1,663 matches
-
coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căsătorise cu o lună în urmă. Așteptase exact termenul legal după ce se terminase divorțul, nu mai auzise nimic despre el, despre Sidonia sau Trofin. Nu prea știa nici ce anume trebuia să facă. Nu se mai simțea rănită ci doar epuizată. Îi spuse bărbatului să oprească, ajunsese, deschise în dreptul ei portiera. Mulțumesc, la revedere, rosti. La revedere, la revedere, îi răspunse bărbatul, nu luă nici mâinile de pe volan, nici un gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
evenimentul. O mașină de poliție, al cărei girofar se învârtea neîncetat, încerca să restabilească traficul. Două ciori, apărute de undeva din văzduh, s-au instalat pe stâlpul de telegraf ca să vadă și ele ce se întâmplă acolo jos. Midori părea epuizată. Privea în gol, departe. N-a mai scos nici o vorbă. — Ești obosită? am întrebat-o eu. — Nu chiar. Pur și simplu sunt fără vlagă și mi-e capul greu. Nu mi s-a mai întâmplat de mult. Am privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
parcă și acum mirosul jachetei din piele a lui Kizuki și îmi răsuna în urechi zgomotul infernal făcut de Yamaha cea roșie de 125 CP. Ne-am dus undeva pe malul mării, departe, și ne-am întors în aceeași seară, epuizați. Nu se întâmplase nimic deosebit în excursia aceea, dar mi-o aminteam foarte clar. Vântul aspru de toamnă îmi vâjâia în urechi și cu toate că mă țineam strâns de Kizuki, când am ridicat privirile spre cer, am avut senzația că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unsprezece și jumătate, așa că eu și Midori am așteptat pe culoar. Când a ieșit, Midori l-a întrebat cum îi merge tatălui ei. Abia l-am operat, așa că trebuie să-l ținem pe calmante o perioadă de timp. Deocamdată pare epuizat. Aș mai avea nevoie de două-trei zile ca să pot evalua rezultatele operației, spuse doctorul. Dacă operația a reușit, atunci e bine, dacă nu, trebuie să ne gândim la ce se mai poate face. — Nu-l deschideți iar, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Scuză-mă, am adormit pe toaletă. — Te simți bine? am întrebat-o, punându-i haina mea pe umeri. Nu prea, a zis ea. — Te conduc acasă. Trebuie să ajungi acasă, să faci o baie bună și să te culci. Ești epuizată. Nu merg acasă. Ce rost are? Nu-i nimeni acolo. Nu am chef să dorm singură într-un loc ca acela. Nu mai spune! Și ce vrei să faci, mă rog? — Să mergem la un hotel din apropiere, știi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mulți ani! Capitolul al zecelea Amintirile pe care mi le stârnește anul 1969 îmi apasă greu sufletul. Am impresia că o mocirlă vâscoasă și urâtă era gata să-mi înghită atunci încălțămintea la fiecare pas pe care-l făceam. Înaintam, epuizat, prin mocirlă, iar în fața și în spatele meu nu se vedea decât o nesfârșită mlaștină întunecată. Timpul se scurgea și el în ritmul pașilor mei șovăitori. Cei din jurul meu o luaseră cu mult înainte, dar eu băteam pasul pe loc, târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-l fac. Venea el timpul când trebuia să pun ordine în gândurile mele, dar nu vroiam să mă gândesc la nimic acum. Mi-am petrecut multă vreme rezemat de stâlpul verandei, privind grădina și mângâindu-l pe Pescăruș. Mă simțeam epuizat. Soarele era la asfințit și umbrele albăstrui se conturau tot mai puternic. Pescăruș dispăru, dar eu nu mă mai săturam de florile de cireș care, în lumina pală a amurgului, îmi lăsau impresia că sunt gata să explodeze, asemenea bubelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa ceva. Dar n-ai făcut-o. — Știi ce? Ești cea mai bună prietenă a mea și nu vreau să te pierd. Dacă ai fi încercat să te culci cu mine, n-aș fi fost capabilă să-ți rezist pentru că eram epuizată pur și simplu. — Era mare și foarte tare. Midori mi-a zâmbit și mi-a atins mâna. — Decisesem deja că pot avea încredere în tine... sută la sută. De aceea am și fost liniștită. Știam că sunt în siguranță lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
taxi și mama ei ne-a părăsit. Nici eu, nici mama lui Naoko nu am fost neliniștite, pentru că Naoko părea a fi într-o stare de spirit foarte bună. Eu fusesem îngrijorată până atunci, așteptându-mă să o văd deprimată, epuizată, slăbită. Vreau să spun că știu că testele și terapia din spitale te storc de vlagă și de aceea avusesem inima cât un purice. Cum am văzut-o însă, mi-am dat seama dintr-o privire că totul era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rătăcit prin curte, În timp ce părinții ei se prefăceau că nu-i aud plânsul. Parcă ar fi trecut o eternitate până când fetiței de doisprezece ani i-au secat toate lacrimile. Apoi luminile din casă s-au stins, În afară de una de la parter. Epuizată, Dora Își aminti de căruța din curte. Era greu de găsit, chiar s-a Împiedicat de câteva ori - o dată atât de tare, că s-a lovit cu bărbia de pardoseală. Plimbându-și limba peste dinți, a simțit că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se pare că mă Înșelasem. La dracu’. La dracu’. La dracu’. Cum am putut fi atât de prost? Și-acum ce să fac - cu toată bunăvoința mea febrilă, cu toate prostioarele mele de om educat? M-am prăbușit pe podea epuizat. Mi-era frig la picioare, membrele Îmi Înțepeniseră și mă dureau. Exact când m-am aplecat să-mi desfac șireturile de la bocanci, luminile s-au stins. De data aceasta Însă nu m-am lăsat provocat. Mi-am dat jos haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Am Încercat să mă ridic, dar picioarele mi-au cedat. Nu pot să spun cât timp am zăcut pe jos, un morman de membre neafectate și mișcări Întrerupte. Dar sentimentul de greață păli, astfel că am reușit să mă ridic epuizat și să mă așez cu spatele sprijinit de capătul scurt al canapelei. Nici un gând, nici o palpitație, nici o durere. Filmul, despre el era vorba. Dacă imaginația mi-ar fi funcționat mai bine ca acum, poate aș fi reușit să am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atât de diferit, Încât Armanoush a Început să creadă că Istanbulul era un labirint urban, că existau mai multe orașe Într-unul singur. S-a Întrebat dacă James Baldwin a avut același sentiment când a fost aici. Pe la trei după-amiaza, epuizate și Înfometate, au intrat Într-un restaurant, Asya pretindea că aceea era o necesitate absolută fiindcă acolo se găseau cele mai bune döner cu pui din oraș. Au cerut fiecare câte o döner și câte o băutură rece cu iaurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
uita probabil de lucrul ăsta În câteva clipe. — După micul dejun o să-mi torni plumb, ca În vremurile de demult. Chiar În momentul ăla ușa băii de jos s-a deschis și Armanoush li s-a alăturat; părea nedormită și epuizată, iar În ochii ei frumoși se citea mâhnirea. Era o altă Armanoush, care abia dacă avea vreo legătură cu lumea din jurul ei și oarecum mai bătrână. A intrat Încet și prudent. — Ne pare foarte rău că ți-ai pierdut bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Întoarse spre el: — Nu ești Întreg la minte? — Să ne păstrăm calmul, sugeră Barnes. Totul se află sub control. Este doar o Întârziere temporară. N-avem motive să ne Îngrijorăm. Dar Norman nu era Îngrijorat. Dintr-odată, se simți epuizat. Beth era Îmbufnată și supărată, simțindu-se indusă În eroare. Ted era entuziasmat, plănuind deja o nouă expediție În astronavă. Dar Norman se simțea foarte obosit, Își simțea ochii grei; se gândi că s-ar putea să adoarmă stând acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
obosit. Ea Îl cântări din priviri și spuse : — Am să stau cu ochii pe Harry, dacă asta te Îngrijorează. — Nu, pur și simplu nu sunt obosit, Beth. — OK, cum dorești. Își dădu pe spate părul negru și bogat. — Eu sunt epuizată. Mă duc să dorm câteva ore. Porni În sus pe scara dinspre laboratorul ei, apoi se opri și zise : — N-ai vrea să mă Însoțești ? — Poftim ? Ea Îi zâmbi direct, atotștiutoare. — M-ai auzit destul de bine, Norman. — Poate mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
întâmplă mai ales vara. Nu pot scrie o oră sau două pe zi, după care să-mi plimb cățelul sau să fac cumpărături, nu. Eu scriu zece sau douăsprezece ore zilnic, și asta timp de câteva săptămâni, până cad lat, epuizat. În tot acest timp, devin o persoană destul de dezagreabilă... Agitată, egoistă, maniacă. Din fericire, după câteva săptămâni de travaliu, oboseala mă doboară și redevin un om rezonabil. Pentru un timp. Cine caută cu atenție, află următoarele: ați vrut să vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și de librării cu aer prăfuit. Dalele de marmură tocite purtînd parcă amprenta a milioane de pași, firmele scrise cu vechi caractere de litere, felinarele și vitrinele doldora de curiozități, toate acestea și alte detalii nesfîrșite sunt mesajele unui secol epuizat, fragmente dintr-o memorie sfărîmată. Cînd am ajuns însă în fața librăriei Verdeau am descoperit că nicăieri nu era marcat numele lui Guy Courtois. Iar lîngă librărie nu se afla nimic, altfel spus nu se învecina cu nicio ușă, cu nicio
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de ce mi s-a adresat mie în loc să i se adreseze lui Camus, probabil m-a confundat cu el. „Domnule Camus, ați luat premiul Nobel !” a reușit să șoptească insul după care a făcut stînga împrejur și s-a eclipsat, total epuizat, ca și cum ar fi fost mesagerul de la Maraton care anunță victoria grecilor împotriva perșilor și apoi se prăbușește mort. Camus s-a făcut alb la față, și-a mușcat buzele și mi-a spus, fără să mă privească : „Ar fi trebuit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se acceleră din nou. scena următoare fu însă mult mai neplăcută : așezată pe bancheta din față nebuna mînca chips-uri Kellogg’s și încerca să prindă un post de radio. Ceva însă nu funcționa, fie că bateria mașinii era aproape epuizată, fie că în acel loc pierdut nu puteau fi captate corect undele radio. Victor continua să dezmembreze mașina, acum tocmai scotea volanul, în timp ce fata nebună se amuza trecînd de la un post la altul, de fapt de la o rafală de zgomote
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
percheziționez casa pentru a doua oară. N-am dat de nimic. Ba nu. Am descoperit ceva important pentru don Anglada și Republică. O comoară pe care poetul o aruncase distrat În pivniță: patru sute nouăzeci și șapte de exemplare ale scrierii epuizate Carnetul unui gaucho. — Vă rog să scuzați fervoarea literară a discipolului meu, a spus repezit Carlos Anglada. Astfel de găselnițe erudite nu pot trezi interesul unui spirit ca al domniei voastre, care fără nici un bob zăbavă ancorează În polițisme. Fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și luminos care duce de la păgânism la credință. Nimeni nu ignoră faptul că Paladión a trebuit să-și sponzorizeze singur publicarea cărților și că subțirelele tiraje ale acestora nu au depășit niciodată trei sau patru sute de exemplare. Toate sunt virtual epuizate, iar cititorii cărora hazardul galanton le-a pus În mâini Câinele din Baskerville aspiră, captivați de stilul său deosebit de personal, să savureze Coliba Unchiului Tom, poate introuvable. De aceea, aplaudăm inițiativa unui grup de deputați din cele mai diverse sectoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceață? — Dar nu am reclame la Pampers în ochi, insistă Fran, nu-i așa? Stevie ignoră întrebarea. — Hai! E timpul să mergem să edităm un ziar. Spre marea sa ușurare, responsabilitățile redacției o acaparară, lăsând-o la sfârșitul zilei prea epuizată ca să mai poată face altceva. Abia după o săptămână, hotărî că, dacă Laurence avea de gând să-i dea papucii, putea măcar s-o facă așa cum se cuvine. Nici nu puse bine mâna pe telefon, că Stevie bătu la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se potrivise. Perfect. Jack înșfăcă rolele și le îndesă într-un sac adidas cu un aer macho. Spera sincer că nici unul dintre băieții din redacție n-avea să aibă drum pe lângă pista de dat cu rolele. Două ore mai târziu, epuizat, dar surprinzător de înviorat și pe deasupra nespus de mândru de figura ce punea în pericol femurul pe care tocmai o învățase de la Ben, își târî fiul după el ca să dea o raită pe la bar. — Pot să mă duc măcar să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]