2,389 matches
-
în întîmpinarea necesităților Bisericii sale, avînd în vedere că aproape toate au fost comandate de anumite persoane, cărora le-au fost și dedicate. într-o evaluare a lui Isidor, este necesar, prin urmare, să ținem cont nu numai de perspectiva erudită, ci și de cea pastorală. Bibliografie. Ediții: PL 81-84; PLS 4, 1801-1976; Diferencias, Libro I, Les Belles Lettres, Paris, 1992 (C. Codoñer); CChr.Lat 113, 1989 (De ecclesiasiticis officiis: Ch.M. Lawson); Synonimorum de lamentatione animae peccatricis libri duo, ed. J.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Acest motto ales de prefațatoarea și traducătoarea volumului Opera artei. Imanență și transcendență, Muguraș Constantinescu, mi se pare, în special după lectura cărții, o veritabilă profesiune de credință a autorului. Genette e un teoretician vorace și în același timp un erudit aproape neverosimil ca formație pentru timpurile noastre. Vocația sa spre teoretizare poate fi, la urma urmelor, un mod de a struni și astfel asuma o cultură fabuloasă și o înclinație spre detaliu. Lucările sale din domeniul naratologiei cartografiază un teritoriu
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
Europă", realizate împreună cu Adriana Babeți. în sfârșit, scrie studii introductive pentru traduceri din Jaroslav Hasek, Richard Wagner, Konrad Gyorgy, Hermann Broch. în această impresionantă - prin bogăție și diversitate - bibliografie, cartea despre "Tata Oancea" poate fi considerată momentul de amuzament al eruditului. El se joacă de-a investigația monografică, alegându-și drept personaj un autor care, altfel, timp de 1000 de ani de acum încolo, n-ar fi avut nici o șansă să atragă interesul vreunui cercetător. Legenda spune că Ștefan cel Mare
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
Thibaudet, Charles du Bos sau Ernst Robert Curtius, B. are opinii mai apropiate de estetica germană a intropatiei și de gestaltismul lui Dilthey, dar cu o coloratură deterministă, arătându-se preocupat de idealul unei critici complete, interpretativă și de tip erudit. Eseistica lui B., care nu excelează în ipoteze ingenioase, se îndreaptă spre „genii tumultuoase și vaste” (Goethe, Balzac, Hugo, Wagner, Dostoievski, Eminescu, Proust, Iorga, Arghezi, Joyce) sau creatorii „ciudați” și „tragici” (Hoffmann, Poe, Strindberg, Rimbaud, Blake). Apărută odată cu Istoria literaturii
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
și mai cu seamă preocuparea de a edifica o scriere cu caracter universal. Înscriindu-l pe Cantemir în formula „excentrică” a manierismului, S. îl și delimitează de ea: limbajul ezoteric al Istoriei ieroglifice este o replică literară, nu un exercițiu erudit, un semn al neconcordanței spirituale cu realitatea, dar și al nepotrivirii universului fictiv creat cu superioritatea ideală a Inorogului. În consecință, Istoria ieroglifică poate fi considerat un roman autobiografic polemic, „născut din fantezia unui om care gustase puterea, era frustrat
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu”, LCF, 1982, 38; Elena Tacciu, Insurgența romantică, RL, 1983, 8; Cornel Regman, „Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu”, RITL, 1984, 3; Zaharia Sângeorzan, Scriitorul și opera, CRC, 1984, 51; Emil Manu, Exegeza operei unui „erudit rafinat”, CNT, 1985, 24; Șerban Cioculescu, Mihai Viteazul văzut de Miron Costin, RL, 1986, 51; Simuț, Incursiuni, 383; Constantin Coroiu, Originile literaturii române, ALA, 1997, 379; Antonio Patraș, Au și cărțile soarta lor, ALA, 2000, 513; Nicolae Crețu, Jurnalul „de
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Ocean. Publică în „South-Eastern Europe”, „Comparative Literature”, „Degres”, „Nouvelle Europe”, „Modern Language Notes”, „Boletin de literatura comparada”, „Boletin del Grupo de Estudios de Critica Literaria”, „Canadian Rewiew of Comparative Literature”, „New Literary History” ș.a. S. este un interpret pe cât de erudit, pe atât de sagace al discursului intelectual, pe toate palierele sale - onto-epistemologic, psihosocial, lingvistic, artistic, politic. Într-un ciclu de patru lucrări el examinează locul literaturii în dinamica istorică a mentalității occidentale. Literature, Mimesis, and Play (1982) inaugurează seria în
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
constantei tendințe moralizatoare. Unele piese au fost interpretate la Cernăuți de Societatea „Armonia”. Povestirile din volumele Trei suveniri (1890), Caleidoscop literar (1895) și Răsunete din Basarabia, fantezii, amintiri, episoade din viața românilor basarabeni, sunt scrise într-un stil elegant și erudit. Autorul favorizează digresia cu trimiteri intertextuale, arătându-se mereu interesat de etnografie, istorie, religii, filosofie. O vânătoare în Basarabia, cu modele declarate în proza lui N. V. Gogol și I. S. Turgheniev, începe printr-o amănunțită descriere etnografică a regiunii. Astfel
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
respingere a păgânismului și de demonstrare a superiorității indiscutabile a creștinismului. Epitoma este în primul rând o operă de popularizare. Ea vizează un număr mare de potențiali cititori, spre deosebire de amplul tratat destinat unui cerc restrâns de cititori, format din intelectuali erudiți și rafinați. În consecință, refăcând esențial partea eshatologică, Lactanțiu consideră că această versiune, și nu alta, va rămâne posterității. Chiar dacă aceste afirmații nu pot fi verificate și demonstrate cu exactitate, este sigur că protejatul lui Constantin a lăsat intenționat deoparte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reluate și dezvoltate ulterior, în De ciuitate Dei. Epistolele 197 și 199 au numai o legătură indirectă - dar de o reală importanță - cu tema Anticristului. Ele iau în discuție data parusiei și apariția adversarului eshatologic pe pământ. Inițial, Hesychius ceruse eruditului episcop lămuriri în privința prophetis dictis siue predictis, fără a‑și expune propria părere. Augustin își mărturisește cu modestie nepriceperea și recomandă preotului lectura comentariului lui Ieronim la Cartea lui Daniel (Hieronymi hominis doctissimi expositiones), pe care îl aprobă în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în care se încearcă o definire nuanțată a frumosului și se fac reflecții sensibile, aplicate asupra simbolului poetic. Mai interesante par a fi manuscrisele sale în limba franceză. Voyage à Rome, datând tot din 1864, cuprinde descrieri, impresii și divagații erudite. Ș. a publicat câteva traduceri din romanticii francezi (Chateaubriand). SCRIERI: Moartea lui Radu VII de la Afumați, București, 1854; Constantin Basarab Brâncoveanul, București, 1877; Diurpaneu, ultimul decebal al Daciei, București, 1879; Daciada, București, 1885; Domnul B. P. Hăsdeu și Radu-Negru, fondatorul
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
afectată adoptarea formulei romanului de aventuri, altcândva a textului confesiv ori a biografiei ș.a.m.d.), aceleași trăsături esențiale, atât în ce privește construcția și tehnicile, cât și sensul global. Criticii au semnalat, cvasiunanim, predominanța discursului ironic, burlesc, parodic, afectat livresc și erudit (cu subtext ludic), ingeniozitatea tehnicii narative (se întâlnesc adevărate broderii scripturale, cascade de „sertare” narative, deschise fie prin „punere în abis”, fie „în paralel” față de textul principal, performanțe de jonglerie în materie de atribuiri succesive sau alternative ale secvențelor unor
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
o bună parte din activitate traducerilor din limba română în engleză. Publicând în peste o sută de reviste literare americane și canadiene, el a făcut cunoscute numele a numeroși poeți români și a facilitat dialogul dintre culturi. Spirit rafinat și erudit, înțelege subtilitățile limbii române și știe să valorizeze timbrul fiecărui poet sau prozator pe care il transpune. A devenit un „clasic” al traducerilor, calitate recunoscută atât peste Ocean, cât și de specialiștii din România. Se oprește cu precădere asupra poeziei
SORKIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289802_a_291131]
-
datora ineficienței științei medicale, ci Împlinirii voinței tainice a lui Dumnezeu, stăpânul tuturor ființelor! Trebuie să menționez că Hoshbegi Îndeplinea nu numai una, ci mai multe funcții: era atât vizir 186, vameș, farmacist, cât și hakim al emirului. Asemenea tuturor erudiților din Orient, el poseda cunoștințe medicale, dar mai era și prieten apropiat al majestății sale, prințul. Era de asemenea Însărcinat cu prepararea hranei tânărului emir, care avea cu puțin peste douăzeci de ani. Înainte de a fi așezate pe masa princiară
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
peregrinărilor sale asiatice, și constituie complementul observațiilor medicale și botanice pe care le face În primul volum. Sunt indicate numele latine ale acestor plante, denumirea În engleză, varietățile (câteodată) și sensul lor terapeutic, cu trimiteri Încrucișate care Îl transformă, pentru erudiți - de altfel, așa cum intenționa autorul -, Într-un veritabil Honigberger Dispensatory cu un imens farmec revolut. A fost continuat de J.L. Stewart, Punjab Planta, comprinsing Botanical and Vernacular Names and Uses, Lahore, 1869. 330. Această mărturisire finală poate să se fi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
completă, Însă În alt decor, Eliade, Întrebat despre Zerlendi de unul dintre asistenții săi de atunci, Norman Girardot 3, a schimbat repede subiectul vorbind despre Honigberger cel real4. Căci tehnica edificării narative dădea Încă roade: Eliade putea accepta În fața unui erudit o intersectare concretă cu personajul camuflat În nuvelă și transformat Într-un simplu pretext, mai ales după articolul din 1962 al lui Arion Roșu1. Dar cum este posibil Însă ca, descoperindu-l pe Honigberger În India ca martor al unor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
uitării care Îl Înecase printre puținii orientaliști români din secolul al XIX-lea, am descoperit câteva bilete aluzive pe care Georgian nota traseele unei călătorii asiatice amintind de Ïambhala - și am ezitat câteva zile, captiv modelului Honigberger, să continuu studiul erudit sau să caut urmele necesare unei proiecții literare fantastice, nu mai puțin ispititoare și nu mai puțin decisivă pentru păstrarea memoriei unui asemenea destin. Chiar dacă nu aș istoriciza oricum respectiva emoție, Îmi e clar că acolo, În jurul unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Honigberger. Comparația dintre cele două volume ilustrează o varietate de solidarități și diferențe; chiar netranscrisă, ea este utilă atât pentru un indianist, cât și pentru un istoric al religiilor. Asta numai dacă stăpânește contextul apariției lor și cele două laboratoare erudite din care au ieșit, masa copleșitoare de lecturi de indianistică bine filtrate și conduse de-a lungul unei expuneri științifice dintre cele mai sintetice, Încordate și lămuritoare. Cum aici nu ne va interesa decât relevanța comparației pentru SDH, comentariul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
intrarea În scenă a fiicei doctorului, Smaranda, aduce una din surprizele pe care le aștepta eseul din 1937: dispariția lui Zerlendi. Nu moartea, ci primele indicii ale invizibilității. De aici Încolo nu va trăi decât un alt Honigberger, model deloc erudit al unui Zerlendi care Își aplică sieși procedurile și atinge efectele prin care „secretul” primului devine și al său. Prin discuția cu Smaranda, cei doi Honigberger se delimitează definitiv, iar cel fictiv va avea ca umbră pe tatăl ei. Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prin care se identifică. Riscul e, pesemne, apreciabil, de vreme ce ambele categorii, deseori pestrițe până la confuzie, preferă confortul unei cețoase definiri reciproce, neîngăduindu-și să se Înfrupte decât pe ascuns din premisele și perspectivele adversarului. Mutanții derizorii care răsar sunt infiniți: erudiții filologi - care tresar comatos la neglijarea unei virgule - Îmbrățișează cu putere, la ceasul nocturn, imense speculații despre soarta speciei și netrebnicia spirituală a lumii de azi, iar cei care au Înțeles, scăpați brusc din ruminarea unor circulare cu adevăruri destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din toată Europa Încep, din secolul al XVII-lea, un asediu exuberant și de multe ori ineficient asupra diferitelor provincii ale Tibetului, și fiecare se apropie de imaginarea secretului pe care, impenetrabil, Îl adăpostea. Erorile Încep Însă tot de atunci. Eruditul singuratic Îi dă deja coordonatele geografice precise și topografia: Între 45o și 50o lat. N. Însă predicțiile epopeii tibetane a lui Gesar merg mai degrabă către zona mongolă 1. Donald S. Lopez jr. a sintetizat perfect originile și dezvoltarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
metodă, În cenușă. Cu alte cuvinte, nimic nu justifică - decât poate nostalgia - verificabilitatea unor experiențe pe care le numim religioase și care sunt structural desolidarizate de ceea ce numim Îndeobște istorie. La urma urmelor, Eliade scrie și literatură fantastică, și note erudite despre siddhi pentru că Îi este imposibil să opteze, ori pentru că opțiunea binară Îl precedă și Îl restituie integru. Dar uită că documentele pe care le comentează sau le corijează fantastic au optat demult, și definitiv. E imposibil de imaginat cum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
culturale și politice evidente; cu siguranță Însă că În formulările lui ele căpătau un accent diferit 2. Guénon e considerat „cel mai important și mai semnificativ reprezentant contemporan al ezoterismului” (OVMC, p 67), tocmai pentru că e un „critic intransigent și erudit” (ibidem, p. 70) al majorității (corupte) a revalorificării ezoterismelor, teozofiilor și diferitelor tehnici oculte elaborate În Europa ca umbră a iluminismului și a căror vogă e „greu de Înțeles astăzi, Întrucât ele nu sunt decât un cocktail pretențios” (ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din strada S.) și traseele pe care i le desenase demult interesul său pentru un asemenea autor, cunoscut În fond printr-un singur pasaj dintr-o singură carte și transformat treptat Într-un martor tot mai convingător al mizelor teoretice, erudite și literare pe care Eliade le urmărește până dincolo de 1940. În 1936, Honigberger fusese menționat Între - În ordine - Vidyarnava, Wilson, Monier-Williams, L. Jacolliot, Leroy și problema „Rope Trick”. De atunci Vidyarnava, care reprezenta autoritatea indiană În probleme de istorie a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care Își extrage el importanța. Dacă ne gândim o clipă că și bibliotecile visate s-ar putea moșteni- În timp ce arhivele lui Honigberger sunt poate definitiv pierdute -, Înțelegem că efortul de restituire a călătorului brașovean este infinit periclitat de prestanța unui erudit imbatabil, care a cercetat ani la rând urmele sale pentru a dispărea asemenea bibliotecii lui, adică fără să fi publicat vreun rând despre el. Între dosarele lor paradiziace și umbra unui Honigberger al vremii lui și al istoriei de azi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]