872, s-au executat aici lucrări de reparații ale mănăstirii. S-au realizat acoperișurile cu bulb de pe turnul porții și de pe cuhne, s-a dărâmat pridvorul, s-a închis intrarea de pe latura de sud și s-a
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
al Antiohiei și ale secretarului său, arhidiaconul Paul de Alep, care la 19 august 1657 au poposit „la o mănăstire cu hramul Sfântul Mihail, dar de obiceiu numită Clocociov”, care seamănă cu Mănăstirea Stănești de peste Olt și este „stăpânită de egumeni și de călugări greci, de la Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte” . Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar mai ales după secularizarea averilor mănăstirești, complexul a pierdut mai multe avarii, ca urmare a jafurilor, a primului război
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
uneltire contra ordinii sociale. A trecut prin închisorile din Brașov, Aiud și Jilava, fiind eliberat în 1964. După ce a primit preoția, Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamț. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat și dus la Suceava, ținut în anchetă nouăzeci de zile, bătut și chinuit pentru acuzații fără nici un suport real. După ani de detenție la închisoarea de la Aiud, a fost eliberat și i s-a permis
Arsenie Papacioc () [Corola-website/Science/308544_a_309873]
-
a fost hirotonit întru arhiereu de către mitropolitul Antonie Plămădeală și arhiepiscopii Bartolomeu Anania, Iustinian Chira, Andrei Andreicuț, Calinic Argatu, Ioan Mihălțan și Emilian Birdaș. Ca arhiereu vicar a continuat și coordonarea vieții monahale de la Mănăstirea Rohia, fiind ajutat de un egumen, precum și a întregii vieții monahale din cuprinsul Eparhiei. Ca activitate pastoral - misionară consemnăm faptul că, alături de arhiepiscopul Iustinian, a târnosit și resfințit biserici, a hirotonit preoți și diaconi, a adresat multe cuvinte de învățătură pentru întărirea credinței strămoșești și îmbunătățirea
Iustin Hodea () [Corola-website/Science/308642_a_309971]
-
apoi ca preot paroh în localitățile românești din regiunea Transcarpatică (Ucraina): Apșa de Mijloc, Apșa de Jos și Valea Scradei. În anul 1975 a fost transferat la Mănăstirea "Înălțarea Domnului" din comuna Ciumalevo (Transcarpatia). A fost ridicat la rangul de egumen în anul 1986 de către episcopul de Muncaci și apoi la cel de arhimandrit la data de 3 decembrie 1989. În anul 1989, revine în Basarabia unde slujește ca preot la Catedrala "Nașterea Domnului" din Chișinău. La data de 25 mai
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
Mănăstirea Căpriana), veche ctitorie voievodală. La data de 20 iulie 1990, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a ales doi monahi moldoveni în funcțiile de Vicari ai Arhiepiscopiei de Chișinău: pe arhimandritul Petru Păduraru ca episcop de Bălți și pe egumenul Vichentie Moraru ca episcop de Tighina (Bender). Chemarea sa la arhierie (ipopsifierea) a avut loc la 31 august 1990. A fost hirotonit întru arhiereu la 1 septembrie 1990 în Catedrala "Nașterea Domnului" din Chișinău de către Patriarhul Alexei al II-lea
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
studiat ca extern și a lucrat ca inspector în cadrul Biroului de relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei. În perioada iunie 1991 - 18 noiembrie 1992 a slujit ca rector al Catedralei "Sf. Treime" din orașul Kalinin, fiind ridicat la rangul de egumen (1992). Începând din data de 18 noiembrie 1992, a îndeplinit funcția de protopop de Voznesensk în cadrul Soborului Episcopiei din Tver. În această calitate, el s-a făcut remarcat prin organizarea pichetării și a demonstrației publice cu ocazia transferării Catedralei ortodoxe
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
a urmat doi ani de studii, iar în anul 2000 s-a transferat la sectorul extern al Academiei Teologice din Kiev, absolvind în anul 2003. În ziua de Paști a anului 1988, mitropolitul Serapion l-a ridicat la rangul de egumen și la 20 noiembrie același an la cel de arhimandrit. În perioada 14 ianuarie 1988 - 15 februarie 1989 a fost paroh al bisericilor din satele Pecești (raionul Rezina) și Scumpia (raionul Fălești). A fost numit apoi ca econom la Mănăstirea
Marchel Mihăescu () [Corola-website/Science/308686_a_310015]
-
și a întregii Ucraina, l-a hirotonit ierodiacon, apoi la 18 ianuarie 1982 este hirotonit ieromonah de către același arhiereu. Din anul 1982 intră ca ieromonah în Lavra Serghiev Posad din Moscova. În anul 1985 a fost ridicat la rangul de egumen. La data de 20 iulie 1990, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a ales pe egumenul Vichentie Moraru ca episcop de Bender (Tighina), Vicar al Arhiepiscopiei de Chișinău. Patriarhul Moscovei a dispus ridicarea sa la 28 august 1990 la
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
același arhiereu. Din anul 1982 intră ca ieromonah în Lavra Serghiev Posad din Moscova. În anul 1985 a fost ridicat la rangul de egumen. La data de 20 iulie 1990, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a ales pe egumenul Vichentie Moraru ca episcop de Bender (Tighina), Vicar al Arhiepiscopiei de Chișinău. Patriarhul Moscovei a dispus ridicarea sa la 28 august 1990 la rangul de arhimandrit. A fost hirotonit întru arhiereu la 2 septembrie 1990 în Catedrala "Nașterea Domnului" din
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
10 septembrie 1992, ieromonahul Petru a fost numit duhovnic la Mănăstirea de maici "Sf. Cuvioasă Paracheva" din satul Bursuc (raionul Nisporeni), cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Hâncu. La 12 iulie 1993, Mitropolitul Vladimir l-a ridicat la rangul de egumen în cadrul Mănăstirii Hâncu. Părintele Petru și-a urmat studiile superioare la Academia Teologică din Kiev (Ucraina) (1994-1998), la secția "fără frecvență" și la Facultatea de Drept a Universității de Stat din orașul Chișinău (1995-1999). În anul 1995 este numit director
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
a primit de la ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a Întregii Moldove mai multe distincții bisericești: Crucea de aur (27 octombrie 1992); Crucea cu podoabe (27 octombrie 1993); dreptul de a sluji cu ușile deschise până la Tatăl Nostru (1996); toiag de egumen (12 iulie 1997) etc. În anul 1997, arhimandritul Petru a fost numit în funcția de membru al Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a Întregii Moldove, prin Decretul Nr. 116. În această calitate, el
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
fost eliberat la presiunea membrilor comunității, strânși la locul execuției. Eliberat, Mihai își ține promisiunea luată în fața lui Dumnezeu și construiește mănăstirea. Cea mai veche menționare documentară a Mănăstirii Mihai Vodă se găsește în grammata patriarhală din 1591 întocmită de egumenul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la muntele Athos. Conform acestui document Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazul să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
Podul peste râul Dâmbovița, care făcea legătura cu mănăstirea a fost construit tot în această perioadă, sub îndrumarea lui Mihai Viteazul. Conform unei inscripții de pe fronstispiciul bisericii: „La 1594 s-a zidit această biserică, iar ușa în anul 1711, pe timpul egumenului Iosif din Milos”, se poate deduce că înălțarea edificiul s-a finalizat în anul 1594. Cinci ani mai târziu (august 1599), Mihai, printr-un act păstrat până în zilele noastre, a închinat locașul sfânt Mănăstirii Simonopetra de pe Muntele Athos. În anul
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
descrie mănăstirea ca fiind construită din piatră, așezată pe un deal, având ca anexe 100 de încăperi. Acesta notează în jurnalul său măreția mănăstirii-cetate și locul său între celelalte mănăstiri din jur: La începutul secolului XVIII, în 1711, datorită unui egumen grec, bisericii îi sunt adăugate ornamente sculptate la ferestre și uși și îi sunt adăugate sculpturi la ușa principală. În 1761 lăcașul de cult suferă un incendiu, starea de ruinare agravându-se în anii următori. În 1775, în apropierea mănăstirii
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
Dealul, dar mai însuflețite și mai atrăgătoare decât acestea, datorită diferenței de material folosit și a culorilor acestora. Ramele ușilor și ale ferestrelor sunt realizate din piatră și sunt împodobite cu sculpturi de la începutul secolului al XVIII-lea de către un egumen grec (1711). Construcția are și câteva rânduri de cărămidă special tăiată și așezată în dinți de fierăstrău, reprezintă transpunerea unui model folosit și la construcția Bisericii Curtea de Argeș. În interiorul bisericii pereții sunt pictați cu ctitorii lăcașului de cult: Mihai Viteazul, soția
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]