1,343 matches
-
se năzare de la o vreme. Expeditorii sînt cei ce dau valoare unei atari corespondențe. Printre cei pe care i-am avut s-au numărat academicieni, profesori universitari, profesori de liceu, doctori, scriitori, editori ș.a. Norocul de a intra în contact epistolar cu ei îl datorez, firește, Ateneului. Revista fiind bine văzută în țară, o părticică din prestigiul ei s-a răsfrînt și asupra redactorului care eram. Norocul meu a mai constat și în faptul că mai mulți dintre cei la care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
introducerea unor completări la lectura de dinaintea expediției. Unui grafolog i-ar ajunge o singură pagină pentru a-l caracteriza pe autor drept un om de stil impetuos, convins de poziția și atuurile sale, redutabil, care se supraveghează în permanență. Debitul epistolar al lui Mihai Drăgan (aș putea vorbi de o vocație episolară) era deosebit de puternic. De obicei grăbit, scria „pe fugă”, „dintr-o suflare”, cîteodată la ore tîrzii, în majoritatea cazurilor fără nici o ezitare de condei, făcea sublinieri (cu una, două
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în această scrisoare. Multă sănătate și noroc la toți. N.B. Scrie-mi. Devotat, M. Drăgan </citation> (118) (119) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”18 sept[embrie] 1978”> Dragă Costică, Abia acum găsesc răgaz și liniște sufletească pentru confesiuni epistolare. Am avut o sesiune grea. Mai ales examenul de definitivat m-a obosit. Îmi pare foarte rău de Lucica. Dacă mergea mai departe de teză, puteam conta pe înțelegerea lui Al. Andr[iescu], cu care am vorbit direct, spunîndu-i că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu mă îndoiesc, îmi veți face cinstea și plăcerea să mi-l trimiteți, spre atentă și prietenească lectură. Cer iertare, am păcătuit din nou față de conciziunea și laconismul rândurilor d-voastră atît de supravegheate și la obiect. Pentru mine genul epistolar rămîne aceeași desfătare ca și tinerețea aceea ce a zburat mai iute decît cea mai iute pasăre. Aș fi bucuros să vă știu bine, plin de energie și dispoziție de lucru, chiar dispoziția de a mai scrie din cînd în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și seriozitate. Conțin adevăruri pe care rareori le găsești exprimate de alții atît de net. H. Mihăescu era un corespondent prompt și punctual, clar și concis. Forma scrisorilor sale atestă atît starea raporturilor cu destinatarul, cît și deprinderea cu cutumele epistolare (de proveniență anglo-saxonă) menite să „targheteze” (cum se zice acum) persoana abordată. Cu o excepție, scrisorile redactate în București sînt dactilografiate, celelalte sînt „de mînă”. Primele cinci au în antet, în loc de titlu, adresa mea, la fel a IX-a, a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Julian Jarrold, acest Lefroy a fost iubirea vieții lui Austen și privirea proaspătă a filmului o surprinde pe viitoarea romancieră (Anne Hathaway) în timp ce-l încurajează ce-i drept, cu sfială să dea mai tare. Episodul acesta nu e menționat în Epistolarul lui Austen (publicat la noi în 1991 de Editura Univers, în traducerea lui Virgil Lefter). Cît despre Lefroy, acesta figurează cel mai proeminent într-o scrisoare începută joi și terminată vineri, 15 ianuarie 1796 : după ce-l bodogăne un pic pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mele, dar nu pentru fugara lui apariție, ci pentru lucruri de genul ăsta : Mă pasionează experimentele culinare. Astfel, din cînd în cînd îmi place să mănînc falcă de vacă. Săptămîna viitoare am de gînd să pregătesc una umplută cu găluște.... Epistolarul lui Austen e una dintre cele mai calmante lecturi din cîte cunosc și poți să-l citești mult și bine fără a reuși să-ți dai seama cît din echilibrul ei desăvîrșit e stoicism și cît e, pur și simplu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
climat tulbure al tranziției de la societatea liberală, modernă la satrapia sovietică a statului în curs de a deveni unul dictatorial cu o bulversare totală a valorilor și ierarhiilor. Corespondența dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu configurând un ade- vărat bildungsroman epistolar lasă să pătrundă cu discreție aerul rece al schimbărilor, dar și felul în care se situează cei doi în raport cu spațiul cultural din care fac parte. Pentru Radu Stanca, Sibiul constituie un spațiu de reclu- ziune, atemporal, într-o nemișcare de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Radu Stanca, ci de a observa cum această lectură devine un modus vivendi, și cum funcționează o serie de prejudecăți pe care Ion Negoițescu și Ștefan Augustin-Doinaș aveau să le afirme tranșant cu referire la același Caragiale. Polemica amicală desfășurată epistolar dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu pe tema operei dramatice a lui I.L.Caragiale și în special a comediilor lui reliefează profilul moral al euphorionismului și al direcției cerchiste care încearcă să extragă un radical eticist din „estetismul” comediei „de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
poet, ca și spiritualitatea ieșeană, au avut pentru Labiș un caracter protector. La București îl aștepta însă războiul care l-a maturizat. Ca să-și desăvârșească opera, Labiș trebuia să plece în capitală. Faptul s-a întâmplat în toamna anului 1952. EPISTOLAR MOLDAV În ce privește scrisorile primite sau trimise de Nicolae Labiș între anii 1951-1953 câteva comentarii ar fi necesare. Iscălită „Ștrulică”, prima scrisoare 1 datează din 23 septembrie 1951. Coleg de clasă la „Nicu Gane”, Ștrul Ștrulovici era fiul unui croitor din
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Clive Staples Lewis, ale pastorului suedez Sune Wiman, ale episcopilor anglicani din Chichester și din Southwark, ale arhiepiscopului de Canterbury, ale episcopului ortodox din New York, ale mitropolitului ortodox român Visarion Puiu și a multor personalități catolice italiene. Din aceste întâlniri epistolare don Calabria a descoperit un adevăr: în toți creștinii există aceiași pasiune pentru Cristos și pentru Biserica sa, același avânt pentru o viață trăită după spiritul evanghelic. În 1945 l-a primit în abația de la Maguzzano pe mitropolitul Visarion Puiu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
episcopul de Brescia. Crezând că ar fi sosit momentul împlinirii vechiului vis al «Centrului ecumenic» la Maguzzano, don Calabria a căutat persoana care ar fi putut să-l ajute să o conducă cu demnitate. Cunoștea, prin scrieri și un raport epistolar, părintele Paolo Manna, misionar al PIME și director al Revistei Clero e missione. I-a cerut misionarului să accepte conducerea Centrului ecumenic de la Maguzano. Părintele Manna, la solicitările lui don Calabria, deși a răspuns cu părere de rău, fiind bolnav
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bune, fiți sigur. Reverende părinte, Divina Providență, care totul susține și conduce, ține cont de toate. În ziua cea din urmă ce răsplată o să vă dea!». Acel «așa cum v-am spus» subînțelege că între cei doi sfinți exista un raport epistolar mult mai frecvent. În timpul primului război mondial orice străin austriac rezident în Italia era internat (închis). Părintele Leopold, împotriva părerii confraților și a superiorilor săi, a decis să nu primească cetățenie italiană, pentru a nu pierde orice speranță de a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în ea într-adevăr iubirea lui Cristos!». Prietenia cu pastorul luteran Sune Wiman Frumoasă și afectuoasă este și prietenia care s-a instaurat între don Calabria și pastorul protestant luteran suedez Sune Wiman. Se păstrează 40 de scrisori ale acestui epistolar, scrise și ele în latină. Wiman îi scrie: «Dacă ultima voință a lui Cristos este uniunea dintre creștini, sciziunea a fost un păcat mare, din care, pentru a ieși sunt necesare două mijloace: rugăciunea și euharistia». În comunitatea pastorului Sune
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înștiințeze de prezența acestui medic bolnav la Verona. După aceste evenimente, în doar câteva zile, rudele au venit de la Viena ca să-și reia propriul familiar. I-au mulțumit preotului pentru dedicare și, timp de mai mulți ani, au menținut rapoarte epistolare cu don Calabria, manifestând recunoștința și stima reciprocă. Prietenos și confidențial a fost și raportul dintre soldatul Calabria și colonelul medic evreu de la spitalul militar. Acesta obișnuia să-l beneficieze cu permisii speciale: «Ah, domnul Calabria cere o mică permisie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în biroul modest al casei sale, sunt în perfectă sintonie cu predicile înfocate pe care le ținea, începând din 1946, părintele Riccardo Lombardi, numit de comuniști în dispreț «microfonul lui Dumnezeu». Don Calabria, preotul smerit, lucra în taină, înțesând raporturi epistolare dense cu cardinali și episcopi, inundând parohiile și familiile cu miliarde de opuscule de foițe, urmărind reforma Bisericii, de la înaltele ierarhii la clerul simplu, de la religioși la poporul creștin; părintele Lombardi, marele orator carismatic, are ca pupitru aulele universităților, sălile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru a celebra sfânta Liturghie în Casa Copiilor Buni. Legătura dintre don Zeno și don Calabria a continuat în timp: o legătură făcută de amiciție, sfaturi, sprijin reciproc și rugăciune, animată de același zel apostolic și confirmat de un bogat epistolar. În cartea sa L'uomo è diverso, don Zeno scrie: «Am cunoscut un sfânt. Îi eram prieten intim ca un fiu al lui Dumnezeu: se numea don Giovanni Calabria, fondatorul unei mari opere». Pe 22 mai 1994 Congregația pentru Cler
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mult o simt!». Ultimele decenii de viață, dar mai ales acei 5 ani inexplicabili dinaintea morții sale, au o explicație doar în această unire mistică cu pătimirea și moartea lui Cristos, în vederea nașterii și învierii creaturii sale, care e Biserica. Epistolarul Schuster - Calabria Există un interesant volum epistolar între don Calabria și cardinalul Schuster. A decurs de la 4 ianuarie 1945 la 5 august 1954. Cei doi oameni ai lui Dumnezeu se cunoșteau deja de multă vreme prin citirea operelor reciproce. Don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dar mai ales acei 5 ani inexplicabili dinaintea morții sale, au o explicație doar în această unire mistică cu pătimirea și moartea lui Cristos, în vederea nașterii și învierii creaturii sale, care e Biserica. Epistolarul Schuster - Calabria Există un interesant volum epistolar între don Calabria și cardinalul Schuster. A decurs de la 4 ianuarie 1945 la 5 august 1954. Cei doi oameni ai lui Dumnezeu se cunoșteau deja de multă vreme prin citirea operelor reciproce. Don Calabria l-a apreciat pe cardinalul Schuster
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Caronti. La rândul său, cardinalul a citit schițele cărții Apostolica vivendi forma, regăsindu-se în idealuri și împărtășind aceleași preocupări pentru Biserica sfântului preot veronez. Cele două opere au avut o vastă rezonanță în Italia și în lume. Citind volumul epistolar, întâlnim două stiluri inconfundabile: cel al lui Schuster e sobru și inspirat textelor biblice, iar cel al lui don Calabria este efuziv și bogat de sfinte elevații (îndemnuri). Dar în amândoi regăsim câteva caractere comune: un spirit profund supranatural, alimentat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cei doi sfinți bărbați, îngenunchiați unul în fața celuilalt, cerând binecuvântarea reciprocă. Distanțele culturale și gradele ierarhice nu mai au nici o valoare și strălucește numai iubirea imensă a lui Cristos, prezent în sufletele lor. Episcopul de Ferrara, monseniorul Carlo Caffarra, comentând epistolarul dintre cei doi oameni ai lui Dumnezeu, spune: Ideea fundamentală a reflexiei mele sau dacă vreți „cheia hermeneutică“ [interpretativă] a epistolarului e aceasta: fericitul don Calabria se simte investit de Sus cu misiunea rechemării Bisericii la izvoarele pure ale Evangheliei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și strălucește numai iubirea imensă a lui Cristos, prezent în sufletele lor. Episcopul de Ferrara, monseniorul Carlo Caffarra, comentând epistolarul dintre cei doi oameni ai lui Dumnezeu, spune: Ideea fundamentală a reflexiei mele sau dacă vreți „cheia hermeneutică“ [interpretativă] a epistolarului e aceasta: fericitul don Calabria se simte investit de Sus cu misiunea rechemării Bisericii la izvoarele pure ale Evangheliei. Asta poate apărea ca un lucru evident sau foarte normal pentru un preot apostolic și fondator de Congregație religioasă. Carisma sau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dicteul Hanrietei și una singură este proprie) iar restul ale Hanrietei. Cartea a fost întâmpinată cu rezerve ori cu aspre critici („scrisorile au un cuprins ordinar”, „denigrează”; Titu Maiorescu, în 1902: „sunt caricaturi literare, nu izvoare”, etc.). Acest zguduitor roman epistolar al Hanrietei a făcut dâră adâncă în conștiința publică, prin el s-a instituit definitiv imaginea lui Eminescu bolnav de sifilis, a Veronicăi Micle drept cauză a sifilisului (și transmițându-l mai departe, lui Miron Pompiliu, care-i era, cum
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să depună aceste scrisori private într-un depozit public iar mai apoi lucrurile se amestecă definitiv, probabil lumea uită cu totul cine a fost cutare ori cutare, probabil că ajutorul pare prea ostentativ, oricum strident, cert este că acest tezaur epistolar nu devine public. Poate că viitorul îi rezervă o soartă specială. Important este de știut că scrisorile publicate în 1893 și republicate în 1933 reprezintă o selecție făcută cu scopul de a demonstra ceva. Atenție: este, de fapt, o dublă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a fost Hanrieta pe lângă fratele ei este în același timp personaj și actor de tragedie, își cunoaște și își plânge destinul dar și caută prilejul pentru asta, abia așteaptă să-l găsească. Mulțumește cu plecăciuni elegante pentru fiecare bănuț (stilul epistolar o prinde foarte bine și este adevărată expertă în ilustrarea lui) și descrie cu amănunte cum îl cheltuiește. De asemenea, descrie cu lux de amănunte uneori boala fratelui ei. V. „ANAMNEZA” HANRIETEI Cineva a avut curiozitatea să adune cu creionul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]