3,224 matches
-
contimporană, Liga ortodoxă ș.a.), dar și numeroase publicații mai eclectice (Revista modernă etc.), găzduiesc producții estetizante autohtone sau traduceri din simbolismul european. Efemera revistă Linia dreaptă (1904) a lui Tudor Arghezi marchează deopotrivă revolta anticlericală a tînărului monah scriitor și emanciparea sa poetică de „maestrul” Macedonski. Aici apar primele poeme din ciclul „baudelairian” Agate negre, prețuit superlativ de către B. Fundoianu și Ion Pillat (care le va reproduce „cu dificila îngăduință a poetului din rarisima revistă de avangardă Linia dreaptă” în Cugetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simbolism - refuzul provinciei - se manifestă cel mai violent la Tristan Tzara, acesta reușind cea mai spectaculoasă „evadare”. (Explozia dadaistă s-a desfășurat, de altfel, tot pe scena unui cabaret, transformîndu-se însă în happening insolent). Mirajul Centrului (Orașul Lumină, simbol al emancipării artistice) este evident. Unii simboliști s-au născut, de altfel, în țări francofone (Alice Călugăru - la Paris, M. Romanescu - la Liége), I. M. Rașcu era francez după mamă, mulți și-au făcut studiile în Franța, destui au trăit ani buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
problemele teatrale și artistice) și săptămînalul independent de orientare socialistă Facla, unde Cocea și Arghezi - proaspăt întors din Elveția, unde-l audiase pe Jean Jaurés - vituperează politicianismul burghez și tradiționalismul paseist, militînd pentru votul universal și pentru „marele ideal de emancipare” a omenirii. În anii războiului, va milita în contra Puterilor Centrale și, la Petrograd, va scoate foaia L’Entente, sprijinind revoluția bolșevică. „Pleiadei” Arghezi-Cocea-Demetrius-Galaction i se alătură, din 1913, foarte tînărul Ion Vinea, care devine - la doar 18 ani - cronicarul literar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o „conștiință a exploziei” care „se exprimă în literatură prin diverse isme: dadaismul, suprarealismul, cu alte cuvinte, o conștiință de sfîrșit absolut, de început absolut, de dezordine absolută și de eliberare absolută”. Consecințele țin de datele unui univers secularizat al emancipărilor de tot felul, sfidînd vechile coduri ale romantismului sentimental și lentoarea ritmurilor tradiționale: „A existat, în jurul lui 1924, un întreg tineret (...) care încerca să încorporeze sportul literaturii (...) Și e un fapt incontestabil că trupul a ocupat un loc mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
state naționale tinere, intrate relativ tîrziu pe orbita industrializării, marcate de frustrări identitare și de voința deprovincializării, Anglia, Franța, Germania și țările nordice fiind aproape imune. Complexul periferiei, un anume bovarism al modernizării și al tehnicii privite ca vehicul de emancipare socială intră, de asemenea, în această ecuație. În unele țări (Polonia, Cehia, Serbia) se manifestă cu precădere influența futurismului rus, în detrimentul celui italian; în altele (Ungaria, Croația, Slovenia) - cea a activismului expresionist german; importanța sferelor culturale de influență continentală rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în „transformările teoretice și practice ale picturei și sculpturei moderne”. Ambele apar prin 1910-1911, numai că în Franța „precursorii s’au manifestat mai mult pe terenul realizărilor, în Germania pe terenul teoretizărilor”: „Și cubismul, și expresionismul reprezintă tocmai lupta de emancipare a sufletului de sub sclavia naturii. Acest proces de supraspiritualizare, pe care l’am găsit o caracteristică mai generală a artei nouă, ar fi greșit să’l localizăm numai în Germania, cum fac unii critici”. Din păcate, criticul nu spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
celelalte specii ale prozei literare, critică, memorialistică, ziaristică, oratorie, nu figurează între limitele acestui volum, și nici între zările, destul de larg deschise, dealtminteri, ale celor 6 volume” (Mențiuni critice II, ed. cit., p. 339). Împotriva concepției lui Lovinescu privind necesitatea emancipării prozei românești prin evoluția de la „subiectivismul” liric la „obiectivitatea” epică, foiletonistul Cuvîntului pledează cu convingere în favoarea unei direcții „artiste”, o direcție situată în marginea sau în afara agendei ideo-estetice a criticului sburătorist: „Cît privește caracterul pseudoepic al prozei dlui Arghezi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al XIX-lea și XX. Complexul periferiei (însoțit de o criză a categoriilor „tari”, „stabile”, absolute”, de la metafizică, filozofie și arte la identitatea psihologică și sexuală) este prezent atît în cazul culturii radicale a comunităților naționale tinere - în curs de emancipare, marcate de un retard al dezvoltării și al modernizării -, cît și în cazul imperiilor în dezagregare economico-identitară (Austro-Ungar, Otoman, Țarist) sau al confederațiilor statale recente, precum Italia post-Risorgimento sau Germania wilhelmiană. Atitudinea față de avansul tehnicii și al civilizației industriale îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
succesul scontat. Sub patronaj macedonskian, în cadrul revistei și al cenaclului estetizant Literatorul (dar și în cercul sibarit al dandy-ului mecena Alexandru Bogdan-Pitești), o nouă „generație” de artiști români - formată în ambianța boemei literare a Franței fin-de-siécle - va iniția prima emancipare estetică în raport cu populismul ruralist, paseist și etnicist dominant în epocă; ea va fi redimensionată pe linie latinist-academizantă de către Ovid Densusianu și revista Vieața nouă, apoi - foarte repede - contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au cultivat, pînă la un punct, estetica Decadenței. Datele lor sociale corespund, întru cîtva, celor ale membrilor „generației de la 1914” din Franța (cf. Albert Thibaudet); ei aparțin - de fapt - familiei eclectice a independenților postsimboliști, scindați între nostalgia tradiției și tentația emancipării radicale. Disidenții spiritului Belle Époque vor deveni, ulterior, fermenți ai „anilor nebuni” ’20, reprezentanți cultivați ai unei avangarde constructive, ecumenice și estetice, cultivînd cu precădere - în plan ideologic - valorile unei stîngi mefiente față de totalitarismele politice ale secolului al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În 1974: propunând formule de petrecere a timpului liber, ținuturi exotice și fantasme sexuale, filmul lui Just Jaeckin era, În sânul unei culturi rămase profund iudeo-creștină, un manifest pentru intrarea În civilizația vacanțelor. Dintr-o perspectivă mai generală, mișcarea de emancipare a moravurilor a cunoscut În 1974 succese importante. La 20 martie, s-a deschis la Paris primul club Vitapop, care avea să joace un rol de pionierat În domeniul formei fizice și al cultului corpului. Pe 5 iulie, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Împreună În căsuța lor din Raincy. Unchiul continua să-i voteze pe comuniști, refuza să meargă la liturghia de Crăciun și de fiecare dată se lăsa cu tărăboi. Bându-și lichiorul de gențiană, Michel Îl asculta pe bătrân vorbind despre emanciparea muncitorilor; din când În când, urla câte-o banalitate În chip de răspuns. Apoi soseau ceilalți, venea și verișoara Brigitte. Ținea mult la Brigitte, ar fi vrut să fie fericită; dar cu un soț atât de cretin, era greu, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
XVIII-lea. Având o viziune de ansamblu asupra istoriei, Miron Costin a abordat problema originii române a românilor și latinității limbii române și a scris în limba română, adresându-se tuturor românilor. Prin opera sa, Miron Costin a contribuit la emanciparea culturii românești “din veșmântul slavon” și la desprinderea ei “din tiparele bizantino-ortodoxe”; a contribuit la formarea limbii române literare și unitare; la formarea conștiinței de neam a românilor. Profesor Argentina Pânzariu
MIRON COSTIN PATRONUL SPIRITUAL AL LICEULUI. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Argentina Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_576]
-
de cuplu la relațiile comerciale devine ceva normal”. În opinia lui Bauman, ar fi imprudent să negăm schimbarea pe care modernitatea fluidă a impus-o condiției umane, astfel că este necesar să regândim vechile concepte care fundamentau discursul despre om: emancipare, individualitate, timp/spațiu, muncă și comunitate. Modernitatea se remarcă, deci, ca o „diferență care face toată diferența”. Prin urmare, modernitatea începe când spațiul și timpul se separă de practica vieții și pot fi teoretizate drept categorii independente. 3. Viziunea familiei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se pun la adăpost. Un singur bărbat reușește astfel să trimită acasă, într-o singură după-amiază, zeci de femei. În fine, omul mediu cade pradă celor mai întortocheate raționamente: oare în spatele asasinatelor nu s-ar putea ascunde tocmai Societățile pentru Emanciparea Femeii? Chiar plătind acest preț, de a-și pune pielea pe băț, multe dintre paparudele pe care omul mediu le cunoaște n-ar ezita să se lase mărunțite cu toporiștele, bănuind cât de galben invidios ar fi bârfite apoi de către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
elanul la o pură aspirație, răpindu-i caracterul său imperialist? A trăi o baie de foc, a simți jocul unei călduri interioare, plină de flăcări, nu este a atinge o puritate imaterială în viață, o imaterialitate asemănătoare cu dansul flăcărilor? Emanciparea de sub greutate, de sub forțele atracționale, ce se întîmplă în această baie de foc, nu fac viața o iluzie sau un vis? Decât și aceasta e prea puțin față de senzația finală, care este una dintre cele mai paradoxale și mai ciudate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poate atinge marile purificări de pe culmi, unde se realizează sublimul. Experiențele zilnice și formele comune de trăire nu duc niciodată viața până acolo unde ea ar cunoaște nebunia absolută a tensiunii paroxistice sau a vârtejului interior, precum nu realizează nici o emancipare de sub greutate, o trecere vremelnică peste forța gravitațională, care uneori poate fi un simbol al morții. Grația este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea atracțiilor subterane, o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din viață, ale tendințelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viața până acolo unde ea ar cunoaște nebunia absolută a tensiunii paroxistice sau a vârtejului interior, precum nu realizează nici o emancipare de sub greutate, o trecere vremelnică peste forța gravitațională, care uneori poate fi un simbol al morții. Grația este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea atracțiilor subterane, o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din viață, ale tendințelor ei negative. Transcenderea negativității este o notă esențială a sentimentului grațios al vieții. Nu este de mirare pentru ce, într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea ar cunoaște nebunia absolută a tensiunii paroxistice sau a vârtejului interior, precum nu realizează nici o emancipare de sub greutate, o trecere vremelnică peste forța gravitațională, care uneori poate fi un simbol al morții. Grația este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea atracțiilor subterane, o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din viață, ale tendințelor ei negative. Transcenderea negativității este o notă esențială a sentimentului grațios al vieții. Nu este de mirare pentru ce, într-un astfel de sentiment
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deși tendința lor este să devină autonome. Astfel, entuziasmul e privit ca perfect autonom de sfera Erosului, când în realitate rădăcinile lui se adâncesc în substanța cea mai intimă a iubirii, dând naștere însă la o formă cu tendințe de emancipare din sfera eroticului. Este, în natura internă a oricărui om entuziast, o receptivitate cosmică, universală, o capacitate de a primi totul, de a se orienta, în orice direcție, dintr-un impuls și un exces interior, de a nu pierde nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
individul. Într-o comunitate, conștiința nu înseamnă niciodată conștința individului, ci a comunității. De aceea, viziunea organicistă a istoriei consideră individualismul modern ca o formă de cădere. Popoarele și-au început viața în comunitate; decadența lor nu poate însemna decât emanciparea din ea. Diferențierea progresivă pe toate planurile le îndepărtează de la sâmburele lor și, abstractizând ceea ce este suflet și destin, le îndrumă spre spirit și inteligență. Nu se poate concepe comunitate fără prospețime biologică. De aceea, ethosul comunitar se compromite în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tot mai impunătoare, mai eficiente, mai automatizate. Guvernarea oamenilor, deci puterea politică, vede, din contra, cum gîndirea și practica de acest fel suferă un recul. În acest domeniu, societatea creează doar credințe și idei-forță. Unele sînt admirabile, propovăduind justiția și emanciparea. Altele, mai crude, predică răzbunarea și agresiunea. Ele slujesc la mobilizarea și unificarea oamenilor. În acest scop ideile sînt topite în mîlul unei religii dogmatice, dinainte pregătite. Doar cu acest preț o idee poate deveni un element mobilizator al maselor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
României. Două lecții cu semnificații majore determinau decizia liderilor români de a obține detașarea de Moscova: revoluția ungară din 1956 și criza rachetelor din Cuba. Prima dintre ele arăta brutalitatea cu care URSS era hotărâtă să înăbușe orice tentativă de emancipare a statelor satelit. O vizită la Budapesta a lui Gheorghiu-Dej arăta la ce se puteau aștepta factorii politici dintr-un stat aservit Uniunii Sovietice de la propriul popor: o țară paralizată, un partid comunist, până atunci unic "actor" politic, discreditat și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
viitorului economic al țării în cauză; c) performanțele obținute de diferitele modele de economie și societate; d) condițiile economice, politice, culturale și sociale existente în diferite țări și gradul diferit de înțelegere a acestora de către societatea civilă; e) gradul de emancipare economică, politică, culturală și socială al populației, împreună cu tabloul general al valorilor lumii avansate; f) tendințele principale care caracterizează mișcarea economiei mondiale, gradul înțelegerii lor, posibilitățile reale de înscriere în aceste tendințe și voința de a se înscrie pe ele
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
ocupă de complexa ecuație culturală în care „genealogismul”, „violența” și „nihilismul” devin solidare. Aceasta n-ar fi posibil în absența unei mitologii maligne, a cărei singură calitate constă în faptul că oferă o autodescriere a esenței fenomenului secularizării 4. Cultura emancipării de tip iluminist a inițiat „vânătoarea de vrăjitoare”. Mulți gânditori sociali s-au hrănit cu iluzia comprehensiunii exhaustive. Pozitiviștii secolului al XIX-lea n-au ezitat să afirme că înțeleg comportamentul „omului primitiv” (identificat de multe ori cu „omul religios
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]