1,261 matches
-
jocului; ea includea și antologii, unele reeditări, traduceri, o primă Cronică a ideilor literare, etc.; e. Deși nu există încă nici o posibilitate de evidență și documentare serioasă, pot fi înregistrate, în sfârșit, și unele cazuri de transgresare și chiar de eludare, de către anumite redacții de edituri și reviste, ale unor dispoziții ale cenzurii: cărți destinate topirii, ascunse sau salvate într-un fel sau altul, capitole cenzurate din unele cărți, publicate fragmentar și cu titluri schimbate în reviste din afara razei vizuale vigilente
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
săi. în mod practic, o astfel de atitudine se reduce la alte câteva atitudini la fel de tipice: 1. a nu scrie sub nici o formă în urma unei comenzi de stat; poziție radicală, rară, să recunoaștem, care cunoaște și diferite metode de refuz, eludare, sustragere (cei ce au publicat sau nu, sub vechiul regim, cunosc foarte bine aceste procedee); 2. a accepta comanda, dar a o goli cât mai mult posibil de conținutul său real, prin introducerea de rezerve mentale, nuanțe derogatorii, aluzii, eventual
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și ce anume trebuie înlăturat. Experimentul efectuat de Brower și Treyens (Bower, 1981, apud Miclea, 2003) pune în evidența faptul că schema cognitivă favorizează procesarea selectivă a informației, ducând la inferarea unor itemi inexistenți dar consistenți cu schema respectivă, la eludarea unor itemi prezenți dar inconsistenți cu schema și la procesarea și stocarea preferențială a itemilor identificați ca elemente ale schemei. În cele din urmă, interpretarea pe baza schemei a unui eveniment devine parte integrantă a reprezentării mentale a evenimentului respectiv
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mai gravă. Foarte probabil deoarece semnalează o degradare deja avansată a orașului, la care contribuie nu doar comportamente frapante, dar mai ales practica zilnică devenită aproape obișnuință: recomandări, favoritisme, delapidări de diferite tipuri, intimidări, ocoliri ale adevărului, trufe, extorsiuni, exploatări, eludări și evaziuni de natură diferită, tangențe, finanțări ilicite... într-o creștere în care banul și puterea sa devin elemente centrale. O atenție particulară o merită acea dimensiune civilă a corupției care se întrețese în slujba bunurilor reținute fundamentale pentru demnitatea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
o dată că în cadrul cercetării noastre, limbajul politic este conceput ca o modalitate de actualizare individuală a codului, în contexte determinate, vizând conținuturi și funcții specifice. Plecăm de la premisa că nu se poate realiza o descriere adecvată a limbajului politic prin eludarea raportării la parametrii contextuali ai situației de comunicare, la funcțiile specifice pe care le îndeplinește limbajul în domeniul politic. În această viziune, limbajul politic înglobează semnificațiile discursului politic, presupunând un ansamblu de strategii lingvistice actualizabile în diverse situații de comunicare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
descrierea unei anumite ordini sociale, dar, în vreme ce limbajul politic o modelează în funcție de valorile ideologice al căror vehicul este, limbajul juridic prezintă reguli de ordin superior, deasupra intereselor de clasă sau individuale. Puterea politică își raportează discursul la puterea juridică pentru că eludarea acesteia atrage după sine ștergerea legitimității celei dintâi. Limbajul juridic întreține o relație specială cu puterea, de data aceasta cu puterea juridică, care are nevoie de manifestările discursive pentru a se legitima și pentru a suscita comportamente dezirabile receptorilor. În
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
procedeu retoric de manipulare a interesului receptorului, cu rol de deplasare a atenției acestuia pe aspecte secundare, favorabile locutorului. În ciuda efectelor negative asupra coerenței unui act discursiv, utilizarea intensă a parantezelor constituie prilej de afirmare a propriilor concepții politice, de eludare a temelor incomode, dar și de descalificare a actelor și discursurilor adversarilor politici. De asemenea, frazele arborescente, alcătuite prin acumulare, sunt un mijloc formal de mistificare a realităților politice, de ocultare a subiectelor sensibile pentru imaginea emitentului și de manipulare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
imprimă cuvintelor conotații particulare, încărcându-le cu valori semantice specifice. Reflectare a preocupărilor unei culturi, lexicul este primul nivel al procesului de constituire a ideologiei politice. Procesele de sublexicalizare și de supralexicalizare indică, în cazul limbajului politic, dezinteresul, intenția de eludare a unor aspecte ale realității politice, respectiv interesul locutorilor politici pentru anumite constante tematice și semantice. În acest sens, investigarea vocabularului politic cu ajutorul mijloacelor informatice oferă informații prețioase privind raportul ideologie vocabular în cadrul unui anumit discurs. Analizele lexicometrice, dincolo de favorizarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic relevă caracteristici precum: a) predilecția pentru termeni concreți, în detrimentul celor abstracți, generată de principiul accesibilității. Preferința pentru terminologia concretă favorizează utilizarea alegoriilor, facilitând procesul de decodare; b) utilizarea eufemismului, unul dintre instrumentele fundamentale la care recurge emitentul politic pentru eludarea aspectelor peiorative ale realității politice. Practică a manifestărilor discursive din toate timpurile, eufemismul este mijloc de protejare a sensibilității publicului receptor, dar în cadrul comunicării politice are valențe defensive, vizând conservarea imaginii locutorului și, implicit, a statutului acestuia în ierarhia politică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
valențelor ei pragmatice"128. Oferind terenul cultivării unor exprimări oblice și al inferențelor care conduc dincolo de litera discursului, metafora oferă măsura dimensiunii histrionice a limbajului politic, tentat mai degrabă să ascundă decât să dezvăluie. 2.4. Dimensiunea pragmatică Reproșând structuralismului eludarea situației subiectului vorbitor și separarea limbajului de contextul enunțării, pragmatica propune o întoarcere reflexivă asupra relațiilor dintre semnele verbale și utilizatori, în cadrul procesului de comunicare. Abordarea pragmatică aduce în atenția cercetătorilor limbajului aspecte precum: caracterul activ al limbajului; reflexivitatea fundamentală
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
furnizat de fiecare participant la schimbul verbal și stabilește următoarele: contribuția fiecărui protagonist trebuie să cuprindă atâta informație câtă este necesară; contribuția fiecăruia nu trebuie să cuprindă mai multă informație decât este necesară. În cazul limbajului politic, asistăm frecvent la eludarea acestei maxime, atât prin lipsa unor conținuturi informative, cât și prin proliferarea unor clișee lingvistice, în strânsă legătură cu ideologia pe care o împărtășește emitentul; b) maxima calității impune ca locutorii să spună numai ceea ce cred că este adevărat și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
simetrie/asimetrie, distanță/proximitate, convergență/divergență, raporturile dintre participanții la actul de comunicare politică înregistrează configurații distincte. Definit ca procedeu lexical care constă în atenuarea expresiei unei idei prin substituire sau perifrază, eufemismul are rațiuni variate: evitarea unor expresii triviale; eludarea unor expresii insultătoare sau care ar putea fi interpretate astfel de către receptori; rezolvarea unor tabuuri religioase, deseori cu valoare onomastică. Ca procedeu discursiv, eufemismul are la bază o interdicție verbală menită să protejeze sensibilitatea auditoriului. În limbajul politic, apetența pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din Timpul și textele publicate în ultima parte a vieții. Pentru stabilirea paternității materialelor, editorul folosește mărturii ale contemporanilor lui Eminescu, manuscrise și alte mijloace de identificare. Trunchierea sau rezumarea unora dintre articole, modificarea titlurilor, ambiguitățile privind paternitatea unor texte, eludarea criteriului cronologic în organizarea materialului sunt doar câteva dintre carențele ediției lui I. Scurtu. În 1909, sub titlul Icoane vechi și icoane nouă, sunt retipărite la Vălenii de Munte cele șase articole tipărite de Eminescu sub același nume, în Timpul, la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
își subordonează gândirea detentelor temporale ample: "Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde și rămășița unei prețioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român"193. Păcatul eludării contextului social, istoric, politic al scrisului jurnalistic eminescian și erijarea publicisticii în matrice absolută a creației lui Eminescu sunt doar două din tarele care au vitregit exegeza în materie. "Trebuie să vorbim, din când în când, și despre un Eminescu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
afirmațiile lui Al. Beldiman, considerându-le "o exagerație și o gogoriță", și deplasează discuția de pe terenul politic pe cel al artei, evidențiind caracteristicile artei bizantine și ale celei occidentale. Disputa continuă cu răspunsul lui Beldiman care acuză ziarul puterii de eludarea problemelor autentice. Eminescu răspunde printr-un al doilea articol, intitulat " Iar iconarii", din 22 noiembrie 1888, în care subliniază că realizarea reformelor vizând îmbunătățirea situației țărănimii este prioritară în raport cu chestiunea icoanelor și a portretelor. Eminescu ar fi promis redacției România
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unor interpretări în marginile textelor, articolele jurnalistului oferă prilejul unor anexări ideologice generate de obiectivele de legitimare ale autorilor. O tendință manifestă constă în proliferarea unor judecăți de valoare radicale (reacționarism, antisemitism, naționalism extremist ș.a.), generate, în mare parte, de eludarea orizontului istoric al epocii eminesciene. În zilele noastre, remarcăm eforturile unor interpreți de a reabilita imaginea jurnalistului prin demersuri analitice integratoare, care raportează limbajul publicistic eminescian la limbajul presei românești din secolul al XIX-lea. Un alt curent de interpretare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pot pretinde a fi din societatea română"276. Semnalăm însă că jurnalistul nu ezită să evidențieze meritele acestor popoare atunci când este cazul. La polul opus, Al. Oprea apreciază că numai la o lectură grăbită a articolelor lui Eminescu și prin eludarea contextului social-istoric textele acestuia pot fi bănuite de xenofobie 277. În spatele repudierii "străinismului" se află de fapt interesul față de problemele țării și grija pentru situația grea a țărănimii. Pătura superpusă era alcătuită, potrivit jurnalistului, din elemente alogene mai vechi, care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
exegeza eminesciană. Cert este că gazetarul nu era exclusivist în judecarea evreilor, declarându-se în repetate rânduri împotriva violenței față de aceștia și lăudând meritele lor în plan economic. Diferențele înregistrate la nivelul receptării publicisticii eminesciene sunt explicabile, în parte, prin eludarea contextului istoric care a generat textele și fără de care grila de interpretare a articolelor se dovedește deficitară. Prin natura sa ancorat în prezentul evenimențial, discursul jurnalistic nu poate fi desprins de funcția majoră care îl guvernează: aceea de a oferi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
exprime noile realități politice ale timpului. Datorită circulației de care se bucură și a accesului la categorii largi de public, presa joacă un rol decisiv în constituirea și promovarea limbajului politic. Abordarea unei tematici particulare, cultivarea unui vocabular specific și eludarea retoricii de amvon, specifică epocilor anterioare, sunt câteva din tendințele pe care le manifestă discursul publicistic al vremii. Înregistrând diverse coloraturi ideologice (liberale, conservatoare, independente), presa de factură politică cunoaște în această perioadă o dezvoltare considerabilă, favorizată, în mare măsură
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că semantica limbajului eminescian este caracteristică semanticii discursului publicistic din secolul al XIX-lea și că diferențele vizând atitudinile și opțiunile politice ale gazetarilor nu se reflectă la nivelul vocabularului utilizat. Credem însă că una dintre limitele programului constă în eludarea aspectelor de ambiguitate semantică, care nu pot fi rezolvate fără raportare la contextul discursiv. Chiar dacă, în cazul limbajului publicistic, ambiguitatea semantică este semnificativ mai redusă decât în cazul limbajului artistic, considerăm că ea nu poate fi ignorată, cu atât mai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
obiect la orizontul receptării publicisticii eminesciene. Analiza relațiilor pe care le întreține receptarea cu celelalte coordonate ale hexadei a favorizat identificarea cauzelor care au determinat anexarea și proliferarea unor judecăți de valoare radicale în legătură cu gândirea politică eminesciană. În acest sens, eludarea micro și macro-contextului social, politic și istoric al epocii eminesciene a constituit cadrul formulării unor interpretări excedentare, Eminescu fiind acuzat pe rând de reacționarism, antisemitism, naționalism extremist și xenofobie. Raportate la contextul epocii, articolele eminesciene primesc o nouă lectură, iar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
susținerea afirmațiilor social- politice. Fără a epuiza cercetarea potențialului relațional al modelului hexadic, am dorit să subliniem deschiderile analitice pe care le permite un astfel de demers și relevanța metodologică a acestui instrument în descrierea structurii și funcționalității semiozei eminesciene. Eludarea unuia sau altuia dintre parametrii hexadei determină tot atâtea limite ale analizei, generând interpretări tendențioase și incomplete. Așezarea într-un unghi sau altul, pe o latură sau alta a figurii hexadice echivalează cu asumarea a tot atâtea perspective de interpretare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
analiză care se rezumă la cuantificarea inventarului lexical pe clase semantice stabilite anterior, procesarea corpusului publicistic cu ajutorul DAT a oferit informații relevante privind direcțiile tematice ale publicațiilor și, implicit, concepțiile politice ale gazetarilor. O limită a programului a constituit-o eludarea aspectelor de ambiguitate semantică, care nu pot fi rezolvate fără raportare la contextul discursiv. Chiar dacă în cazul limbajului publicistic, ambiguitatea semantică este semnificativ mai redusă decât în cazul limbajului artistic, considerăm că ea nu poate fi ignorată în cazul limbajului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
conștiința că ceva din lumea de sensuri a creației poetului scapă încă înțelegerii noastre. Am dorit să arătăm, în lucrarea noastră, că fiecare dintre etichetele atribuite jurnalistului Eminescu de-a lungul timpului poartă amprenta ancorării ideologice a interpreților și a eludării contextului referențial al epocii. În aceste condiții, întoarcerea la textul eminescian, din prisma epistemei ce caracterizează epoca noastră, cu instrumentarul pe care ni-l pune la dispoziție știința modernă și cu asumarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a secolului al XIX-lea, dar și ca reflecție a atitudinilor și opțiunilor politice ale jurnalistului, a facilitat identificarea și descrierea mecanismelor și strategiilor discursive specifice, evidențiind originalitatea acestuia, prin raportare la discursul jurnalistic al epocii. Demersul semiotic a permis eludarea interpretărilor ideologice, pentru că, dincolo de afinitățile politice ale lui Eminescu, am fost interesați de modalitățile de semnificare ale limbajului eminescian, de structura și funcționalitatea semiozei publicistice și de nuanțele pe care le imprimă semnificatului unul sau altul dintre parametrii situației de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]