1,699 matches
-
În fine am ajuns și pe platoul Semenicului, am trecut pe lângă morile de vânt construite de mai mulți ani acolo, dar care nu prea funcționează și am oprit aproape de vârful Gozna. Îmi aduc aminte că întotdeauna când ajung aici, urc emoționat poteca spre vârf, știind că voi avea parte de un peisaj deosebit, având în fața ochilor o bună parte din regiune, până hăt departe spre Reșița. Pe vârf erau foarte mulți turiști, fiecare grup făcea poze, bineînțeles că și noi am
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
acceptase atât de repede pe stângaciul student ? Cine era ea, de fapt, cărei lumi îi aparținuse, mai înainte, cărei lumi ajunsese să îi aparțină ? Manierele ei erau ireproșabile, ca și dinții, sănătoși și albi... Dar locuința în care el intrase, emoționat ca un îndrăgostit ? Când încă nu ai un trecut sentimental, ci doar un trup tânăr pe care îl chinuiesc visările dezmățate și atracția proastelor obiceiuri, atingi cu o iuțeală fulgerătoare și în cele mai modeste prilejuri insuportabilele tensiuni ale dragostei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rău că n-am putut să facem asta ieri. Dar vizita lui Jack Harper a dat totul peste cap. — Nu face nimic. Fac un efort să zîmbesc, dar am gura uscată ca iasca. Nu-mi vine să cred cît de emoționată sînt. E mai rău ca la școală. — OK. Deci... Emma Corrigan. Începe să bifeze diverse căsuțe, cu ochii În formular. În linii mari, te descurci destul de bine. În general, ești punctuală... Înțelegi sarcinile de serviciu care ți se dau... ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
făcut loc cu coatele, cerând să fie îngăduită între vilele de pe deal și clădirea cu 5-6 niveluri care o încadrează, arogantă, înălțîndu-se din josul străzii. Câți români din țară au bâjbâit prin Paris pentru a nimeri în locul acesta, mândri, sfioși, emoționați, duplicitari, calculați, resentimentari, iubitori, detestând în ascuns, aducând vești, cerând sfaturi, comentând, sperând, plecând, revenind. Și în mijlocul acestui balet, al acestei comedii umane întinse peste ani, cei doi, Monica și Virgil, spiritele acestui loc, cei prin fața cărora s-a perindat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de gândire. Raportul e documentul cel mai important pentru a înțelege în ce măsură pasaje din Etica nicomahică, Metafizica și Fizica au reprezentat Anstoss-ul, "impulsul", care l-a pus pe Heidegger pe drumul "facticității" ca matcă autentică a filozofiei. Bogdan citește, vădit emoționat, asemeni unui actor căruia i-a venit rândul să intre în cadru. De altminteri este din plin pe scenă (și-a pregătit intrarea legîndu-și discret înainte o băsmăluță în jurul gîtului), în cel mai magnific decor al gândirii și lectura pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmă Regele a ajuns să doarmă chiar în casa călăului său. Și nu singur. A adus-o și pe Regină. Apoi a venit și principesa Margareta "și cu mine", precizează principele, și, la sfârșit, "și prințul Nicolae". Sala este vădit emoționată. Străbat cu privirea dincolo de perdeaua luminii reflectoarelor și îmi spun că media de vârstă a celor prezenți să tot fie de vreo 75 de ani. Între timp, Alteța Sa și-a încheiat discursul cu un "La mulți ani, Majestate!", sala aplaudă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În dreapta și în stânga fotoliilor, perfect simetrice, două sofale din aceeași catifea, cu aceleași măsuțe joase și rotunde în dreptul lor. Pe sofaua din dreapta fotoliilor se așază principesa și principele, pe cea din stânga, arhiepiscopul și cu mine. Consilierul primăriei, tânăr, binecrescut și emoționat, ne salută și îi introduce pe vorbitori, făcîndu-și de fiecare dată apariția din culise. Vorbim în aceeași ordine ca și la Timișoara, principele citește la fel de trist ca și ieri textul despre Majestatea Sa, principesa îi apasă din nou principelui mâna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea mea, o să vă prezinte cea mai extraordinară scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tare de margine, Peter era Înspăimîntat, dar nu spunea nici pîs, nu fiindcă ar fi fost un monstru, ci fiindcă avea idei foarte moderne despre educația copiilor. Julius, care-i amintea de propria lui copilărie, Îl cucerise. Străinul era foarte emoționat. În fond era un singuratic și În ultima vreme... De partea cealaltă a podului Îi arătă Hotelul Gării. Părea mereu gata să se prăbușească de vechi ce era, dar avea istoria și farmecul lui. Julius păru că Înțelege și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spuse, Împreunîndu-și călcîiele și depărtînd vîrfurile picioarelor. Nilda i-o dădu, el Începu să citească primele cuvinte, dar voia să afle cît mai repede cuprinsul și Îi Întinse Vilmei scrisoarea. Își lipi mîinile de corp. Julius, darling, SÎnt foarte emoționată. Unchiul Juan și eu ne-am cununat astăzi la o mică biserică din Londra. N-au venit decît cîțiva prieteni de-ai lui și cîțiva cunoscuți ai tatei și ai mei. SÎntem fericiți. Santiaguito și Bobby sînt cu noi. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plecară cu toții frunțile și stătură așa fără să scoată o vorbă pînă cînd Celso spuse că era timpul să plece. Străbătură aproape Întreg palatul, de la bucătărie pînă la intrarea principală. Aici se bătură din nou pe umăr cu palma deschisă, emoționați, cu gesturi largi de sinceră Încurajare și Își vorbiră cu multă politețe. Julius lua parte la ceremonie cufundat Într-o tăcere totală, Vilma se urcă În Mercedes În timp ce Nilda pronunța o frază demnă de Lope de Vega, dar prost spusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de crezut, fiindcă uite că se auzea din nou pianul, de data asta fără greșeală: era călugărița pistruiată, care Încheia serbarea În mod strălucit și le umplea sufletul de emoție cîntînd pentru ultima oară imnul colegiului și toți copiii cîntau emoționați, În timp ce părinții se ridicau În picioare, pregătindu-se să iasă În curte și să-și ia rămas-bun, pregătindu-se să schimbe cîteva cuvinte despre odraslele lor și al tău e Încîntător și despre planurile de vacanță, noi mergem la Ancón
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceremonia, părinții putură să se apropie de copii și să-i sărute, la ieșirea din biserică. Primiseră prima Împărtășanie din viața lor și unii simțeau că li se moaie picioarele. Soții Lastarria, fericiți alături de Susan și Juan Lucas, Își aminteau emoționați prima Împărtășanie a lui Pipo și Rafaelito și-l năpădiră cu o sumedenie de recomandări pe bietul Julius. Roșcova se apropie tocmai atunci pentru a-i lua pe copii cu autobuzul; Gumersindo Quiñones Îi aștepta așezat la volan, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se teamă c-o să spargă geamurile; Încă n-avuseseră timp să-și dea seama prea bine cît de mare, complet și excelent era noul colegiu: asupra acestui fapt a avut grijă să le atragă atenția maica stareță. Le-a spus emoționată că erau nu știu cîte clase; pe urmă a pomenit de capela cu balcon pentru cor, nu mai lipseau decît băncile pe care trebuia să le cumpere, dar toate aveau să vină la timpul lor, pe măsură ce primeau donațiile generoase din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa nu putea cînta. Își aminti cum arăta partitura, dar uitase notele; parcă cineva ștersese totul cu buretele; Începu să cînte din nou și greși Îngrozitor... Nu-i nimic, Susan nu se simți de loc rușinată. Era foarte sensibil și emoționat, desigur. Două săptămîni mai tîrziu părăseau palatul și se duceau să locuiască la Country Club pînă cînd era gata noul palat. Juan Lucas Îi arăta lui Susan avantajele hotelului: nu va trebui să-și bată capul cu nimic, va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vadă. După cîteva zile sosi un pachet recomandat din Statele Unite. Era adresat lui Bobby și cu o specificare, Într-un colț, care spunea „Strict personal“. Bobby apucă pachetul și alergă pe scări În sus spre dormitorul lui. Acolo Îl deschise emoționat și Împrăștie conținuțul pe pat. Grozav răspuns! Era dat naibii Santiago! Îi scria și cîteva cuvinte: să nu cumva să arate pachetul lui Juan Lucas sau mamei. Ce-ți trece prin cap. Alergă să Închidă ușa cu zăvorul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acestea operau în altă locație. Ashling a coborât din lift și a înaintat pe coridor, către recepție. Locul părea să zumzăie de oamenii care se grăbeau într-o parte și în alta, cu hârtii în mână. Ashling era atât de emoționată încât simțea o senzație acută de greață. Chiar în fața recepției, un bărbat înalt, cu părul răvășit, discuta aprins cu o asiatică mititică. Își vorbeau în șoaptă, dar ceva din felul în care o făceau i-a lăsat lui Ashling impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Audiența fusese neiertătoare. În timp ce urlau „Huo, dă-te jos de pe scenă“ și huiduiau, inima lui Ashling se strângea pentru Ted. Apoi a venit rândul lui. Ashling și Joy și-au strâns mâinile ca niște părinți mândri, dar, în mod firesc, emoționați. În câteva secunde, mâinile lor au devenit atât de alunecoase din cauza transpirației, încât au fost nevoite să își dea drumul. În lumina reflectoarelor, Ted părea fragil și vulnerabil. Se masa absent pe stomac, ridicându-și tricoul și lăsând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling păru surprinsă pe moment, apoi o privi pe Lisa din cap până în picioare, admirându-i fără jenă pielea impecabilă, costumul cambrat pe talie și picioarele fine și ușor bronzate. Sunt încântată să te cunosc, spuse ea admirativ și puțin emoționată. Și sunt foarte încântată de revista asta. Lisa, pe de altă parte, nu era deloc impresionată de Ashling, care excela în a nu ieși cu absolut nimic din comun. De ce să nu ne lăsăm toate părul să atârne pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
generos din gene, Lisa se apropie de băiat, cu Ashling după ea. De aproape se vedea că are pete pe bărbia lui tânără. —Lisa Edwards, revista Colleen, spuse ea, întinzându-și mâna fină și bronzată. —Shane Dockery. Și-a băgat emoționat degetul între gulerul de la cămașă și gât. —De la Laddz, îi încheie Lisa fraza. —Ai auzit de noi? exclamă el. Nimeni altcineva din acea încăpere nu avea idee cine era. —Bineînțeles. Lisa văzuse o mențiune despre ei într-un ziar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe de altă parte, încerca o oarecare ură față de ea. Păi, da, recunoscu Jack. Am văzut-o într-o parcare pe strada Drury. Îți transmite toate cele bune. Ce mai face? — Se căsătorește. Speranța moare ultima. —Cu tine? întrebă Lulu emoționată. Nu. —Curva! — A, nu, încercă Jack să o îmbuneze. Pe moment, nu fusese cea mai bună veste pe care o putea primi, dar nici cea mai proastă. — A avut dreptate să nu se mărite cu mine. Ne îndepărtaserăm. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
A avut dreptate să nu se mărite cu mine. Ne îndepărtaserăm. Ea nu a făcut decât să își dea seama de asta înaintea mea. Și fata pe care o aduci astăzi? —Numele ei este Mai. E minunată, dar e cam emoționată. O să fim drăguți cu ea. Îmbrăcată cu o bluză cumpărată mai mult în glumă dintr-un magazin din Oxfam și purtând sandale care nu aveau decât șase centimetri înălțime, Mai stătea lângă Jack în timpul drumului către Raheny. — Îi va deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cariera comică stând pe lângă Marcus. —Fă-te sexy, se rugă el, stând lungit pe patul ei și uitându-se la ea cum aplică cel de-al treilea, și ultimul, strat de mascara. —ÎNCERC, se auzi ea strigând. Evident, era mai emoționată decât își imagina. Uite ce făcea speranța din ea! Dă foc tuturor nevoilor ei de dragoste și stabilitate și o transformă într-o epavă nervoasă. Câteodată, cum era și acest moment, se gândea că probabil simte prea mult. Era normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
când în când, îl vedea pe Jack Devine cum încerca să pară jovial și cum eșua lamentabil. Lipsa antrenamentului, se gândea ea. Nu se știe cum, a ajuns să stea exact lângă el, undeva la marginea evenimentelor. Bună, spuse ea emoționată. Ce faci? —Mă doare capul de la atâta zâmbit, spuse el morocănos. Urăsc chestiile astea. Apoi s-a afundat în tăcere. —Și eu fac foarte bine, spuse Ashling, absentă. Mulțumesc de întrebare. Jack făcu o figură uimită, apoi se întoarse după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atâta timp. Dar ea era destul de deșteaptă încât să observe că el nu îi dă toată atenția. Iar tu m-ai putea înlocui cu Trix, sugeră ea inocent. Ne vom gândi cu siguranță la as... Ha-ha-ha, bună poantă! râse el emoționat. 64tc "64" Într-o casă întunecată dintr-un colț sumbru din Ringsend, pe malul mării, un bărbat și o femeie se întâmpinau cu emoție. Prin ferestrele fără draperii, marea neagră îl urmărea, în timp ce el o conducea pe ea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]