2,447 matches
-
În viață, deci nu am nimic de Împărțit cu el. Dar am rezerve față de felul În care concepe realitatea politică, În care refuză ideea dialogului, lucru ce vine, cred, din structurile mentale ale partidului unic. Iau cazul său pentru că este emblematic pentru un tip de mentalitate care și-a pus indubitabil pecetea și asupra comportamentului premierului Năstase și asupra altor figuri importante ale PSD-ului. Este vorba de un anumit gen de reacție viscerală la critică. Nimănui nu Îi place să
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
concretă, tabloul apocaliptic al spulberării trecutului în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie lirică având, pe teren românesc, afinități cu claustrul și regresiunea bacoviană. „E frig la ultimul etaj,/ e frig în Utopia”, ca și în Orașul Bacovia - titlu emblematic pentru această utopie negativă. „Bocet”, „priveghi” (noțiuni resemantizate în spiritul noii viziuni), „noapte”, „gheață”, „Fundătura”, „Frica” se instituie în vocabule-temă, după cum „insula”, „lațul”, „limitele”, „păianjenul” țesându-și „plasa” peste rostire și gând sunt figuri ale cântărețului fie redus la tăcere
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
personalității. Această semnificație de responsabilitate se regăsește mai ales în simbolistica umerilor. Într-adevăr, orice referire onirică la umeri evocă povara ce apasă asupra subiectului și îi dezvăluie capacitatea de a-și asuma îndatoririle ce îi revin. Brațele sunt la fel de emblematice pentru relația umană, pentru comunicare și afecțiune. Noțiunile de dragoste, ajutor și complicitate sunt evocate de expresiile: a îmbrățișa, braț la braț, a lua în brațe, a întinde brațele etc. În plus, brațele ridicate spre cer constituie, în toate culturile
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
modelarea viziunii poetice și în configurarea sentimentului eminescian al ființei. Ținta lucrării este, în intenția autorului, să aproximeze „modul în care se configurează sentimentul timpului în opera eminesciană” și „felul în care poetul își asumă propria condiție așezată sub semnul emblematic al temporalității”. Autorul utilizează cu ingeniozitate achizițiile exegezei eminesciene în interpretarea acestei teme, precum și intuiții proprii, dovedindu-se și aici un analist sagace în descifrarea structurilor, riguros în structurarea ecuațiilor de lectură. SCRIERI: Carte de vise, Târgu Mureș, 1994; Metamorfozele
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
pe numeroșii fii ai acestuia, rostuiți prin țară (intenția de frescă a unei epoci se face astfel vizibilă). Ideea unificatoare a ciclului, pe lângă nucleul familial, o constituie chemarea vetrei natale, satul Zăpadia reprezentând pentru toți un centrum, ale cărui figuri emblematice sunt, pe lângă Octavian tatăl, bunicii Artimon și Mărie, întruchipări ale tradiției și înțelepciunii ancestrale. Meritele tetralogiei stau în evocarea (sobru lirică) a acestei tradiții, cu filosofia ei de viață, cu modul particular, prins pe viu, al rostirii. Este aspectul prin
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
scriitori de mult intrați în conștiința publică: G. Călinescu, Camil Petrescu, Emil Botta, M. R. Paraschivescu, Zaharia Stancu, vădind pretutindeni „noblețea spiritului, voință de a ridica totul la măsura esteticului, un lirism concentrat, stăpânit în fraze articulate, cu oarecare nimb emblematic” (Eugen Simion). SCRIERI: Polemos, îngr. Gheorghe Istrate, pref. Eugen Simion, București, 1978. Repere bibliografice: Piru, Debuturi, 62-65; Grigurcu, Între critici, 354-359; Sângeorzan, Anotimpurile, 190-192; Dicț. scriit. rom., I, 163-164. D.Gr.
BALTAG-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
Notabilă era și setea de rostire: elan irepresibil de transferare în cuvânt a clocotului juvenil. „Cititorule, viața mea a trecut în cuvinte” - iată un vers aparent banal, care însă, la o lectură inversă, dinspre creația de maturitate spre începuturi, devine emblematic pentru întreaga evoluție a liricii lui B. Răsfrângeri (1966) confirmă un poet care cu fiecare volum își va arăta o nouă fațetă a talentului, într-o îndelungată căutare de sine. Se impune acum, ca figură-cheie a imaginarului, metafora oglinzii / oglindirii
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
în jurnal se referă la problema libertății și a individualismului contemporan, cărora autorul le preferă libertatea întru credință, căci în afara acesteia omul decade, se degradează. Jurnalul și Rememberul însoțitor desenează și un amplu tablou al lumii literare, cu personajele ei emblematice (Lucian Blaga, Tudor Vianu, Tudor Arghezi), dar și cu altele, în devenire, cum sunt foștii membri ai Cercului Literar de la Sibiu (Dominic Stanca, Radu Stanca și, mai ales, Ion Negoițescu), pe care B. îi caracterizează cu o surprinzătoare și complexă
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
care ilustrează și două atitudini față de viață, două mentalități și două modele umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o femeie și, victimă a împrejurărilor, ajunge la Miliție, unde, odată cu biografia, își scrie, prin punere în abis, și povestea recluziunii. Nedezicându-se de statutul său de personaj absurd, Nicolae Ostia acceptă acuzația pentru o vină care nu-i aparține, devenind emblematic pentru condiția individului într-un sistem social absurd. Următorul roman, Iubește tu (1978), marchează întoarcerea autorului la tema familiei și a conflictelor din interiorul ei. Cu o construcție amintind de maniera scriitoarei Karen Blixen, cartea prezintă destrămarea unui cuplu (un
BALANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
95-98; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, București, 1979, 81-114; Sângeorzan, Conversații, 235-238; Băileșteanu, Refracții, 215-220; Moraru, Semnele, 185-190, 199-203; Culcer, Serii, 161-167; Tomuș, Mișcarea, 254-257,262-265; Zaciu, Cu cărțile, 102-108; Dobrescu, Foiletoane, II, 106-116; Mihai Zamfir, O formulă romanescă originală și emblematică, CC, 1982, 12; Gorcea, Structură, 123-125, 185-186, 200-205; Livescu, Scene, 190-193; Iorgulescu, Ceara, 234-238; Simuț, Diferența, 167-172; Steinhardt, Critică, 132-135; Vlad, Lectura rom., 132-140; Dimisianu, Lecturi, 137-145; Gheorghiu, Reflexe; 29-32; Laurențiu Ulici, Confort Procust, București, 1983, 212-215; Marcea, Concordanțe, 232-236
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
cel caracteristic epocii lui Ștefan cel Mare), ci mai cu seamă „ideea-formă”, „spiritul” din care s-au înfiripat. Sub privirea lui scormonitoare și mângâioasă deopotrivă, monumentele întâlnite în cale își dezvăluie neîntârziat înțelesul simbolic. Pelerinajul, de o senină melancolie, printre emblematice vestigii continuă în Izvoare și popasuri (1934). Deșteptate din „somnul legendelor”, păstrându-și „misterul” de poetice irizări, dar descătușate din solemnul lor „ermetism”, ele par să aibă un „suflet” pe care C. știe ca puțini alții să-l descifreze. Printre
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
mască a adjuvantului cu capacități supranaturale. El se identifică cu un catalizator ce se dovedește a fi în final efemer, întrucât acționează doar atunci când presiunea exterioară împiedică îmdeplinerea unor queste, ca și în cazul lui HarapAlb. Din punct de vedere emblematic, Ochilă este delegatul entității superioare ce descrie coordonata de ființare, centrul de convergență a tuturor direcțiilor vitale. În acest caz, el înfățișează Ochiul Eternității, al existenței omnisciente și omniprezente, ce menține o legătură permanentă cu totalul fundamental din macrocosmos. De
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Întâlneau, spuneau: „Îmi amintesc de tine! Ești femeia cu pantofii ciudați“. La Înmormântare, Zez, curatorul de la Muzeul de Artă Asiatică, cel care se ocupa de picturile prin care erau comemorați strămoșii, a zis că aveam un stil „absolut memorabil, la fel de emblematic ca și cel mai reușit portret din colecția Sackler“1. Exagera puțin, asta e sigur, dar o spusese din inimă. Și cu siguranță am simțit, la rândul meu, Înțepături și strângeri În inima mea răposată. La un moment dat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu am putut să redau bine primul interviu. În plus, la câtva timp după primul interviu am început să regret că nu intrasem în mai multe detalii. Poate faptul că reportofonul s-a stricat a fost un fel de mesaj emblematic. De aceea al doilea interviu a fost unul lung. Nu pot spune că este greoi la vorbă, ci că nu e omul care să vorbească de bună voie despre lucruri personale. Dacă îi pun întrebări, îmi răspunde, se rezumă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Este absurdă din punct de vedere logic atâta vreme cât, deși caută să justifice orice, nu se poate justifica pe sine. Este absurdă și în privința vocabularului de care ține, cu pretenția lui de a se referi nemijlocit la realitate. Platon ar fi emblematic în această privință. Noțiunea sa de adevăr se dovedește astăzi absurdă („the Platonic notion of Truth itself is absurd“). Nu are în atenție o stare concretă a vieții comune. Dimpotrivă, pre feră o descriere simplu speculativă, aparent ideală, ce ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Este absurdă din punct de vedere logic atâta vreme cât, deși caută să justifice orice, nu se poate justifica pe sine. Este absurdă și în privința vocabularului de care ține, cu pretenția lui de a se referi nemijlocit la realitate. Platon ar fi emblematic în această privință. Noțiunea sa de adevăr se dovedește astăzi absurdă („the Platonic notion of Truth itself is absurd“). Nu are în atenție o stare concretă a vieții comune. Dimpotrivă, pre feră o descriere simplu speculativă, aparent ideală, ce ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
titlu: "Criză. Paroxismul crizei..." (p. 136). Se simte efortul inteligenței de a descoperi argumente pentru demonstrație. Aprofundarea, ca în orice eseu, se desfășoară în amploare, nu în adâncime. Profunzimea eseului constă în varietate și ingeniozitate, în strângerea sub aceeași tutelă emblematică a situațiilor celor mai diverse. Unificarea disparatului, coerența arbitrarului recomandă o structură de gânditor, de ideolog. Și Ibrăileanu gândește iubirea, nu o trăiește direct. Dar inventează o formulă atractivă pentru a o comunica, și anume jurnalul epicizat al iubirii. Scenele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aceea complet improbabil, că va fi predominant german, din perspectivă intelectuală și economică. Toate aceste iluzii au fost tragice. Actual, spune el și încearcă să dezvolte ulterior, domină cinci mari categorii de iluzii: 1. Puterea universală a SUA. 2. Caracterul emblematic și de rol-model al SUA. 3. Dorința lumii este aceea de a fi asemănătoare democrației americane. 4. Problema centrală este terorismul. 5. Americanii cred că ceilalți îi plac. 1. Sunt SUA atotputernice? Suveranitatea a încetat demult să fie absolută, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a asumat riscul de a fi strivită între cei doi coloși comuniști, însă a manevrat cu dibăcie, menținându-se într-o stare de echidistanță. Armele ei erau principiile din Declarația sa de independență și abilitatea diplomatică. Această echilibristică a devenit emblematică. În anecdotica timpului, era celebru comunicatul Agenției Române de Presă, care prezenta astfel un grav incident de la granița dintre cele două țări: "La data de... la frontiera chino-sovietică au avut loc consultări bilaterale, pe teme de interes comun". Tot în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
îndeamnă a crede că există un anumit punct al spiritului de unde viața și moartea, realul și imaginarul(...) încetează a mai fi percepute contradictoriu.” Imaginea lumii ca enigmă, universul dedalic asociat cu motivul lumii ca junglă sunt numai câteva dintre imaginile emblematice ale literaturii secolului al XX lea. Într-o lume în care tragicul este declanșat de legile societății industriale de consum, individul trăiește drama depersonalizării, a pierderii identității, ceea ce-i provoacă o stare perpetuă de teamă și angoasă. În acest context
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sări drept În picioare, de a rezista, de a fi de neclintit“. De aici insista pe sensul metaforic și extrăgea două sensuri: stâpl de sprijin și a sta drept. Era ispititor, după asta, să accepți că cele două sensuri sunt emblematice pentru români. Animalul popândău, zicea el, și-a luat numele mai târziu și tocmai din cauza poziției lui preferate. Comenta apoi virtuțile și servituțile acestui sens al numelui Popescu, „cel care stă semeț“, dar și „cel care se sumețește și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încântat de sine și satisfăcut și am Început să număr În minte zilele până la Încheierea contractului. O sută șaptezeci. Din când În când Încercam să-mi aduc aminte ce ne apropiase la Început, ce existase Înainte de armistițiul glacial care devenise emblematic pentru relația noastră, dar nu-mi venea nimic anume. Fusese Întotdeauna puțin cam rătăcit, ceea ce școlile particulare reușiseră să mascheze, dar nu și să remedieze. Era categoric drăgălaș În stilul acela corect, de manechin din cataloagele Abercrombie, și știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui. Îndurerat amarnic, Liu își pune la îndoială propria capacitate și judecată. Nu-și poate închipui că Mao e cel care organizează o lovitură de stat contra propriului său guvern. Studentul Kuai Da-fu de la Universitatea Qinghua a devenit figura emblematică maoistă națională. S-a dovedit a fi un organizator talentat. S-a mai înălțat de când l-am văzut ultima oară. Când îi atrag atenția asupra acestui fapt, se rușinează. Asta mă face să-mi placă și mai mult. Purtarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Întâmpla, fără proteste semnificative, de la Începutul veacurilor și până În ziua de treizeci și unu decembrie anul trecut, trebuie să explic că intenția care m-a făcut să-mi Întrerup activitatea, să Încetez să mai omor, să pun În cui coasa emblematică pe care pictori și gravori cu imaginație de odinioară mi-au pus-o În mână, a fost aceea de a oferi acelor ființe umane care mă detestă atât o mică mostră de ceea ce ar Însemna pentru ele să trăiască mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]