2,623 matches
-
unor experimente succesive, autorii au raportat că secreția de insulina rămâne blocată în cursul perfuziei cu adrenalină + propranolol chiar și în condițiile hiperglicemiei induse prin asocierea unei perfuzii cu glucoză (34). În aceste condiții (producția hepatică a glucozei și secreția endogenă a insulinei blocate), la steady-state, rata infuziei glucozei (care este constantă și predeterminată în condițiile specificate prin protocol) este egală cu rata captării tisulare a glucozei. Nivelurile insulinemiei sunt constante și egale, în schimb nivelul glicemiei la steady-state prezintă variații
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92229_a_92724]
-
folosesc repaglinida și nateglinida, reprezintă compuși chimici cu efect secretagog β-celular rapid și durată scurtă de acțiune. Compușii din această clasă se fixează pe receptorii β-celulari, dar legarea de receptor nu se prelungește interprandial, evitând în acest fel hipersecreția insulinică endogenă susținută, responsabilă de creșterea apetitului, bulversarea dietei cu hiperglicemii urmate de hipoglicemii preprandiale. Fixarea celor doi compuși ai clasei pe receptorul betacelular este diferită, ceea ce pledează pentru un mecanism de acțiune diferit al celor doi compuși. Astfel, în cazul receptorului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
durată scurtă, dependent de prezența glucozei (13). Concentrația plasmatică maximă a nateglinidei se înregistrează mai rapid decât în cazul repaglinidei, la circa 30 minute de la administrare și induce o creștere rapidă a nivelurilor de insulină plasmatică. Nivelurile crescute de insulină endogenă și de peptid C care se obțin postprandial în urma stimulării cu nateglinidă revin la niveluri bazale înainte de următoarea masă. Glicemia postprandială la o oră a fost semnificativ mai redusă la administrarea de nateglinid, comparativ cu glibenclamid. În ceea ce privește efectul asupra glicemiei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
au valoare predictivă pentru CP cu o sensibilitate de 82% si specificitate de 100% [115]. MICRO ARN (mi-R) Reprezentând fragmente monocatenare de ARN de 18-24 nucleotide, mi-R reprezintă o nouă clasă de ARN noncodant, care acționează ca reglatori endogeni ai genelor codante de proteine la nivel posttranslațional [116]. Mi-R circulant își are originea în celulele țesutului tumoral, fiind stabil în circulație, nivelul expresiei sale serice fiind reproductibil interindividual [117]. Micro ARN este implicat într-o multitudine de procese
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
lor la om este numai ușor crescută față de insulina umană. Este motivul pentru care aceste surse de insulină au fost larg utilizate înainte de a se extinde pe scară largă metodele de obținere a insulinei umane prin recombinare DNA. 3. SECREȚIA ENDOGENĂ DE INSULINĂ Secreția bazală de insulină (după o pauză alimentară de 8 ore) are un caracter pulsator sau impulsionar. Nu se știe dacă variațiile insulinosecretorii (atât cele rapide sau de scurtă durată, cât și cele lente, ce survin la intervale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
nivelul O2 din celule și prin producerea și apoi exportul extramitocondrial al glutamatului. Nu este de mirare că tulburarea secreției de insulină este strâns legată de metabolismul energetic din mitocondriile β-celulare (3, 24). 4. EFECTUL INSULINEI EXOGENE ASUPRA SECREȚIEI INSULINICE ENDOGENE La om, hiperinsulinemia indusă de perfuzia exogenă de insulină, în condiții de euglicemie, scade concentrația plasmatică a peptidului C, sugerând că hiperinsulinemia per se inhibă secreția de insulină. Mecanismul inhibitor este foarte sensibil, de vreme ce scăderi glicemice mici, de la 5,1
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
de la 5,1 la 4,9 mmol/l sau de la 4,7 la 4,4 mmol/l, conduc la o scădere a secreției de insulină (6). Această constatare poate fi importantă pentru a înțelege influența pe termen lung a producției endogene de insulină în condițiile tratamentului substitutiv exogen. În fapt, rațiunea pentru care insulina este introdusă mai precoce, atât în T1DM cât și în forma LADA, este justificată de ideea menținerii, în acest fel, a secreției endogene pancreatice sau a rezervei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
termen lung a producției endogene de insulină în condițiile tratamentului substitutiv exogen. În fapt, rațiunea pentru care insulina este introdusă mai precoce, atât în T1DM cât și în forma LADA, este justificată de ideea menținerii, în acest fel, a secreției endogene pancreatice sau a rezervei funcționale β-celulare. Constatarea de mai sus arată că, după introducerea insulinoterapiei exogene, secreția insulinică proprie scade. Acest fenomen era de așteptat, întrucât o funcție fiziologică neîntreținută diminuează cu timpul. Este impresia noastră că celula β pancreatică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
a funcției β-celulare active în reglarea de zi cu zi a glicemiei. 5. RAPORTUL PROINSULINĂ/INSULINĂ Aprecierea funcției β-celulare nu poate fi făcută direct, biopsia pancreatică fiind o metodă de excepție. În această situație s-a recurs la analiza secreției endogene de insulină, de proinsulină, de peptid C și de amilină, care toate oglindesc indirect starea funcțională a celulei β pancreatice. Cea mai utilizată metodă de măsurare a produșilor insulinici este metoda radioimunodozării (RIA). Totuși, măsurarea insulinei imunoreactive (IRI) are dezavantajul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
zaharat. Deși aceste asocieri sunt corecte în sine, omiterea efectelor insulinei asupra celorlalte metabolisme a limitat drastic înțelegerea atât a naturii diabetului zaharat, cât și a importanței insulinei în reglarea metabolismului energetic în ansamblul său. 8.2. Metabolismul glucidic Producția endogenă de glucoză. Producția endogenă de glucoză este asigurată de ficat (80-90%) și rinichi (10-20%). Între utilizarea periferică de glucoză și producția endogenă de glucoză există o relație inversă, redată prin două sinusoide care se intersectează (fig.4 Creșterea insulinemiei plasmatice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
sunt corecte în sine, omiterea efectelor insulinei asupra celorlalte metabolisme a limitat drastic înțelegerea atât a naturii diabetului zaharat, cât și a importanței insulinei în reglarea metabolismului energetic în ansamblul său. 8.2. Metabolismul glucidic Producția endogenă de glucoză. Producția endogenă de glucoză este asigurată de ficat (80-90%) și rinichi (10-20%). Între utilizarea periferică de glucoză și producția endogenă de glucoză există o relație inversă, redată prin două sinusoide care se intersectează (fig.4 Creșterea insulinemiei plasmatice inhibă producția endogenă de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
zaharat, cât și a importanței insulinei în reglarea metabolismului energetic în ansamblul său. 8.2. Metabolismul glucidic Producția endogenă de glucoză. Producția endogenă de glucoză este asigurată de ficat (80-90%) și rinichi (10-20%). Între utilizarea periferică de glucoză și producția endogenă de glucoză există o relație inversă, redată prin două sinusoide care se intersectează (fig.4 Creșterea insulinemiei plasmatice inhibă producția endogenă de glucoză; dimpotrivă, scăderea insulinemiei plasmatice conduce la o creștere a producției endogene de glucoză. Efectul inhibitor maximal se
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Producția endogenă de glucoză este asigurată de ficat (80-90%) și rinichi (10-20%). Între utilizarea periferică de glucoză și producția endogenă de glucoză există o relație inversă, redată prin două sinusoide care se intersectează (fig.4 Creșterea insulinemiei plasmatice inhibă producția endogenă de glucoză; dimpotrivă, scăderea insulinemiei plasmatice conduce la o creștere a producției endogene de glucoză. Efectul inhibitor maximal se instalează după ~ 3 ore, deși începe imediat după scăderea insulinemiei. Inhibiția producției hepatice de glucoză depinde, în mare măsură, de caracterul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
utilizarea periferică de glucoză și producția endogenă de glucoză există o relație inversă, redată prin două sinusoide care se intersectează (fig.4 Creșterea insulinemiei plasmatice inhibă producția endogenă de glucoză; dimpotrivă, scăderea insulinemiei plasmatice conduce la o creștere a producției endogene de glucoză. Efectul inhibitor maximal se instalează după ~ 3 ore, deși începe imediat după scăderea insulinemiei. Inhibiția producției hepatice de glucoză depinde, în mare măsură, de caracterul pulsator al insulinei. Scăderea producției hepatice de glucoză ar putea fi secundară scăderii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
biochimice față de insulină. Glicogenoliza, de exemplu, este inhibată la creșteri mici ale insulinei plasmatice, în timp ce neoglucogeneza este inhibată de concentrații insulinice mai mari. Astfel, o creștere progresivă a insulinei plasmatice, de la 12,5 la 25 μU/ml, inhibă progresiv producția endogenă de glucoză și glicogenoliza hepatică. Aceste concentrații însă nu inhibă gluconeogeneza. Efectele periferice ale insulinei sunt mai lente, întrucât pentru a ajunge în țesuturile majore (mușchi, adipocite, țesut conjunctiv), insulina trebuie să treacă prin endoteliu (mecanism transendotelial). Trebuie menționat că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Lipoliza crescută presupune un aflux mare de AGL în sânge, lăsându-i disponibili pentru reutilizare în ficat. În mare măsură, producția de VLDL în ficat depinde de disponibilitatea de AGL în circulație. O scădere a insulinemiei plasmatice (în absența secreției endogene și a aportului endogen sau în postul prelungit), conduce la o utilizare accelerată de lipide din rezervele adipocitare și la creșterea rapidă a concentrației corpilor cetonici, rezultați din excesul de Acetil-CoA produs prin oxidare incompletă a acizilor grași cu lanț
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
aflux mare de AGL în sânge, lăsându-i disponibili pentru reutilizare în ficat. În mare măsură, producția de VLDL în ficat depinde de disponibilitatea de AGL în circulație. O scădere a insulinemiei plasmatice (în absența secreției endogene și a aportului endogen sau în postul prelungit), conduce la o utilizare accelerată de lipide din rezervele adipocitare și la creșterea rapidă a concentrației corpilor cetonici, rezultați din excesul de Acetil-CoA produs prin oxidare incompletă a acizilor grași cu lanț lung. O serie de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
Insulina inhibă gluconeogeneza, în timp ce întreruperea insulinoterapiei în T1DM crește neoglucogeneza din proteine. Făcând o paralelă între gradul de influență pe care insulina îl exercită asupra producției de glucoză, asupra lipolizei și proteolizei, se poate constata că primele două procese (producția endogenă de glucoză și lipoliza) sunt foarte sensibile la modificări mici ale insulinemiei, în timp ce influențarea proteolizei necesită concentrații mai mari de glucoză. 9. FACTORII INSULINICI DE CREȘTERE (IGF - „INSULIN GROWTH FACTORS”) Familia factorilor de creștere este foarte mare (peste 50 membri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
par de atomi de carbon. Biosinteza acizilor grași este un proces citosolic ce cuprinde mai multe procese care se desfășoară și anume: (1) sinteza „de novo” de acid palmitic, (2) elongarea acidului palmitic nou sintetizat sau a unor acizi grași endogeni sau exogeni cu formarea și de acizi grași cu număr impar de atomi de carbon și, în sfârșit, (3) introducerea de legături duble rezultând acizii grași nesaturați. Transferul acetil-CoA din mitocondrii în citosol necesită mai multe reacții (ciclul malat-citrat). Ficatul
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
datora inhibiției directe exercitate de insulină asupra glicogenolizei și gluconeogenezei hepatice ci mai degrabă inhibării lipolizei adipocitare și scăderii afluxului de acizi grași la nivel hepatic (1, 17). În acest sens pledează următoarele date experimentale: - viteza de scădere a producției endogene de glucoză in vivo este destul de lentă, ținând cont că insulina este eliberată direct în circulația portală iar hepatocitul nu prezintă o barieră endotelială (17, 27); - inhibiția debitului hepatic de glucoză nu se mai produce sub influența insulinei în cursul
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
3-5 și respectiv 45-60 minute de la administrarea glucozei) și în care s-a obținut o inhibare a producției hepatice de glucoză (8, 17). Trebuie menționat însă că pacienții cu diabet zaharat de tip 2 prezintă tipic o creștere a debitului endogen de glucoză. Când ne referim la producția endogenă de glucoză, trebuie luată în considerație participarea la acest proces, pe lângă ficat, și a altor două organe: rinichiul (care poate acoperi până la 50% din producția endogenă de glucoză în postul prelungit) și
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
și în care s-a obținut o inhibare a producției hepatice de glucoză (8, 17). Trebuie menționat însă că pacienții cu diabet zaharat de tip 2 prezintă tipic o creștere a debitului endogen de glucoză. Când ne referim la producția endogenă de glucoză, trebuie luată în considerație participarea la acest proces, pe lângă ficat, și a altor două organe: rinichiul (care poate acoperi până la 50% din producția endogenă de glucoză în postul prelungit) și intestinul subțire (care poate contribui și el cu
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
prezintă tipic o creștere a debitului endogen de glucoză. Când ne referim la producția endogenă de glucoză, trebuie luată în considerație participarea la acest proces, pe lângă ficat, și a altor două organe: rinichiul (care poate acoperi până la 50% din producția endogenă de glucoză în postul prelungit) și intestinul subțire (care poate contribui și el cu circa 10%) (5). Includerea intestinului pe această listă are la bază faptul că epiteliul intestinal, alături de ficat și rinichi, sunt singurele organe care exprimă glucozo-6 fosfataza
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
Hipoglicemia este rară în cursul suferințelor hepatice (10). Explicația acestui fapt este aceea că homeostazia glicemică poate fi menținută cu mai puțin de 20% din masa hepatocitară normală, iar în condițiile suferinței hepatice, rinichiul poate prelua cu succes sarcina producției endogene de glucoză. Astfel, hipoglicemiile apar de obicei ca o consecință a unei suferințe hepatice acute fulminante sau în intoxicații acute cu diverse substanțe toxice hepatice (alcool, unele medicamente). De cele mai multe ori, în suferințele hepatice (și în special în ciroză) se
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
căreia intervin elemente regulatorii (inhibitorii sau stimulatorii și promotorii) acționând prin regiunea 5’ care flanchează gena. Expresia genei insulinei reprezintă un proces bine reglat în care intervin numeroase molecule modulatorii, în interiorul nucleului și în afara lui. Unele fac parte din „mecanismul endogen” de reglare, în timp ce altele fac parte din „mecanismul exogen” (factori care provin din mediu și ajung prin circulația sistemică până în circulația insulară). Dintre acestea, cele mai importante sunt moleculele nutritive: glucoza (rol principal), acizii grași și aminoacizii, sau unii produși
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]