2,590 matches
-
sens în gîndirea politică 6. Alexandru Husar, Lecțiile istoriei 7. Jean Borella, Criza simbolismului religios 8. Stelian Dumistrăcel, Sate dispărute. Sate amenințate 9. Pavel Chihaia, Țara Românească între Bizanț și Occident 10. Petru Ioan, Logică și filosofie 11. Daniel Combes, Epopeea vinului 12. Anton Adămuț, Filosofia substanței 13. I. Saizu & Al. Tacu, Europa economică interbelică 14. Jean-Noël Jeanneney, O istorie a mijloacelor de comunicare 15. Roland Barthes, Mitologii 16. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. I 17. Serge Berstein & Pierre
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a Republicii, Platon distingea în interiorul a ceea ce el numea diegesis 1 (povestirea) trei moduri, în funcție de prezența sau absența discursului direct: modul simplu (discurs indirect), modul imitativ sau mimesis-ul (discurs direct) și modul mixt (un tip hibrid, ilustrat cu precădere de epopee). Cea dintâi și cea mai vizibilă modificare adusă de Aristotel acestei clasificări a predecesorului este că diegesis-ul nu mai apare la el drept termenul cel mai cuprinzător, iar textul dramatic și cel epic nu mai sunt resimțite ca termeni ai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
diegesis-ul nu mai apare la el drept termenul cel mai cuprinzător, iar textul dramatic și cel epic nu mai sunt resimțite ca termeni ai unei opoziții. Cu alte cuvinte, mimesis-ul devine acum noțiunea cea mai generală, în interiorul căreia drama și epopeea formează un binom contrastiv 1. În plus, Aristotel este considerat primul autor grec care a abordat poezia în mod coerent (și fără prea multe parti-pris-uri), nu doar pentru că ar fi introdus această schemă de analiză tripartită (clasificând operele după mijloacele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
atenția asupra complexității teoriei lui Aristotel, el nu uită să accentueze un aspect crucial pentru demonstrația noastră: realitatea însăși e plurală, polimorfă și, în ultimă instanță, scindată. Altminteri cum s-ar putea explica faptul că Aristotel însuși admite ilogicul în epopee și nu exclude miraculosul din câmpul tragediei?1 În această lumină, intenția primordială a Poeticii ne pare a fi mai puțin aceea de a oferi o clasificare riguroasă a artefactelor literare și mai curând o tentativă de a investiga polimorfismul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai puțin avizați ai fenomenului, pleacă de la invocarea cunoscutei tripartiții tradiționale: epic, liric, dramatic. Iată, de pildă, definiția pe care o aflăm în Teoria literaturii a lui R. Wellek și A. Warren: Aristotel remarcă și alte deosebiri fundamentale între dramă, epopee și lirică... Principalele trei genuri au fost separate încă de Platon și Aristotel, în funcție de „modul de imitație”(sau de „reprezentare”): în poezia lirică vorbește propria persona a poetului; în epică (sau în roman) poetul vorbește, pe de o parte, în numele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
inextricabil faptul de natură și faptul de cultură 180. În centrul demonstrației se plasează, după cum putem constata, distincția între gen și mod, fără a fi privilegiat - așa cum se întâmplă de obicei - un singur criteriu în defavoarea celorlalte. Altfel spus, pentru Genette, epopeea se definește, pe de o parte, prin povestire, pe de alta, printr-o tematică în cadrul căreia eroul joacă un rol central. Așadar, genul nu poate fi redus doar la dimensiunea lingvistică, chiar dacă presupune utilizarea unor procedee specifice de limbă și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
valorice a realității extratextuale. Pe de altă parte, nu putem ignora evidența că poemele lui Mircea Cărtărescu, apropiindu-se de epic și descriptiv, creează impresia de deschidere, de adecvare la stările lumii. Multe dintre ele au o mișcare amplă, de epopei în miniatură (Căderea, de pildă, începe parodic printr-o invocație către muză - „Lyră de aur, pulsează din aripi/până-mi închei acest cânt” - și se încheie în cu totul alt registru: „toamna s-a cărăbănit dracu’ s-o ia/și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trimițând cu gândul la lirica primilor romantici (la Dimitrie Bolintineanu, cel din Florile Bosforului, să spunem). De altfel, pe aceleași principiu al pastișei (și pornind de la aceeași sursă - poezia secolului al XIX-lea), Cărtărescu va construi mai târziu Levantul, acea epopee atipică a literaturii și a Orientului, deopotrivă. În spiritul lui Bolintineanu (dar și al simboliștilor minori, din speța lui Minulescu), poetul optzecist valorifiă în fragmentul nostru rezonanțele numelor proprii („Malcatum”, „Nyemen”), recurge la figuri cu pigment exotic, de o căutată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de pildă) a două viziuni: cea socratică și cea rituală. Că realitatea era, și pentru autorul Poeticii, plurală, polimorfă și, în ultimă instanță, scindată, o demonstrează și faptul că el nu excludea miraculosul din câmpul tragediei și admitea ilogicul în epopee. De aici și până la a deduce ce pondere ar căpăta în viziunea aristotelică înrâurirea accepțiunii presocratice, rituale, a mimesis-ului, distanța este, desigur, destul de mare. Însă nu e mai puțin adevărat că argumentele aduse de cercetările mai recente în favoarea interpretării conceptului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Încheie cu proiectul de a organiza o bibliotecă de literatură universală prin traduceri. Heliade are, nu mai Încape Îndoială, o psihologie de creator În sens biblic. O psihologie și o voință colosală de a construi o cultură, o politică, o epopee națională, Începînd cu limba pe care are sentimentul că el o plăsmuiește. Modelul mare al poetului e Dumnezeu Însuși, Creatorul. GÎndul acesta nesăbuit trece prin capul lui Ion Heliade Rădulescu: „Creatorul a toate, Dumnezeu, este primul și atotpotentul poet. Creația
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apocalipse duse, spre secoli propășesc; De angeli miriade preced și Îl urmează, Și carul naintării propasă nencetat, Din iute și mai iute, și-n calea-i Însemnează Al lumii plan simbolic, d-atunci predestinat.” Urmează cîntecul cel mai frumos al epopeii, Imnul creațiunii, unde Heliade, pornind de la modele literare cunoscute, Înfățișează naștere universului material și a arhenpelor. Nu interesează, aici, dacă poemul este În Întregime original, interesează doar efortul de a crea un limbaj capabil să cuprindă o idee atît de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
specială. Mai Întîi noutatea temelor În cîmpul poeziei române. Nu este prima oară cînd poezia intră pe porțile obscure ale visului, dar Heliade este cel dinții, după știința mea, care analizează visul În poezie și Încearcă să construiască o vastă epopee a existenței de dincolo de limitele stării de veghe. Cu ce efecte În plan liric? Visul este un poem În XX de părți. Ultima, avînd un caracter general meditativ, repetă din nevoia de simetrie pe prima. Poemul este terminat, rotund, lucru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el, Heliade figurează un model pentru cuvîntul mai prost, mai sărac al creatorului de versuri. Modestă, aici, tema creației divine se desfășoară pe largi spații În Anatolida, poem proiectat În 20 de cînturi. Au apărut doar cinci. Titlul exact al epopeii este Anatolida sau Omul și forțele, și multe din simbolurile lui sînt luate din Paradisul pierdut al lui Milton*. Cu teme, idei, viziuni Împrumutate sau inventate de el, un fapt e sigur: Heliade scapă de plumbul datoriei pămîntene și petrece
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lagăr la praznic luînd parte, Schelălăiesc sălbatic, rod oasele deoparte, În mijlocul orgiei turbate ce tot crește; Iar printre cîni și oameni pe iarbă stau căzute Femei, prada orgiei, cu mințile perdute...” Există, apoi, o dialectică a semnelor prevestitoare ca În epopeile homerice. Fatalitatea se anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a literaturii, sub forma neputinței de a-și scrie pasiunea, de a trece năcazurile În literatură... Slabă viclenie: poetul nu face decît să scrie istoria propriei pasiunii. Am putea zice că tema lui unică este aceea cu care Încep marile epopei: CÎnt amorul și armele lui... Mai este o temă: aceea a lecturii Îndrăgostite. Discursul Îndrăgostit care provoacă, printr-o subtilă acțiune de drogare, dragostea. Dante fixează modelul În vestitul cînt al Francescăi d’a Rimini și Paolo Malatesta. Este drept
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ele frumusețea lor, sunt făcute cu măiestrie, au culoare. Te surprind atât de tare, încât uiți la ce-ai venit. Dacă Homer ar fi știut toate astea, războiul Troiei n-ar mai fi avut loc. Iliada ar fi fost o epopee de înjurături. Așa că am devenit culegător de folclor, în fine, de înjurături. Într-o bună zi, în rastelurile din bazele militare, în loc de arme și rachete, or să fie benzi audio cu înjurături. — Și când ai descoperit chestia asta ? întrebă Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fără Robespierre n-ar fi existat. Tot ce a făcut Napoleon pe de altă parte, considerând rezultatele imediate, pare criminal. Franța umilită, Aliații de două ori la Paris. Și cu toate astea prestigiul Franței a crescut atât de mult prin epopeea bonapartistă și sufletele au fost așa de biciuite de faptă, încît Franța s-a regenerat și a devenit și mai puternică, ajungând o putere imperială. Azi e putredă, zdrobirea ei va însemna moartea ori învierea. Ce-ar fi fost Franța
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcea rău. - Sinistru!" Etc., etc. Prin numeroasele personaje aduse în scenă, prin multitudinea problemelor puse, prin varietatea unghiurilor de percepție și mediul social observat, primul capitol al romanului, construit pe trei coordonate esențiale, recheamă prin analogie, la scară redusă, începutul epopeii Război și pace. În salonul lui Manigomian, romancierul regizează o reuniune mondenă. Pe mari scaune încrustate în sidef, Panait Suflețel, Dan Bogdan, Ion Pomponescu, Bonifaciu Hagienuș, Andrei Gulimănescu, Gonzalv lonescu, Dinu Gaittany, intelectuali "putrefiați de cultură", alături de Angela Valsamaki, Smărăndache
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ține, în cazul acesta, de un program estetic de factură anticlasicistă, orientat spre toate formele de libertate a spiritului și spre eliberarea imaginației creatoare de limitele ei raționale și logice, iar lumea fantastică apare în mituri, basme, povești, legende, balade, epopei, poeme eroice, povestiri, nuvele. Romanul însuși, o creație a lumii moderne, face din spațiul fantastic un topos frecventat foarte des, însă fantasticul nu se oprește aici căci el este prezent și în poezie, teatru, film, arte vizuale. Lumea fantastică are
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mai poate însuși, pentru că le-a pierdut sensul; • Georg Lukacs (1885-1971), care i-a fost elev lui Simmel, a generalizat teoria marxistă a reificării și a făcut din aceasta o cheie de interpretare pentru a înțelege evoluția formelor artistice (formele "epopee" sau "roman"). Transformarea omului în marfă, universalitatea formei comerciale au efecte asupra modurilor de povestire literară, a construirii intrigilor, a tipurilor de eroi etc. (1920: Teoria romanului; 1923: Istorie și conștiință de clasă); • autorii germani din Școala de la Frankfurt se
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în dialogul lui Platon Timaios (locurile unde a dispărut Atlantida). În mitul despre Atlantida există elemente care si-tuează Creta în cadrul general descris de Platon. Tot pe apă se desfășoară mare parte din odiseea eroului mitic grec Ulysse, personaj central al epopeei homerice, rege în Ithaka, soțul răbdătoarei Penelopa. Exprimarea "Triunghiul Bermudelor" este binecunoscută în toată lumea datorită unor dispariții misterioase (nave maritime și aeriene) pro-duse într-o zonă oceanică situată la sudul Floridei, cuprinzând Bahamas și Bermude. Triunghiul a devenit cunoscut ca
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Știința nudului a fost o disciplină specific italiană. Manierismul este mișcarea artistică prin care se încheie Renașterea. A urmat barocul, perioadă caracterizată prin grandoare, bogăție, vitalitate. Secolele al XVIII-lea al XIX-lea transformă nudul în motiv erotic. Astăzi, trăim epopeea corpului liber, poate prea liber. Nudul este frumos atunci când este cast și nu sugerează nimic mai mult în sinceritatea lui decât ideea trupului omenesc. Extazul fără dorință duce la conturarea relației dintre sentimentele estetice și morală. În secolul al XVI
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Giovanni Boccaccio nu a uitat, firește, să portretizeze figuri ilustre ale epocii sale, pentru a da autoritate unor nuvele, dar s-a 46 E. H. Wilkins, History of Italian Literature, 2nd edition, Cambridge, Harvard University Press, 1974, pp. 108-109. 47 „epopeea comercianților” Vittore Branca, op. cit., p. 134. 29 îndreptat, cu precădere, spre personaje simple, necunoscute, cărora le-a dat viață în universul său ficțional. Spațiul Bisericii nu este chiar atât de bogat în eroi, cum ne-am aștepta, apar doar douăzeci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poemului se desfășoară în străvechea Troie, protagoniștii fiind doi îndrăgostiți, Troiolo, fiul regelui Priam, și Criseida, în a căror poveste de dragoste un 947 „Numele celor mai multe personaje apar în Iliada lui Homer, dar cititorii medievali aveau cunoștințe restrânse despre această epopee sau chiar nu auziseră de ea, și oricum Homer nu face nicio aluzie la vreo poveste de dragoste între cele două personaje” Robert O. Payne, op. cit., p. 1. (trad. n.) 255 rol decisiv îl are și vărul tinerei văduve, Pandaro
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Giovanni Boccaccio nu a uitat, firește, să portretizeze figuri ilustre ale epocii sale, pentru a da autoritate unor nuvele, dar s-a 46 E. H. Wilkins, History of Italian Literature, 2nd edition, Cambridge, Harvard University Press, 1974, pp. 108-109. 47 „epopeea comercianților” Vittore Branca, op. cit., p. 134. 29 îndreptat, cu precădere, spre personaje simple, necunoscute, cărora le-a dat viață în universul său ficțional. Spațiul Bisericii nu este chiar atât de bogat în eroi, cum ne-am aștepta, apar doar douăzeci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]