1,246 matches
-
Viața și Aurora franciscană. A fost autorul a zeci de broșuri și cărți religioase. La sărbătorirea jubileului de 25 de ani de preoție, în 1935, ziarul catolic bucureștean Farul nou i-a dedicat un articol, în care i-a fost elogiată activitatea, în special cea referitoare la presă 760. Cartea de rugăciuni pentru copii publicată de părintele Tălmăcel în 1934 și intitulată De dragul celor mici, a fost foarte apreciată în satele și școlile catolice din Moldova, pentru că dincolo de utilitatea acesteia, autorul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
7 martie 1912. 350 Ibidem. 351 Ibidem, documentulul 3356. 352 Ibidem, documentulul 3580. 353 Ibidem, documentulul 3619. 354 Ibidem, cutia 595, documentulul 3718. 355 Ibidem, documentulul 3734. 356 Ibidem, documentulul 3825. 357 Ibidem, cutia 605, documentulul 5564. 358 A fost elogiată de numeroși oameni politici apropiați ai arhiepiscopului Netzhammer, inclusiv de fostul ministru liberal D.A. Sturza AARC București, Fond Netzhammer, cutia 599, documentulul 4520. 359 Revista a fost bine primită și la palatul regal, prin intermediul bibliotecarului Kirileanu AARC București, Fond Netzhammer
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mecanice (iatros = medic). Secolele următoare vor aprofunda și extinde speculația, ca și experimentarea, conturând mai bine aceste discipline medicale. Nimeni nu trebuie să rămână deconcertat, auzind că și unii raționaliști și experimentaliști ai Renașterii și ai sec. al XVII-lea elogiază alchimia, precum Newton sau eruditul medic anatomist David Ryckaert (1612 - 1661) obsedat de miracolul organismului uman și de ideea prelungirii vieții, la care gândește și contemporanul său Francis Bacon. Numai necunoașterea istoriei alchimiei stârnește mirare. De idealurile ei nici Leonardo
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Chirurgie a unei renumite școli medicale, rămânând un pasionat cercetător. După două decenii de cercetări aprofundate și neîntrerupte publică: Exercitatio anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus, care apare la Frankfurt în 1628. Această capodoperă, care va fi elogiată peste secole, stârnește reacții pro și contra în toate țările occidentale. Harvey își explică descoperirea epocală, rațional, obiectiv, pe bază de observații și experimente anatomice cu o interpretare fără reproș. Fiind și literat cu pasiune pentru filosofie, Harvey face în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
destinul îi oprește ascensiunea. Fiu de medic, face studii la Lyon și Paris, unde ajunge colaboratorul și prietenul vestitului anatomist și chirurg Pierre Desault. Face disecții în spitale, cercetează cadavre în cimitire, aprofundează studiul și are pasiunea cunoașterii profunde, complete. Elogiază chirurgia ca pe o bază esențială a oricărei cunoștințe medicale. Spirit excepțional, Bichat, amenințat de tuberculoză forțează timpul, își concentrează disponibilitățile și își uimește contemporanii publicând doar în 4 ani: Traité des membranes en général, des diverses membranes en particulier
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
am mai vorbit, ca fiind o premieră a acestui secol. Un clinician pe care Istoria Medicinii nu trebuie să-l uite este Bernardino Ramazzini (1633 - 1714) pe care tot în sec. XVII l-am întâlnit, dar și acest secol îl elogiază pentru observațiile sale originale privind bolile profesionale, creând o nouă ramură, în care descrie medicina muncii, domeniu cu mare perspectivă de viitor, seamă ținând de revoluția industrială. Clinician erudit, profesor la Modena și Pavia specialist în intoxicațiile de natură profesională
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1930), la Iași. Titular al catedrei de Medicină legală la Universitatea ieșeană, timp de 40 de ani, George Bogdan, a predat atât studenților mediciniști cât și celor de la Facultatea de drept. El a publicat un vast tratat de medicină legală, elogiat de Mina Minovici și de legiști din Franța și Belgia, considerat un adevărat repertoriu și ghid al medicinii legale. În endocrinologie G. Marinescu experimentează hipofizectomia prin cauterizare la pisică (1892) și N. Paulescu prin eliminare chirurgicală (1906). în 1909 C.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de Homer (aproximativ, între secolele XII-VIII î.H.), educatorul Greciei, după remarca lui Platon, a oferit modelul educației clasice prin sporturi atletice, jocuri și exerciții cavalerești (vânătoare, echitație, aruncarea suliței), prin arte muzicale (liră), dans, oratorie, prin etica eroismului ce elogia onoarea, curajul, dăruirea, sacrificiul. Chiron este miticul educator al lui Ahile. Modelul homeric a creat jaloanele educației spartane și ateniene. Stat războinic ajuns la apogeu în secolul al VII-lea î.H, Sparta a promovat un model educațional esențialmente militar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
atenția publicului masculin, aparițiile pe scenă și în presă fiind scandaloase pentru unii, incitante și provocatoare pentru alții. În presă apăreau fie articole care o denigrau, descriind-o ca având cap de muncitoare, cap de clown, fie articole care o elogiau, de excentricitățile și farsele ei se amuzau mulți care gustau dezinhibițiile ei. Întrucât de copil a fost ademenită cu dulciuri și violată, s-a răzbunat alegându-și bărbați pe banii cărora trăia, nu oricum, ci în lux strident. Emblema eleganței
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
romane ca: Sărutul dat leprosului, Femeia fariseilor, Cuibul de vipere, Thérèse Desqueyroux, recompensat cu Premiul Nobel în 1952. În 1945, recunoscându-i-se meritele literare, Colette a devenit membră a Academiei Goncourt. La aniversarea a șaptezeci și cinci de ani, presa a elogiat-o, a devenit un simbol național. Ecranizarea cărților ei: Chéri, Gigi, Grâul necopt, cu roluri interpretate de Jean Marais, de Audrey Hepburn, i-au sporit popularitatea. Suferindă de artrită, Colette s-a stins în 3 august 1954. Edith Piaf (1915-1963
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și plină de vervă, frumoasă, inteligentă și fermecătoare, Martha Bibescu a trezit admirația bărbaților, regi, prinți, diplomați, oameni de cultură, și invidia femeilor. Având relații multiple și acces în cele mai înalte cercuri ale societății românești și europene, a fost elogiată în presa contemporană ei, a fost și blamată, considerată agentă de informații dublă sau triplă, amantă a regilor și prinților. Martha Bibescu a cunoscut personalități politice și culturale de prim rang, amintim câteva: Theodore Roosevelt, președintele SUA, Winston Churchill, prim-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fecunditate. 2.2. Punctul de vedere al moralistului Condamnarea fără drept de apel lansată de Platon în Republica, în privința "poeziei", adică a ceea ce noi numim astăzi literatură, poate să surprindă, din partea unui om care, pe altundeva, nu încetează să-l elogieze pe Homer. Plasându-se pe o poziție de reformator politic, de educator, el condamnă "poetul" (scriitorul) cetății. Cenzurează, ca un legislator, toate ficțiunile care nu ar fi "favorabile virtuții". Literatura, imorală, nu pare decât, ne avertizează el, să-l pervertească
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
indicații scenice Cât despre cântec și spectacol, Corneille consideră și aici, precum Aristotel, că nu este domeniul autorului dramatic. El încredințează executarea lor altor artiști, actori, muzicieni, regizori, pentru care el are cea mai înaltă stimă. Nu încetează să-l elogieze pe Torelli, cel mai mare mașinist al epocii, care are "invenții admirabile pentru (...) a face să acționeze (mașinăriile) cum trebuie". Matematician, arhitect, mecanic, pictor și poet, acest italian a meditat la lecțiile lui Sabbatini, al cărui tratat din 1637, Practici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi fost alta „dacă păstrau un mai viu și instinctiv contact cu pământul obârșiei noastre” și subliniază: „Noi mergem în pas cu viața. Cu viața neamului nostru, românesc.” În articolul O altfel de actualitate a literaturii și artei (2/1939), elogiind autohtonismul, Cezar Petrescu combate modernismul cosmopolit, pe seama căruia sunt puse erorile și eșecurile culturale din epocă: „Literatura și arta au pregătit un climat. Au pus în circulație principiile specificului nostru național și ale particularismului local, disprețuite până mai ieri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
superficial din cauza preceptelor sale legate de puritatea omului și a elementelor, dar și pentru unele dintre prescrierile sale specifice referitoare, de exemplu, la admiterea căsătoriei consangvine (În avestică khva¶tvadatha; În limba pahlavi, khw¶d½dah), recomandată În mod special și elogiată În unele perioade istorice; pentru simbolismul luminii și mai ales al focului, care a dus la considerarea credincioșilor ca „adoratori ai focului”; pentru obiceiul funerar caracteristic de a expune cadavrele pe așa-numitele „turnuri ale liniștii” (dakhma: numite astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numit „fiul lui Omri”. Desemnarea „fiul nimănui” este disprețuitoare. Însemna, în limbajul diplomatic al timpului, că Hazael era considerat un rege nelegitim, adică un uzurpator. În plus, pentru că era un adversar al Asiriei, regele Salmanasar nu avea motive să-l elogieze. Acest mod de a se exprima al documentului asirian corespunde bine cu relatarea din 2Rg 8,7-15 care descrie cum Hazael a reușit să ocupe tronul: l-a asasinat pe regele Damascului, Ben Hadad, bolnav la pat, asfixiindu-l cu o
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și vede „amforele stelare” ca niște depozite misterioase de amintiri. Poeziile din Iubește clipa de față (1994) aparțin tot liricii naive, caracteristică arătându-se și de această dată sinceritatea rostirii. Dominantă este conduita epicureică, aplicată cu precădere erosului, iubirea fiind elogiată ca esență a existenței, dătătoare și de suflu poetic. Poemele din culegerea Pe scara unui gând (2000) „adaugă un cerc nou de vârstă” (Constantin Cubleșan), marcând cultivarea timbrului reflexiv, a dialogului cu divinitatea. SCRIERI: Amfore stelare, pref. Valentin Tașcu, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
de Dosoftei, Radu Greceanu și episcopul Damaschin, F. este original în transpunerea literară a „cântărilor” religioase și rămâne autorul incontestabil al prefețelor. În prefața pe aprilie, înalță un imn pentru primăvară și aduce laude luminătorului Chesarie. În Mineiul pe mai, elogiază domnia lui Alexandru Ipsilanti, favorabilă dezvoltării învățămîntului și tipăriturilor. Menționează obiceiurile populare de Sf. Gheorghe, dar dezavuează „acele basme ale elinilor”, rămășițe păgâne păstrate de tradiție. Are conștiința latinității limbii române, dar este mai nesigur în ideea romanității originilor. Prefețele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
martie. Purtătorul de cuvînt de onoare a fost Argetoianu. Acestea erau fazele preliminarii ale formării unui guvern Iorga anticipate de sistemul de publicitate al relațiilor publice. Prin intermediul întrunirilor și al mesajelor, Argetoianu l-a susținut cu grijă și l-a elogiat pe Iorga 31. Prin aprilie 1930, planurile lui Carol începuseră să capete contururi clare. Prima mișcare a lui Carol întru instaurarea unei dictaturi personale a fost punerea în aplicare a ideii "unui guvern aflat deasupra partidelor". A încercat mai întîi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ce lașitate!", comenta Lepădatu. "și asta chiar din partea cuiva ca Antonescu!"55. Gheața începea totuși să se topească. Ziarul "Curentul" al lui Șeicaru publica articole favorabile despre Iorga, iar Gheorghe Brătianu, scriitorul și criticul literar Tudor Vianu și alții îl elogiau. Am putea foarte bine pune întrebarea retorică: Unde erau toți acești domni atunci cînd Iorga avea nevoie de ei? NOTE IORGA DIN PERSPECTIVA SFÎRȘITULUI DE SECOL XX Ființa umană este o ființă istorică (...) existența umană nu poate fi concepută decît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se axa pe ideea regizorului ca „autor”: Alfred Hitchcock, Howard Hawks sau neorealiștii italieni erau de admirat pentru „autonomia” lor, pentru felul În care Își puneau „semnătura” chiar și pe filmele turnate În studiouri. Din același motiv, noul val francez elogia filmele (pe atunci căzute În uitare) ale unei generații mai vechi de regizori francezi, În special Jean Vigo și Jean Renoir. În penumbra teoretică, aceste idei de un bun-gust incontestabil suscitau un interes limitat sau erau chiar incomprehensibile, În afara unui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Oberhausen pentru a proclama „colapsul cinematografiei germane tradiționale” și și-au declarat intenția de a „crea un nou film german... eliberat de convențiile industriei, de controlul grupurilor de interes special”, ei au recunoscut deschis influența francezilor. Așa cum Jean-Luc Godard Îl elogiase pe Ingmar Bergman Într-un faimos eseu publicat În 1957 În Cahiers du cinéma, „Bergmanorama”, care Îl proclama pe „autorul” suedez „cel mai original cineast european”, la fel Edgar Reitz și colegii lui din Germania, precum și mulți alți tineri regizori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care fusese asociat până atunci național-socialismul. O nouă generație Începea să descopere natura și amploarea atrocităților naziste. Revistele populare ca Stern și Quick nu mai aveau cum să minimalizeze importanța lagărelor, așa cum o făcuseră În anii ’50, ori să Îi elogieze pe naziștii „buni”. În conștiința publică se Înrădăcina ideea că trecutul recent al germanilor era inacceptabil și rușinos. Proporțiile schimbării nu trebuie totuși exagerate. În anii ’60, unul dintre cancelarii vest-germani (Kiesinger) și președintele (Heinrich Lübke) erau foști naziști - o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale cărui scrieri sunt consacrate în cea mai mare parte lui Bachus, ceremoniilor și isprăvilor sale, a lăudat vinurile grecești (în special pe cele din Methymne și din Chio cu faimosul său "nectar"), dar și vinurile romane. Poetul bahic a elogiat "impetuosul" falern, vinul din Massique "care te face să uiți de toate" și caecubumul considerat cel mai bun vin al Italiei, care va desemna în cele din urmă orice vin vechi și de cea mai bună calitate. Vinurile romane nu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
așternerea văilor (1974), Poeme (1985), Păsări apocrife (1988) și selecția de autor Roata (1997); participă cu ciclul Ploaia, fluviul și mandolinele la antologia colectivă Poemele Dunării (1998). I s-a decernat, în 1997, Premiul „Steaua Dunării” pentru întreaga activitate culturală. Elogiat la debut de Nichita Stănescu (într-o Planetă pe coperta volumului Roata) pentru „versurile nemachiate” lansate în „ploaia de măști grave sau grotești” din lirica momentului, O. își particularizează prezența prin simplitatea cu care își asumă modul minor al condiției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]