2,456 matches
-
să nu apară. Motivul ar fi fost... prefața lui Ionesco însuși, care atrăgea atenția că „urmuzianismul exista înainte de dadaism” și că „la Cabaret Voltaire din Zürich, Tzara și Iancu au pus în practică ceea ce amicul Mitică inventase”. Urmarea? În ciuda avizului entuziast al lui Raymond Queneau și Jean Paulhan, care recomandaseră publicarea textelor în colecția „Metamorphoses”, manuscrisul lui Ionesco a fost respins ca „insuficient de comercial”. Obsesia precursoratului absolut apare astfel — deconcertant, să recunoaștem — și la „părintele” dadaismului... Abia după decesul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au pronunțat elogios nu puțini poeți, în special aceia care își simțeau afinități structurale cu el. Într-un foileton publicat în 1968 în Luceafărul („Patimile după Hurmuz”), reluat în volumul Teoria sferelor de influență (Editura Eminescu, 1969), Marin Sorescu glosează entuziast pe marginea prozelor urmuziene. El declară că a fost „izbit” de „(A) capacitatea extraordinară a lui Urmuz de a construi — în toate sensurile acestui cuvînt, construcții de încăperi, de oameni, de relații nemaipomenite, sociale, politice, sexuale, mistice etc. — adică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și al modernizării -, cît și în cazul imperiilor în dezagregare economico-identitară (Austro-Ungar, Otoman, Țarist) sau al confederațiilor statale recente, precum Italia post-Risorgimento sau Germania wilhelmiană. Atitudinea față de avansul tehnicii și al civilizației industriale îmbracă forme extrem de diverse, de la fetișizare triumfalistă, entuziastă (futurismul) la angoasă apocaliptică (expresionismul), de la militarism revanșard la anarhism, bolșevism și pacifism. În fundamentalul său studiu dedicat modernității vieneze din preajma lui 1900, Jacques Le Rider deconstruiește, pe urmele lui Carl Schorske, „forma actuală a mitului habsburgic”: „Comparativ cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dan l-a luat pe Tom aseară. De ce? — Tocmai mi-a venit chef să mergem undeva, prin apropiere, la un pahar și o cină liniștită. Ce-ai zice de Queens? Mi-ar plăcea tare mult, Îi dau eu un răspuns entuziast, căci după nuntă, n-am mai ieșit doar cu prietenele decît foarte rar. Să o invităm și pe Trish? — Ea și Gregory merg la cină cu niște prieteni, spune ea. Am vorbit cu ea mai devreme. — Oh. N-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
scria ceva, profund cufundată în hârtii, Zogru a preluat conducerea. Omul i se părea interesant și agreabil. Era un bărbat de 26 de ani, stagiar, cu tată în Ministerul Sănătății, evident, și mamă care încă îi mai făcea pachețel dimineața, entuziast și hotărât să tragă un timp aici, la spital, cât să-și facă experiență și să-l mulțumească pe bătrânul lui, apoi să intre în cercetare și să găsească leacul cancerului. Avea mai multe idei în privința aceasta și era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el ca să admită să-l lase s-o interogheze din nou pe mama ei. O căută din ochi, văzu strălucirea părului auriu care Îi făcea un adevărat nimb În jurul capului tocmai În clipa cînd venea spre el, cu un aer entuziast. Își spuse că literalmente strălucea și, de asemenea, că viața lui avea să fie tare Întunecată dacă ea ar ieși peisaj. Îl fixa aproape cu exaltare. - Dă-mi mîna! - MÎna mea? E cumva o cerere oficială? Autoritară, Îl apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
constată că nu-i venea ciclul. Își spuse că-i mai bine așa. Nu fu nici o problemă: tatăl lui David cunoștea un medic, un militant de la Planning familial, care opera În Marsilia. Era un ins de vreo treizeci de ani, entuziast, cu o mustăcioară roșcată, pe nume Laurent. Ținea ca și Annabelle să-i spună pe nume: Laurent. I-a arătat diferitele instrumente, i-a explicat mecanismul aspirării și chiuretajului. Ținea să stabilească un dialog democratic cu pacientele sale, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aveau loc la diferite familii, pe rând; invitații aduceau o salată, un cuscus, o prăjitură. Îmi petreceam serile surâzând prostește, dând din cap, golind sticle de vin; nu ascultam absolut nimic din ce se vorbea. Anne În schimb era foarte entuziastă, se Înscrisese Într-o echipă de alfabetizare. În serile când pleca, puneam un somnifer În biberonul lui Victor, apoi mă masturbam făcând Minitel roz; dar niciodată n-am reușit să Întâlnesc pe cineva. De ziua Annei, În aprilie, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îl anunță pe Bruno că va publica textul despre Ioan-Paul al II-lea În următorul număr din L’Infini. Bruno rămase cu gura căscată; nu știa că Sollers era În plină perioadă de „contra-reformă catolică” și că-și Înmulțea declarațiile entuziaste În favoarea Papei. — Péguy mă dă gata! făcu editorul cu elan. Și Sade! Sade! Citiți-l pe Sade, mai ales!... — Textul meu despre familii... Da, foarte bun și el. Sunteți reacționar, asta e bine. Toți marii scriitori sunt reacționari. Balzac, Flaubert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
decât abia peste câteva zile. — Ce-i în dubiță, Samantha ? strigă Trish, coborând curioasă scările, în capot și papuci cu toc. Flori ? — E echipamentul de gătit pe care l-ați comandat pentru mine ! Reușesc, cumva, să-mi iau un ton entuziast. — O, ce bine ! În sfârșit ! Trish mă privește radioasă. Acum ne vei putea ului cu meniurile tale ! Parcă în seara asta avem plătică prăjită cu legume tăiate stil julienne, nu ? — Ăă... da ! înghit în sec. Cred că da. — Ferea ! Sărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sau mai neînsemnați - pe care eu și Helga îi cunoșteam destul de bine. Nu că Helga și cu mine ne dădeam în vânt după naziști. Pe de altă parte, nici nu pot spune că îi uram. Formau un grup mare și entuziast printre spectatorii noștri, erau oameni importanți în societatea în care trăiam. Erau oameni. Doar retrospectiv mă pot gândi la ei ca la niște oameni care lasă în urma lor mocirlă. Sincer să fiu - nici măcar acum nu mă pot gândi la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care, de pe trotuare, urmăreau defilarea pensionarilor. Încetul cu încetul, coloana s-a îngroșat încât, în cele din urmă, au năvălit în sala de festivități a Casei câteva sute de noi spectatori entuziaști, scandând numele lui Băcănel. Venise în mare grabă și o echipă de-a lui Cangurașu Brandaburlea, care a ocupat ușile din spate ale Casei de Cultură, unde câțiva infanteriști descărcau dintr-un camion cu prelată bidoanele albe cu telemea olandeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
umărul drept venise iar să-l chinuie. Gemu scrâșnit, încercând totuși să zâmbească, de parcă atunci îi mai venise o altă idee, aceea pe care tot o căuta să-i întărească afirmațiile. „Fiindcă sunt în sală și mulți tineri, după cum constat entuziast, le pot spune că, de altfel, dacă studiem biografiile marilor noștri contemporani, stâlpii economiei noastre prospere de acum, și va veni și momentul acela când tinerii vor învățăa din ele adevărul despre dărâmarea comunismului și trecerea la economia de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse iarăși avânt: „Dar poporul?“ aproape că strigă entuziast. „Omul anonim, cel de la coarnele plugului sau din hala de fabrică, el ce a făcut în toți anii opresiunii și odioasei dictaturi? S-a supus, că nu avea ce să facă. Așa-i românul, cuminte, răbdător, descurcăreț și supus. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
desfăcu tricolorul. În locul stemei, o gaură zdrențuită, așa cum văzuse că se dădea întruna la televizor când apăreau revoluționarii în fața poporului. Ca la un semn, episcopul ridică și el crucea și prinse a binecuvânta în toate părțile. Coriștii începură să răcnească entuziaști: „Cu noi este Dumnezeu!“ Nu mai apucau să-și modeleze și armonizeze vocile, cu ochii țintă la puștile de tir și cele câteva automate AKM pe care grupul de revoluționari le țineau îndreptate spre ei. Cântau zoriți, rugându-se doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
țineți neapărat să vedeți vasul? Am tăcut o clipă, calculând toate posibilitățile. Dacă era dezamăgit, Cyril putea să refuze primirea mea în școală, motivând că nu-și asumă responsabilitatea pentru un scafandru așa bătrân. Pe de altă parte, părea destul de entuziast să mă ajute, mai ales că nu aveam atâția bani pentru echipament, transport și cazare. - Vă voi spune adevărul, am început. L-am cunoscut îndeaproape pe căpitanul de pe KM 103. Știu cum a pierit el și vasul lui. Mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
time I try and every time I win And if I ever have a son I think I’m gonna name him - Bill! Or George! Anything but Sue!“1 —Și data viitoare, strigă Hugo, printre uralele și aplauzele publicului extrem de entuziast al lui Johnny Cash, e rândul tău să vii să zici: „Hai să ne împăcăm!“ Mi-am luat fusta mini, din latex, de pe cuier și am privit-o îndelung, gânditoare, întrebându-mă dacă mergea cu noua vestă pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Brunetti. — Nu sunt sigur. În jur de cinci mii, cu soțiile și copiii lor cu tot, cred. Îți place de ei? Întrebă Brunetti. Șoferul ridică din umeri. — Ce să nu-ți placă? Sunt prietenoși. Cu greu sunase ca o recomandare entuziastă. Schimbând subiectul, șoferul Întrebă: — Ce ziceți de prânz, domnule? Preferați să mâncați aici sau În afara bazei? — Tu ce propui? — Mensa italiană e cel mai bun loc. Puteți servi ceva acolo. Auzind asta, Brunetti se Întrebă ce serveau americanii În propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trecut în emoția clipei prezente. Și tot ca de fiecare dată eu o așteptam cu sufletul la gură. ”Un adolescent frumos, cu ochii visători și verzi ca de smarald, cu pletele până la umeri, pășea gânditor în urma unui convoi de tineri entuziaști, care vorbeau cu înflăcărare despre spectacolele de teatru, pe care le-au susținut în unele localități din Transilvania. După ce au străbătut mai multe sate și orașe, au ajuns în nord-vestul țării, în frumoasa pădure numită Făgete, adică aici unde suntem
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
la spate, o pereche de pantaloni de luptă colorați într-un portocaliu violent și un tricou cu imprimeu de camuflaj care-i stătea întins peste pieptul lăsat. Picioarele albe, închise în niște sandale pline de arici, băteau, cu un zel entuziast, ritmul omniprezentei muzici. Sper să mor, s-a gândit Hugo, înainte s-ajung bătrân. Mai ales dac-o să-mbătrânesc așa. Hugo s-a ridicat, grăbit, în scaun. Alice intra în bar. Sau cel puțin așa i se păruse de la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înțeles. —Vrei să spui că n-ai fost la nici o ședință? În loc de asta te duceai și te vedeai cu... Tarquin? l-a întrebat Alice scuturându-și o șuviță de păr de pe față. Dumnezeule! Vocea lui Jake avea o tonalitate patetic entuziastă. —Dar, Alice, Tarquin m-a ajutat mai mult decât orice ședință de consiliere. M-a ajutat să mă cunosc. Să înfrunt lucrurile pe care până atunci nu avusesem curajul să le recunosc. —Ca de exemplu? l-a întrebat Alice obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lumină. Ar fi vrut să alerge după ea, să-i sărute mâna, dar picioarele ca de plumb, îl țintuiau locului. Alteori, o vedea alergând pe străzi oprindu-se la o vitrină, intrând într-un magazin... uitând de ce a intrat... zăpăcită, entuziastă, obosită, plină de neliniști, de curiozitate, de așteptare de dorinți... Era înaltă, cu tenul alb și ochii negri, pătrunzători, cu buzele trandafirii și dinții ca smalțul. Mândria, neliniștea și tristețea se vădeau laolaltă pe fața ei. Greu îți puteai închipui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
veșnice excepționalei mele soții, MariaVasilica, cea care a aprins un foc în sufletul meu, foc care nu se va stinge niciodată... Ii sunt îndatorat și recunoscător pentru entuziasmul pe care mi l-a arătat... pentru faptul că a fost mai entuziastă de cărțile mele decât am fost eu. Ii sunt recunoscător și pentru faptul că, deși știa că dacă ascultă chemarea inimii, va pierde totul, poate chiar și propria-i viață... a riscat, și, pentru asta mai ales, îi sunt recunoscător
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
secuii. „Au fost săptămâni, Își amintește Sfinția Sa, În care am făcut zilnic marșuri de propagandă de 20 și 25 de km., după ce efectuam orele de școală, fără să fiu obosit, deși rămânea prea puțin timp de dormit. Ce Înseamnă tinerețea entuziastă, robită de un ideal frumos și dezinteresat! Nici oboseală, nici tristețe, ci bucurie și voie bună.” (Am citat din monumentala operă memorialistică „Amintiri din Întuneric”, ediția a II-a, p. 45). Din septembrie 1938 până la Începutul Săptămânii Luminate din 1939
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe eschimosul din poză - rămânea la discreția destinului. Viziunea pe care o avusesem În vis sau În călĂtoria aceea afară din corp - sau ce-o fi fost - mă instruise doar să plec Înspre el. Am pornit cu grupul zgomotos și entuziast să ne cumpărĂm ochelari și cremă de soare, indispensabile pentru orice călĂtorie pe zăpadă, și alte câteva nimicuri despre care ghidul ne-a spus că se vând la suprapreț În Nunavik, apoi ne-am oprit Într-o pizzerie și am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]