2,928 matches
-
aristotelismul de influențele platonice și neoplatonice și în acest sens era în mod programatic un aristotelician prin excelență. Cu toate acestea, latinii, care doreau un Aristotel creștin, l-au înțeles în alt mod iar numele său a fost asociat cu erezia. Învățăturile lui Averroes l-au influențat pe un alt mare gânditor andaluz, misticul Ibn 'Arabi. Cea mai importantă operă filosofică a sa este "Incoerența incoerenței" ("Tahăfut al-Tahăfut"), scrisă în 1180, în care apără filosofia lui Aristotel de afirmațiile lui Al-Ghazali
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
numiții ibadiți (sau, frecvent, abadiți), după ibn ʹIbăḍ (arabă: عبدالله بن اباض التميمي ), cel mai tolerant dintre întemeietorii unor schisme kharigite. Spre deosebire de creștinism, în islam, nu discuțiile doctrinare ci în primul rând neînțelegerile politice au dat naștere la schisme și erezii. După părerea lui Șahrastani, renumit istoric al religiilor de origine persană, cea mai sângeroasă dintre aceste lupte a fost aceea provocată de chestiunea califatului, de care Coranul nu s-a ocupat. Cui trebuia să-i revină, după Muḥammad, guvernarea noii
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
ținând cont de faptul că textul care există azi este trecut prin filtrul cenzurii pioase a numeroșilor editori care au scos sau modificat tot ceea ce acestora li se părea insuficient de pios sau ceea ce, din punctul lor de vedere, friza erezia. Nu trebuie uitat nici faptul că nu Marco Polo însuși a scris cartea despre peripețiile lui în Orient, ci un individ care în epocă era cunoscut ca fiind scriitor de povești de dragoste și romane cavalerești, și care în afară de a
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
Nestor cu uriașul Lie, păgânul. Pe pereții naosului mai apar Sf. Teodosie și Preacuviosul Antonie. De asemenea, este înfățișată Viziunea sfîntului Petru din Alexandria care, plasată în naos, este o aluzie la necesitatea păstrării credinței tradiționale în confruntarea acesteia cu ereziile (temă deosebit de acută pentru biserica maramureșeană). Pronaosul este dominat de o singură temă majoră- Judecata de apoi care se desfășoară amplu pe întreg peretele estic fără delimitări grafice în cadre sau registre. Sus e înfățișat Iisus judecător, în veșmîntul „Patimilor
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
1179 a devenit liderul a cinci școli și cel mai important predicator al școlii hanbali din Bagdad. În această perioadă, Ibn al-Jawzi a atins apogeul carierei sale. Devenind un protector semioficial al normelor islamice, acesta era în permanentă căutare de erezii.Ibn al-Jawzi a atacat și a susținut persecuțiile împotriva celor despre care considera că se abăteau de la normele stricte ale islamului conservator. A fost un critic al sufismului și al teologilor care practicau șiismul. Atitudinea sa i-a adus numerose
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
credinței adevărate este ilustrat în Talbis iblis, una dintre operele polemicii hanbalite. În această operă, Ibn al-Jawzi lansează un atac nu doar asupra unor secte eretice ci și asupra celor pe care îi consideră responsabili pentru introducerea bid`a (noutate, erezie - conotație negativă) în sunism și în mistica musulmană. Opiniile sale sunt clar exprimate în colecția de predici, împărțite în patru subgenuri: khutba(imn de laudă), qissa (poveste pioasă), wa`z(admonestare), khawatim(versuri finale din poezii). Mai mult decât atât
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
Arderea pe rug a fost o pedeapsă aplicată, în special în Evul Mediu, celor acuzați de vrăjitorie sau erezie. Execuția celor condamnați la moarte consta prin arderea lor de vii pe rug constituit dintr-o grămadă de lemne. Această metodă de execuție la moarte a fost aplicată din Evul Mediu timpuriu până în ultima perioadă a acestei ere (secolul al
Ardere pe rug () [Corola-website/Science/311796_a_313125]
-
de lemne. Această metodă de execuție la moarte a fost aplicată din Evul Mediu timpuriu până în ultima perioadă a acestei ere (secolul al XV-lea-secolul al XVI-lea). Sentința era dată de inchiziție, fiind astfel executați cei învinuiți de vrăjitorie sau erezie. Dacă osânditul recunoștea vinovăția faptei sale, atunci călăul îl strangula înainte de aprinderea rugului sau i se legau saci cu praf de pușcă pentru a simula focul Sodomei care, după Biblie, ar fi ars sub o ploaie de foc. Vrăjitoarele erau
Ardere pe rug () [Corola-website/Science/311796_a_313125]
-
asupra filosofiei realiste. Spre deosebire de cele anterioare, ea nu mai interzice explicit predarea textelor lui Aristotel, ci "vehicularea" anumitor teze care, de astă dată, aveau proveniențe diferite. Devenise clar că textele lui Aristotel singure nu mai constituiau sursa prin excelență a ereziilor. Comentariile arabe conțineau un număr mult mai mare de asemenea erori și, oricum, disputele universitare produseseră un set semnificativ de tratate latine, cum erau cele ale lui Albert cel Mare, Toma din Aquino sau Siger din Brabant, care ar fi
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
Mansūr al-Hallăj") (c. 858 - 27 martie 922) a fost un mistic musulman, poet și propovăduitor, devenit celebru, în special, pentru aparenta sa auto-identificare cu Dumnezeu, pentru poezia sa mistică și pentru execuția sa spectaculoasă de către autoritățile abbaside în urma acuzației de erezie. Mansur al-Hallaj s-a născut în localitatea Bayda, Shushtar, aflată în provincia Khuzestan din Persia, în jurul anului 858 d.Hr., în familia unui dărăcitor (ar.: "hallăj"). La vârsta de șaisprezece ani devine discipolul lui Sahl at-Tustari; în anul 875 pleacă
Al-Hallaj () [Corola-website/Science/314226_a_315555]
-
se elibera de datorii. În data de vineri, 13 octombrie, 1307 (o dată legată greșit de originea superstiției zilei de vineri 13), Filip a ordonat ca Molay și alți templieri francezi să fie arestați simultan. Ei au fost acuzați de numeroase erezii, și torturați pentru obținerea de mărturisiri de blasfemie. Mărturisirile, deși obținute sub presiune, au provocat un scandal la Paris. După alte insistențe din partea lui Filip, papa Clement a emis bula "Pastoralis Praeeminentiae" la 22 noiembrie, 1307, care cerea tuturor monarhilor
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
2001, un document cunoscut ca "Pergamentul de la Chinon" a fost descoperit în Arhivele Vaticanului, după ce aparent a fost catalogat greșit în 1628. Este o înregistrare a procesului templierilor și arată că papa i-a absolvit inițial pe templieri de toate ereziile în 1308, înainte de a desființa ordinul în 1312. În octombrie 2007, documentele secrete despre procesul templierilor, între care și pergamentul de la Chinon, au fost publicate de Vatican. În prezent, poziția Bisericii Romano-Catolice este că persecuția medievală a templierilor a fost
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
a ajuns până la urmă la Samarkand și a durat trei ani până a fost învinsă. Răspunsul imediat al lui Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur la revolta lui Muqanna a fost de a trasa o limită mai clară între islam și "zandaqa" (erezie) și a dezvoltat o afiliere mai puternică între califat și islamul tradițional. Pentru a obține asta, el a investit mult în îmtreținerea Meccăi, drumului de pelerinaj și acținilor de caritate asociate cu "hajj"-ul. în 778 el a recondiționat Kaaba
Muhammad al-Mahdi ibn al-Mansur () [Corola-website/Science/331078_a_332407]
-
în mod clar conțin chintesența pelagianismului, Caelestius a fost convocat în fața unui sinod la Cartagina (411); însă el a refuzat să le retracteze, afirmând că moștenirea păcatului lui Adam era o problemă deschisă și ca atare tăgăduirea ei nu era erezie. Ca rezultat, nu numai că a fost exclus de la hirotonisire, ci și cele șase teze ale sale au fost condamnate. Și-a declarat intenția de a face apel la papa din Roma, dar fără a-și mai aplica planul, a
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
Următorul la scaunul Papal, Papa Zosim, mânat de simțul dreptății și având îndoieli, a dat însă altă sentință pentru Caelestius, care atunci se afla în Roma, însărcinându-i pe africani fie să își revizuiască vechea sentință, fie să îi dovedească erezia în prezența sa în decursul a două luni. Porunca papală a lovit Africa ca o torpilă. În mare grabă, a fost convocat un sinod la Cartagina, în noiembrie 417, scriindu-i-se și lui Zosim, rugându-l imediat să nu
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
o mare parte a culturii occidentale și reflectă deseori acea cultură. Printre sub-disciplinele teologiei creștine se numără: Istoria teologiei creștine se împletește cu istoria Bisericii și acoperă dezvoltări importante în filozofie și în istoria ideilor. Probleme specifice, cum ar fi erezia, arianismul și Reforma protestantă sunt de importanță specială. Există câteva metode de studiere a teologiei. Ele sunt, într-o ordine oarecare: Printre școlile menționate aici, unele privesc doar una dintre subdisciplinele menționate mai sus, iar altele privesc doar câteva dintre
Teologie creștină () [Corola-website/Science/299788_a_301117]
-
Omniei. La capătul deșertului Vorbis își revine și încearcă să distrugă forma de țestoasă a lui Om, îl răpește pe Brutha și pornește demersurile necesare pentru a fi declarat al Optulea Profet. Brutha urmează să fie ars în public pentru erezie, folosindu-se pentru aceasta o broască țestoasă din bronz, dar Om îi vine în ajutor, căzând drept în capul lui Vorbis din ghearele unui vultur. Asistând la acest miracol, mulțimea începe să creadă din nou în Om, redându-i puterile
Zei mărunți () [Corola-website/Science/323357_a_324686]
-
prestigiu printre localnici primind titluri precum "Kesate Birhan" (Luminătorul) sau "Abba Salama" (Tatăl Păcii). Conform tradiției, el ar fi făcut prima traducere a Noului Testament în limba gî'îz. În anul 356, împăratul roman Constanțiu al II-lea, susținător al ereziei ariene, a trimis o scrisoare regelui Ezana prin care îi cerea înlocuirea în funcția de episcop de Axum a lui Frumentie cu Teofil Indianul, un misionar activ al arianismului. Cererea împăratului a fost respinsă de către rege care l-a susținut
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
1795; Baden, în 1813 și Rusia, în 1822. Un timp, Biserica Romano-Catolică a reprezentat o putere spirituală dar și lumească care nu admitea ca oameni de credințe si religii diferite să interacționeze cu catolicii, pentru a nu da naștere unor erezii. Biserica Romei percepea această confruntare de idei, precum și promovarea liberului cuget (libertății conștiinței), ca fiind cea mai periculoasă destabilizare a credinței membrilor ei. A devenit astfel incompatibilă calitatea de catolic cu cea de francmason. În Europa de Est, Biserica Ortodoxă era initial
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
La început, noțiunea de „A treia Romă” nu a avut în mod necesar o natură imperială, ci, mai degrabă, una apocaliptică. Scopul folosirii acestui termen era acela de subliniere a rolului Rusiei ca ultimu bastion al creștinătății, prăbușită sub loviturile „ereziei” catolice și ale dușmanului islamic. Din acest motiv, Rusia era văzută de credincioși asemeni celor șapte sute de israeliți care refuzaseră să se închine lui Baal în vremurile profetului Ilie, un sfânt foarte respectat în ortodoxie. Ideea a apărut pentru prima
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
eretice. Ipoteza este puțin credibilă, ținând seama și de faptul că Tripticul a aparținut regelui Filip al II-lea al Spaniei, rege catolic, profund religios, care nu ar fi tolerat în palatul său picturi ce ar fi fost suspectate de erezie. În opera tardivă ""Purtarea crucii"" (1515-1516), Bosch renunță la abordarea narativă caracteristică primelor sale compoziții religioase. El invită credincioșii să resimtă din plin violența, spiritul demonic ce sălășuiește în indivizii din mulțime le schimonosește chipurile, în contrast cu durerea imobilă de pe chipul
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
În vara anului 1606, legile împotriva recuzanței au fost consolidate; Legea Recuzanților Papistași întorcând Anglia la sistemul elisabetan de amenzi și restricții, a introdus un test sacramental și un jurământ de credință, impunând catolicilor să se lepede ca de o „erezie” de doctrina că „este permisă detronarea sau asasinarea principilor excomunicați de către Papă”. Emanciparea Catolicilor a trebui să aștepte încă 200 de ani, dar mulți catolici importanți și loiali și-au păstrat funcțiile înalte în timpul regelui Iacob I. Deși nu a
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
arheologic. În acea perioadă Bracară sau Braga a găzduit și câteva concilii de seamă ale bisericii catolice. În secolul al VI -lea aici s-au ținut două sinoduri cu prilejul cărora vizigoții au renunțat și ei în mod solemn la „erezia” ariana și la cea prisciliană. În afara câtorva evenimente deja menționate,legate de procesul de creștinare a locuitorilor regiunii, se știu puține lucruri despre istoria orașului în vremea vizigoților și în epoca cuceririi mauro-arabe musulmane. În anul 714, în cadrul campaniei sale
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
jobelin” "Legenda villoniană", una dintre cauzele care i-au creiat celebritatea, ni-l prezintă pe Villon ca pe un fel de farsor, șarlatan și proclet deși, cu tot disprețul și zeflemeaua la adresa altor clerici, nu vom găsi în opera sa erezie sau lipsă de respect față de credința catolică și Biserica Catolică. Din stilul său ironic, malițios și adesea obscen (spre exemplu, „Al treilea chiolhan, al Ștergătorilor-de-cur” - "La troisiesme Repeue, des Torcheculs" [torche-cul]) și din tematica inspirată din viața lupanarelor și a
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
pe rebeli și a asediat Vidinul. În urma acestei intervenții, Borilă a trebuit să recunoască cedarea în favoarea Regatului Ungariei a regiunii Belgradului, ca preț pentru sprijinul acordat. În 1211, Borilă a convocat un sinod bisericesc în capitala sa, Tărnovo, pentru condamnarea ereziei bogomilice, a cărei influență era din ce în ce mai pronunțată. Cam în aceeași perioadă, Borilă a negociat căsătoria fiicei sale vitrege, Maria (fiică naturală a lui Caloian) cu împăratul latin Henric I, trimițând-o la Constantinopol cu numeroase cadouri. Imediat după acest eveniment
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]