1,905 matches
-
mutații geopolitice etc. Într-un al treilea capitol, sunt prezentați "vampirii pămîntului", state și organizații, lucrători in-dividuali, care s-au afirmat în ultimul timp, dar, prin comportamentul lor iresponsabil, amenință pacea, sănătatea economiei și a întregii planete. Capitolul al patrulea, "Elegii din post-tranziție", este dedicat "țărișoarei noastre" și are un pro-nunțat caracter critic la adresa celor care o guvernează, dar și a "ethosului românesc", mai în-clinat spre contemplare și vrajbă decît spre acțiuni concrete și constructive. Nu întîmplător, el se încheie cu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
diferitelor încarnări ale urîtului, cartea se încheie cu un apel la compasiune. În cuprinsul său întîlnim urîtul din natură, urîtul uman, fizic și spiritual, o succesiune de ilustrări la capătul căreia poți exclama nedumerit: "Cît de frumos e urîtul!" IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE O vreme am fost optimist. Dar acum găsesc societatea românească într-un grad avansat de descompunere. Parcă un duh rău trece peste noi. Piramida socială a fost întoarsă cu vîrful în jos, peste tot sunt cultivate adevărate nonvalori
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
222 3.9. Balșoi problema 225 3.10. Noua "Noua Rusie" 228 3.10.1. Dasvidania, d-le Putin! 238 3.10.2. Moscova și lumea 241 3.11. Benazir și stăpînii aparențelor 247 3.12. Istoria urîtului 254 IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE 259 4.1. Economia românească înainte de criză 265 4.2. Brand fără țară (The Land of No Choice) 272 4.3. Relațiile economice româno-franceze 276 4.4. Noi, criza și globalizarea 279 4.5. "Economiile" României față cu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Acum putem să ne-ntâlnim, / de nici o umbră nu ni-i teamă / de când am început să fim / cu umbra timpului de-o seamă.” Fluid nostalgice sunt și alte lieduri, precum, din Bătaia cu aur (1979), două secvențe ale uneia dintre „elegiile precare”, a patra, sau, din Podul de vamă (1986), unul (Prund) cu suavități din speța celor existente la St. O. Iosif. De o alură mai accentuat simbolistă e Soldatul, prin strofa-refren: „la Oarba, la Oarba / în sus, mai în sus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
elegiace și modificări perceptibile la nivelul structurilor vizuale, încă destul de luminoase și de văratice un timp, dar marcate acum de tristețe, reflectând apropierea de apusul existenței: „Doar o statuie-n ceață a mâhnirii, / Nimic alt nu va rămâne-n urmă” - Elegie. O altă latură a activității lui G. este aceea de autor de antologii. Alcătuite în timpul războiului, după criteriul apartenenței teritoriale (Poeți tineri ardeleni, 1940) sau după cel tematic (Transilvania în poezia românească, 1943), acestea au avut rolul de a menține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
a murit la 50 de ani, ruinat fizic, după ce-i vânturaseră casa și viața nenumărați autori transformați instantaneu în prieteni. A fost un om minunat și un stâlp al poeziei, nu al regimului. E suficient să-i citim cele 11 elegii, pentru ca toate obiecțiile noastre la adresa inegalităților operei și inconsecvențelor omului să pălească. Această scriere despre Nichita Stănescu s-ar cuveni, cred, rescrisă de Cristian Tudor Popescu. Cu onestitatea, talentul și electricitatea pe care cel mai puternic gazetar de după '89 le
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
oricît am vrea noi să despărțim sinceritatea artistică de cea psihologică, [...] în valoarea artistică a unor producțiuni mistice din care lipsește adevărata edificare creștină", apreciase "fondul sincer contemplativ" drept "foarte puțin", dar admisese totuși că "poetul a prins nota de elegie arhaică a sufletelor evlavioase înfricate de moarte și jălalnice de viață", că "tot așa de poetic simulată e voluptatea morții creștine, de o mișcare litanică de mistic trecentist" și că, iarăși, "cîte o ingenuitate, cîte o notă de franciscanism aruncă
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
ghicit ce se întîmplă, însă nu are curaj să înfrunte viața. O altă prejudecată spune că poetul autentic se refugiază între fantasme. Olympia are caracter, așa că, probabil, într-un ipotetic viitor comun, nu i-ar da ocazia să mai compună elegii. Prin urmare, să-l lăsăm, pentru moment pe Hoffmann și să ne întoarcem la Olympia. Cea care, văzînd că Hoffmann n-o ajută (deci n-o merită) și aflată încă sub puterea lui Coppelius, trebuie (la fel ca și, demult
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
lume, una a imaginației larvare, care amestecă - fără alt scrupul decît cel al unei aburoase verosimilități interioare - basmul cu datele fragmentate ale realului, aluziile geologiei, ale florei și faunei cu aventură livresc-juvenilă, intimitatea percepționala cu vastitatea intercontinentala, viața cu moartea. Elegia e conținuta, e rece aidoma unei bucăți de carne congelata, în care se deslușesc structurile organice: "Osteni de mazăre săriți din teaca/ îmbătați de aerul tare ziua-si încep-/ cu răsunet pocnesc pe funduri de oale.// Pere de marmure galbine
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
mălai/ și care, când înfige plugu-n brazdă/ simte c-ar lua tarlaua de nevastă.” (p. 41) Rezultatul trimite la bancurile despre radio Erevan: nu e eretic, e țăran, nu e desfrunzire, ci fornicație, ba încă una cu consecințe conjugale. Frumoasa Elegie la trenurile reci din Proprietarul de poduri (1976) face pandant cu un Cântec de locomotivă mai degrabă amorf: „te-am iubit de-a lungul liniei ferate/ ca termocentrala un energofag/ lăcomos și singur simt și-acum cum bate/ bronzul bucii
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
sau Blestem, nici n-are rost să discut. E suficient să spun că în ultimul, o șarjă reportericească, „buldozeriștii tineri” care tocmai au construit o biserică „se-nchină în pronaos la cosmâncă” (p. 93)! Viziunile lasă locul televiziunilor. Invocație nimănui, Elegii de când eram mai tânăr, Proprietarul de poduri, La dispoziția dumneavoastră, Teroarea bunului simț, Democrația naturii, Exil pe-o boabă de piper, Rimbaud negustorul, Moartea citește ziarul, O beție cu Marx. Sunt titlurile volumelor remarcabile ale unui poet extraordinar. Ca și
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
am cuprins lumea" sunt lentilele poetului, instrumente ori dispoziții lirice cu care el caută interstițiile realului, pentru a-l pătrunde și modifica din interior. Fiecare fapt, cât de mărunt, și orice fărâmă de realitate capătă semnificație, elementele ajungând (ca în elegiile abstracte ale lui Nichita Stănescu) să facă una cu conștiința ce le percepe și integrează. Din acest punct de vedere, poemul de maximă relevanță e complicatul, laboriosul Ancoră-de-pescuit, unde, mai întâi, asistăm la "alianța secretă" cu un păianjen, "osmoza dintre
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
Vâlcea nu mai puțin de cinci volume de versuri: Cartea Claudiană (1999), Declanșatorul de plăceri (1999), Călimara goală și gândacul de bucătărie... (2001), Cartea inimii albastre (2001), precum și o antologie cu un titlu cam neinspirat: Cartea cu ele, cele din elegii... Dintre toate acestea ne-am oprit asupra celei mai interesante, volumul care adună "101 poeme antologice", proiect și selecție care aparțin lui Eugen Negrici. Criticul semnează în deschiderea cărții și un argument asupra căruia merită să ne oprim. G. Țărnea
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
vorbește E. Negrici, nu mai are forța să convingă pe nimeni. Citind aceste " poeme antologice", ai nostalgia Sonetelor închipuite..., ale lui Voiculescu, G. Țărnea pare să aibă resurse pentru un astfel de joc liric de-a maniera - baladele, sonetele și elegiile lui sunt evident un stil - dar creațiile lui nu depășesc întotdeauna așteptările iar uneori sunt chiar lamentabile: "Am iubit cu grijă/ am pierdut comori/ nu te iartă clipa/ când ți-e dat să mori"(Balada călătorului) sau "Pe ce să
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
un fior."(Reflex 68) sau "Dacă-aș putea cu slabele-mi puteri/ Dar și din multul dor care mă ține,/ te-aș despărți, în primul rând, de tine,/ Să nu mai poți fugi pe nicăieri."( Balada imposibilei reclădiri) Cartea cu elegii a lui G. Țărnea merită totuși citită măcar pe sărite. Nu știu cine o va face (cartea se găsește doar în librăriile vâlcene), dar un lucru e sigur: poetul are acel "ceva", păcat că n-a găsit și formula cu care să
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
va face (cartea se găsește doar în librăriile vâlcene), dar un lucru e sigur: poetul are acel "ceva", păcat că n-a găsit și formula cu care să-i câștige iremediabil pe cititori. George Țărnea - Cartea cu ele, cele din elegii..., 101 poeme anto logice, prefață de Eugen Negrici, Editura Conphys, Rm. Vâlcea, 2001, 152 p., f.p.
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
cauți pe cont propriu alte poeme, alți scriitori maghiari și, din fericire, există în acest sens excelentul portal Hungarian Literature Online (http://hlo.hu/), cu fragmente literare, interviuri și recenzii în limba engleză, unde am găsit încă o foarte frumoasă elegie a lui Petri György, într-o traducere semnată de Gábor Gyukics și Michael Castro: „A rude planet this is/ you live here/ for fifty or how many thousands of years/ There is no room here for stupid sadness/ Might makes
11 poeți maghiari contemporani by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5513_a_6838]
-
are parte poetul, ieri, ca și azi, dar probează, în carte, un devotament însoțit de spirit critic care e moștenit, la rîndul lui, de la Maiorescu, Chendi, Perpessicius, Călinescu, si ațiți alți truditori asupra textelor eminesciene. Cartea se deschide cu o elegie: "Peste tot ce înseamnă studii eminesciene s-a întins puștiul. Cercetătorii cei mai de seamă au murit... Pe tineri aceste studii nu-i atrag". Adevăratul cult pe care i-l datorăm lui Eminescu presupune înainte de orice efortul teribil de a
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
ci, așa-zicând, un sistem de vecinătăți. Adrian Popescu nu-și clamează aici prieteniile și nu-și încondeiază adversitățile, ci recapitulează, cinstit, lista celor de care, ca încredere în puterile poeziei, se simte încă apropiat. Citită în sine, ca reportaj, Elegia la pieirea Casei Scriitorilor nu e decât un text ocazional, cum sunt în literatura noastră destule. Ce mă surprinde pe mine e efectul subtil prin care dispoziția elegiacă e, de fapt, contrazisă cu instrumente ritmice. Melodia versurilor e una neverosimil
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
lirică. Nicio strofă. Nici măcar un vers. Vorba lui C.A. Rosetti : „A cui e vina?“ Răspunsul aparține viitorului. i. Ultimele două versuri ale poeziei sînt gravate pe piatra de căpătîi a mormîntului Aureliei Rusu. Există însă și părerea că această elegie „a izvorît din durerea prilejuită poetului de moartea surorii sale Victoria (15 septembrie 1884 - 3 martie 1904), care a fost învățătoare și s-a stins de tuberculoză” (vezi Octavian Goga, Opere. II. Poezii. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie și indici
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
am cuprins lumea» sunt lentilele poetului, instrumente ori dispoziții lirice cu care el caută interstițiile realului, pentru a-l pătrunde și modifica din interior. Fiecare fapt, cât de mărunt, și orice fărâmă de realitate capătă semnificație, elementele ajungând (ca în elegiile abstracte ale lui Nichita Stănescu) să facă una cu conștiința ce le percepe și integrează”, scrie de pildă Cristea-Enache despre primul volum citat. Abia presimțită până acum, trăsătura aceasta devine tutelară în Motocicleta de lemn. Cu abnegație aproape, Ștefan Manasia
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
mai pricepute în treburile de-afară. Unde e cel mai substanțial? A spus-o Călinescu, și putința de a-l contrazice, în spațiul unei moșteniri subțiri, e ca și nulă: în Ruinurile Târgoviștei. Iarăși, tonul nu e acela clasic de elegie. Pare, într-un fel, că ritmul nu se ține de cuvinte, fiind mult mai relaxat decât atmosfera apăsătoare pe care o pretinde. Cârlova preia un tipar, acela al locului care a strălucit prin vremuri mai bune, fără să reușească, întotdeauna
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
e înrudită cu aceea din O, chilia mea sărmană, consolatoare în austeritatea ei. Același lucru îl spune Cârlova: „Dar încă, ziduri triste, aveți un ce plăcut/ Când ochiul vă privește în liniștit minut.” O reverie, deci, în sobre haine de elegie. Ne-au mai rămas, în totul, trei poezii. Una e Rugăciune, o tânguire de soarta aceleiași patrii. Ecouri din Văcărești și din cronici, plângând de răul lumii, de proasta ei tocmire se amestecă în această lungă tragere la răspundere, mai
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
făcut până la urmă pe poet să caute o evadare prin călătoria în Italia (unde, în ciuda unei iubiri „locale” pentru o tânără italiancă pe care a numit-o ulterior Faustina, gândul îi era în continuare la cea de care fugise. Dovadă, Elegiile romane, unde invocarea adresată „pietrelor” - Steine - în loc de muze, trimite la numele iubitei). Întoarcerea la Weimar nu avea cum să aducă liniște, astfel încât poetul și-a căutat un nou un refugiu: de data aceasta prin iubirea pentru Christiane Vulpius, pe care
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
poem scris de Goethe, cu câteva săptămâni înainte să moară, e o adresare Mariannei, căreia îi returnează scrisorile, simțind că i se apropie ceasul. Nici scurta pasiune pentru mult prea tânăra Ulrike (care desigur i-a refuzat cererea în căsătorie, Elegia de la Marienbad fiind ecoul acestui ultim eșec) nu i-a șters poetului din minte dialogul purtat cu (aproape) egala sa. Între relațiile pur prietenești n-ar trebui să lipsească nici Bettina von Arnim, care l-a ajutat pe Goethe la
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]