1,345 matches
-
orbi“ și care ține să recruteze voci feminine, ceea ce, la urma urmei, Înseamnă tot femei, „pentru nu știu ce fel de studio de-al lor unde se Înregistrează cărți / te pui la microfon și le citești cu voce tare“. Vine vorba În Epistolar tot de citit și de ascultat, pe alocuri și de scris În regimul absenței vederii. Dar se intră și În labirintul imaginației orbilor și al felului lor de a visa, se urcă În acest turn al sensurilor lui Babel și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
carte pe care am fost În stare să-l născocesc. Am mai evocat volumul la Începutul acestei călătorii, dar iată că, spre sfîrșit, mă văd nevoit a reveni la paginile sale. Părții a doua a acestui opuscul i-am spus Epistolar - Schimb feminin de scrisori Între inițialele onomastice E și A. Reunite, cele două inițiale dau genericul pronominal și personal al feminității, o dau pe EA divizată În două personaje: o funcționară publică, E, arogantă, volubilă, irascibilă, altitudinară, dar vulnerabilă, și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar vocea mea devine aură a lui Faust a lui Ulise a Căutării timpului pierdut halou se face de răsfrîngeri ocrotind-o pe Francesca da Rimini de cînd e lumea lume singura femeie ce s-a Îndrăgostit În timp ce citea.“ Schimbul epistolar dintre fete se inflamează, se contrazic, Își fac reproșuri, se acuză, și-l aruncă una alteia În cap pe acel Ruba, sînt pe cale să-și dea palme că s-au luat după smintelile ăluia, dar nu se pot abține să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eu unul. Uită-te și tu ce mi-a trîntit pe masă!“ Redau În continuare mostra de curriculum vitae inserat În Grația Dizgrația, la solicitarea prezumtivei cititoare de cărți audio A. Textul se așază Între ghilimele Întrucît personajul Ruba din Epistolar și autorul mărturiei de față nu sînt Întocmai una și aceeași Încarnare: „Vederea mi s-a-mprăștiat la timp, n-am mai apucat să dau cu ochii de Ceaușescu. Nici pe predecesorul lui nu l-am văzut, cu toate că În martie ’65, cînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
naționaliste ale partidului, „Săptămâna“, „Luceafărul“, „Flacăra“. Cum probabil știți, atunci nu se putea răspunde, totul trecea prin cenzură, ceea ce era permis atacatorilor nu era permis celor atacați. Atunci, Volovici, care locuia la Iași, mi-a sugerat să facem un dialog epistolar. Îmi trimitea câte o întrebare și, când venea la București, lua răspunsul. Volovici a emigrat, textul rămăsese în România. Până la urmă, am găsit un mijloc de a-l transporta în Vest. Când și eu am plecat din România, în ’86
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Mihăieș, prin martie, tocmai de la Bloomington. Deci aveam timp suficient să compun ceva. Dar m-am pus pe documentat până era să mă sufoc. Nu voiam să-mi dau doctoratul în bădia, însă lucram în paralel la o carte despre epistolarele amoroase ale scriitorilor și ce îmi căzuse acum sub ochi era dincolo de orice închipuire. Cu zel neabătut, am strâns material cât să pot încropi pe loc un opuscul: sute de fișe, cu citate și interpretări. Mai aveam trei zile până când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
câteva zile la Budapesta. La 20 mai e la Berlin și revine la București pentru scurt timp. Deci în 1909 e un călător permanent, un creator de literatură în stilul său și se remarcă prin un și mai intens schimb epistolar cu mari personalități literar - artistice, fiind mult mai prezent printre literați decât dacă s-ar fi aflat în țară. Caragiale e în vervă maximă, e în miezul problemelor literare, duce o viață trepidantă deosebită, se consumă zilnic în efortul uriaș
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
o faci să plângă și să regrete! ― Bine, dom'le, las-că ți-o fac în ora de Psihologie. Și alții cu altele, așa că ar fi trebuit să mă instalez într-o bancă separată și să mă îndeletnicesc numai cu "stilul epistolar de amor"! Era toamnă, pe la începutul lui octombrie, dar o toamnă frumoasă, cu nostalgii în aer, cu doruri ne-nțelese și cu emoții nejustificate în suflete. Începusem clasa a VIII-a de vreo două săptămâni, și tot nu mă obișnuisem
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
carne, și că dacă era sigur că oasele nu lasă amprente digitale pe hârtie și prin urmare nu s-ar putea identifica autorul scrisorii pe această cale, o analiză a adn-ului poate ar arunca puțină lumină asupra acestei neașteptate manifestări epistolare a unei ființe, dacă moartea o fi așa ceva, care rămăsese tăcută toată viața. Chiar În acel moment prim-ministrul vorbea la telefon cu regele, explicându-i motivele pentru care hotărâse să nu-i aducă la cunoștință scrisoarea morții, și regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ei general. Un alt ziar sugeră autorităților polițienești să facă investigații prin papetării și fabrici de hârtie, Întrucât consumatorii umani de plicuri de culoare violetă, dacă existaseră, și trebuie să fi fost foarte puțini, trebuie să-și fi schimbat gustul epistolar având În vedere recentele Întâmplări, fiind prin urmare extrem de ușor de vânat macabra clientă când se prezenta ca să-și reînnoiască provizia. Un alt ziar, rival acerb al celui despre care tocmai am pomenit, se grăbi să califice ideea drept prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu mai puțin decât de maxime de stat.“ Gerbert, fantasticul nostru prieten din Aurillac! Ale cărui cunoștințe, atingând legenda, i-au asigurat teribilul renume infam, de principe al vrăjitorilor, aliat cu diavolul. Ți-amintești, conopida mea? Ți-amintești formulele sale epistolare? Învăluite, viclene, dar de dragoste. De dragoste, broscuța mea, de dragoste. „Dulcissime frater, amantissime.“ Ți-aduci aminte? Dulcissime amantissime... Tolea își aranjă din nou gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor de catifea neagră, se înclină și... se evaporă, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
După 1990, am Început să cunosc și Europa. Mai am Însă mult de recuperat... Revista ComunIQue: V-ați gândit vreodată să puneți În scenă fragmente din excepționalul Dvs. „File dintr-un jurnal teatral”? Bogdan Ulmu: Nu. Fiindcă am un roman epistolar, scris Împreună cu doi umoriști excelenți, care se pretează mai bine. Și mai am multe schițe și foiletoane dramatizabile. Am Însă o bucurie care ține cam de 20 de ani: sunt jucate foarte des scenariile mele libere după Ion Creangă (unele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
spune că acela care moare de holeră este într-adevăr un "Scheisskerl" [cufurit], dar văd că vorbesc atâtea porcării, încît ele ar fi prea multe pentru gunoirea hotarului de la Nemeti; dar ce poți face acum?"173. Dar pe lângă aceste mărturii epistolare despre holera din 1831, destul de searbăde, dacă nu chiar triviale și deșănțate, arborate cu destul cinism, mai putem detecta și o piesă literară inedită, aparținând mediului românesc. Este vorba de poemul Jalnice moraliteturi pentru boala cea înfricoșată Holera, în stihuri
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
semna pentru prima dată Ion Vinea). Semnătura arată că Samuel Rosenstock nu se hotărîse încă pentru pseudonimul care urma să-l facă celebru. Nici poemul său nu e, încă, un Tzara veritabil, ci doar mimarea — fără stridențe — a unui envoi epistolar, o piesă de cameră în care bovarismul provincial e privit cu ironie tandră, ușor amuzată, iar versul liber muzicalizează grațios, improvizînd ludic rime interioare. Prin 1913 sau 1915 — nu putem preciza cu certitudine data — tînărul autor exersa însă pseudonimul Tristan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor secvențe (anti)poetice în versuri, figuri geometrice, simboluri matematice, desene, reclame, scheme, jocuri tipografice, caligrame, concretisme etc. Senzația este una de materie textuală ductilă, infinit modelabilă, deschisă tuturor combinațiilor și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de agreabil surprinși” de textele lui Urmuz, încît au proiectat o traducere completă a operei acestuia. Tot în 1937, Ion Biberi își publică eseul despre Urmuz la Editions Corymbe, Paris. D. Vârbanescu va fi, în 1949, protagonist al unui schimb epistolar cu Eugen Ionescu (Radu Ionescu, „Eugen Ionescu și Urmuz — scrisori deschise (către D. Vîrbănescu)”, în România literară din 4 decembrie 1969). Aflat la Paris, cel din urmă proiectase încă din 1944, cînd era atașat cultural pe lîngă guvernul de la Vichy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
România sau pe cea a literaturii italiene a lui De Sanctis. Revistele acceptate În acest distins local erau Dilema, 22 și România literară, iar editurile agreate: Humanitas, Univers, Nemira, All. Mulți dintre obișnuiții localului aveau În biblioteci prima ediție a Epistolarului precum și Minima Moralia despre care, cei mai bine informați, susțineau că ar fi apărut În Occident, În versiune integrală, dar sub pseudonim: Adorno, cică. Voci cârcotașe autorizate susțineau chiar că Adorno ar fi diferit de Pleșu și că plagiase pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o sinucidere. Desigur, era posibil ca boala să fi precipitat Înfricoșătorul gest - și se agăță de acest aspect cu aceeași disperare ca restul familiei -, dar nu Îl provocase. Teoria sa, pe care o comunică prietenilor și cunoștințelor Într-un vârtej epistolar, era că suferise de un acces brusc de melancolie sau demență, stârnit de febra bolii, odată cu care temperamentul ei cronic depresiv devenise pentru moment autodistructiv. Era, pe scurt, un gest comis “ În timp ce echilibrul mental era perturbat“, pentru a folosi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
James, fusese huiduit energic pe scena Teatrului St James. Evenimentul va fi prezentat În toate ziarele; va fi discutat În cluburi, saloane și În camerele servitorilor; bârfele pe tema lui vor traversa granițe și oceane. Toate contactele sociale, toate schimburile epistolare vor fi marcate de jena de a nu ști dacă subiectul trebuia menționat sau ignorat și, În primul caz, cum trebuia el abordat. Prima astfel de tortură veni foarte curând, sub forma prânzului organizat pentru ziua aceea (ceea ce, acum, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
românesc o dată Întorși acasă? Pe de altă parte, aceeași Îngăduință superior amuzată se Întrevede și atunci când tot ei descriu fără nici o nostalgie trecutele vremi: anii ’20-’30 ai veacului lor. Iată-l, de pildă, pe Ion Ghica În Introducțiune la epistolarul cu Vasile Alecsandri 2. Ne-am putea Întreba unde i-ar așeza pe filfizoni după inventarul „categoriilor sau claselor” pe care-l face măiestrit până În perioada Regulamentului organic. Categoria de unde s-ar putea recruta filfilzonii ar fi a cincea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
către doctorul Boicescu a fost o sursă de mare decepție. Între toți, cel mai afectat a părut, Își amintește Alexandru Paleologu 1, Nicolae Steinhardt, profund dezamăgit de cinismul „mărunt, dar ébonté”, de snobismul exacerbat al idolului său. Răzbate din paginile epistolarului o fire mai apropiată de lumea de jos a lui Gorică Pirgu decât de cea a aerienilor plini de grație Pantazi sau Pașadia. Un rafinat cu porniri de „pontagiu”, În veșnică alergare după ocazii care să-l salte În carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză. Dar ceea ce-l derutează până la totala confuzie pe cititorul contemporan e „Prefața” romanului. Dintr-o doctrină ce pune accentul pe confesiunea creatorului și pe mărturia omului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
intim, dacă ar trebui s-o judecăm la rece. Dar de ce ar trebui? Îmi povestise cu aplomb cum ajunsese În Franța, după un schimb intensiv de mesaje pe net cu un tip care se Îndrăgostise de pozele și geniul ei epistolar - avea și ceva umor, după cum vezi. Se căsătoriseră după o aventură Întreagă cu divorțul ei În România, Însă mariajul eșuase - evident, din cauza lui, pentru că avea apucături tribale și poligame, convins că o româncă verde e dispusă să se adapteze instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
traficantă de gobelinuri și daltonistă. Însă nu știu cum s-a făcut dar, vreme de mai bine de un an de zile după trimiterea informației, pe Andreea n-a tras-o nimeni pe dreapta. Poate că totuși, receptivi fiind la bombardamentul nostru epistolar, agenții de circulație au interpretat pe dos sugestiile noastre. Dacă Într-adevăr voiam să sugerăm ceva. Nu mai știu. Oricum, ne-am reorientat destul de curând. Poate că, elitiști deja, nu mai doream să ne adresăm direct masselor, ori polițiștii cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
una din puținile ieșiri memorabile. Respectând rețeta C.a. Profețind anarhismul, izbutiserăm să stârnim un actor care vocifera mai bine ca noi, aproape de sinceritate. Așa că am continuat. Eram În ultimele zile de campanie, așa că, Îmbărbătați de succes, am Întețit atacul epistolar. Umblam pe străzi, căutând locuințele politicienilor. Voiam să punem noi scrisorile În cutia poștală, ne temeam că secretarele ocroteau candidații de epistolele cu adresant necunoscut. Ne chinuiam să fim citiți, ca niște autori care oferă gratuit cărți la lansare. Speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]