18,301 matches
-
a nu spune nimic, combinată cu o crispare înaintea căreia dispar orice contururi umane ale unui portret și așa excesiv idealizat. Or, trebuie remarcat că limbajul compromis și compromițător din plan ideologic este foarte bine servit de pervertirile din plan estetic. În condițiile în care oamenii nu au fost apreciați, sub comunism, în limitele necesităților lor reale, irealitatea și fantezia stearpă, compulsiv-repetitivă ale unor descrieri ale poetului au venit probabil ca o confirmare din afară, nesperată, a puritanismului și a stereotipiilor
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
acea suprafață de piele, indiferent ce vor fi crezînd femeile. Care, în mod bizar, odată ce li se comunică răspunsul bărbaților întrebați, nu par de fapt surprinse. Motivul, crede autorul, e legat de al treilea corp, cel care este corpul frumos, estetic. Nu orice femeie face plajă monokini, constată autorul în urmă interviurilor sale. Opțiunea e orientată în mod hotărîtor de aspectul exterior al persoanei. Corpul estetic este cel ce asigură "tihna balneara prin devierea elanului pulsional". Goliciunea contemplata se izolează cumva
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
surprinse. Motivul, crede autorul, e legat de al treilea corp, cel care este corpul frumos, estetic. Nu orice femeie face plajă monokini, constată autorul în urmă interviurilor sale. Opțiunea e orientată în mod hotărîtor de aspectul exterior al persoanei. Corpul estetic este cel ce asigură "tihna balneara prin devierea elanului pulsional". Goliciunea contemplata se izolează cumva de persoana căreia îi aparține, devenind obiect estetic în sine. Cartea lui Jean-Claude Kaufmann e fără îndoială interesantă, chiar dacă bănuiesc că unii (unele) o vor
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
autorul în urmă interviurilor sale. Opțiunea e orientată în mod hotărîtor de aspectul exterior al persoanei. Corpul estetic este cel ce asigură "tihna balneara prin devierea elanului pulsional". Goliciunea contemplata se izolează cumva de persoana căreia îi aparține, devenind obiect estetic în sine. Cartea lui Jean-Claude Kaufmann e fără îndoială interesantă, chiar dacă bănuiesc că unii (unele) o vor găsi scandaloasa. Ipoteza ei centrală, declarată de altfel chiar din titlu, e cea mai riscantă, categoric: privirea masculină creează trupul feminin. Pare stupefiant
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
de iunie, ochelarii săi pedanți de epocă, fără ulube, picînd de pe nas în lungul șnurului la cel mai mic rictus al fetei susțin fizionomia unui om spiritual, retoric și - din cauza ironiei și umorului propriu exagerat - capabil de răutăți (mai mult estetice). Epigrama nefericită a lui Macedonski adresată lui Eminescu a pus pe literatura română o pată asupra căreia criticii s-au înverșunat, unii încercînd s-o explice, alții s-o șteargă, daca nu măcar s-o înțeleagă... E cert că fără
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
toate acestea, nici poezia, nici, cu atît mai rar, românul n-au fost abordate stilistic. Excepțiile se numără pe degetele de la o mînă. Întreaga noastră critică interbelică (de la Lovinescu la Călinescu) a rămas insensibila la limbaj: impresionista, dogmatica, istorista, sau estetică a preferat să evite verbalitatea textului în favoarea impresiilor, ideilor, ambiantei culturale sau valorii literare deductibile din el, ca niște constructe abstracte. Nici critică actuala n-a fost alt fel. A adăugat o perspectivă retorica sau fenomenologica, absența înainte, dovedindu-se
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
o extensie, de o proiecție a subiectului asupra fantasmelor sale care ajung să trăiască în locul său, "reprezentativ", si de o "dezumanizare" a lui în contul acestora, în sensul în care sînt eliminate registrele "naturale" ale sentimentului (Ortega y Grasset: "Plăcerea estetică a artistului modern decurge tocmai din acest triumf asupra umanului"; Paul Valéry: travaliul estetic are "ceva inuman"). Viziunea poetului nostru este una a amestecului de identități sub semnul unei violente liniștite, vitale: "deocamdată lumină se face pe drumul pustiu/(ca si cum
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
în locul său, "reprezentativ", si de o "dezumanizare" a lui în contul acestora, în sensul în care sînt eliminate registrele "naturale" ale sentimentului (Ortega y Grasset: "Plăcerea estetică a artistului modern decurge tocmai din acest triumf asupra umanului"; Paul Valéry: travaliul estetic are "ceva inuman"). Viziunea poetului nostru este una a amestecului de identități sub semnul unei violente liniștite, vitale: "deocamdată lumină se face pe drumul pustiu/(ca si cum s-ar fi aprins tocmai verbul cu care-l descriu!)/ și să văd că
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
înscriu în linia școlii franceze: elegantă scriiturii și legătura cu tradiția printr-un neoclasicism rafinat. Buni cunoscători ai instrumentelor pentru care au scris, ei și-au pus în act imaginația coloristica, inventivitatea. Fantezia și muzicalitatea interpreților au pus în valoare estetică definită de Debussy prin formula "faire plaisir". Format în școala pianistica franceză, pianistul de origine algeriana Désiré N^Kaoua a parcurs pînă azi o carieră internațională demnă. Un recital întreg Chopin este un pariu, căci în pofida abordării foarte tehnice la
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
începutul carierei, și-au găsit aici formă de manifestare fie în expoziții personale, fie înlăuntrul unor cuprinzătoare expoziții de grup; aceasta ultima categorie a culminat cu expoziția Spațiul subiectiv din cadrul Salonului municipal, ediția 1998. Fără crispări doctrinare și fără partizanate estetice, în sălile Muzeului... au fost găzduite în timp cele mai diverse formule și tendințele cele mai radical diferite: de la amatorismul ofensiv al lui Gheorghe Adoc, la cerebralitatea și rafinamentul lui Uve Kampf și de la industria mistico-mercantilă a soților Zidaru și
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
pierdere incalculabila pentru cinema. Fiecare film al lui strălucea că un far. Cu Dr. Folamour, aproape că a inventat un gen, cel al comediei negre. Cu 2001 - Odiseea spațială a pus bazele filmului S.F. modern. Cu Portocala mecanică a devansat estetică punk. Cu Barry Lindon a reușit să creeze ceva atît de extraordinar și de misterios și de profund sensibil, încît mă întreb adeseori dacă aceasta capodoperă a fost percepută ca atare. De fiecare dată cînd scotea un nou film - dupa
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
convențională a unor personaje istorice, atribuindu-le o viață sufletească și, de fapt, atribuindu-le viața. El ignoră, decis, prejudecată că orice gest al acestora descris într-un român trebuie să fie atestat. Cu un salutar voluntarism, cu o justificată (estetic) autoritate, prozatorul îi transformă în oameni pe cei care, altfel, nu aveau decât consistentă unor portrete idealizate sau - la fel de nesatisfăcător din punct de vedere literar - a unor caricaturi. Textul este în esență lui o satiră, dar Alex Mihai Stoenescu nu
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
decît trăsături ale fenomenologiei onirice. Visul, acea cale regală pentru cunoașterea sufletului, după spusele lui Freud e resimțit (intuit) că arhetip al poeziei. Ni s-ar putea obiectă: visul e absolut spontan, ergo inform, ergo scăpînd oricărei finalități, inclusiv celei estetice. Iată ce spune în această privință C.G. Jung: "Visul, ca orice proces viu, nu este doar o înlănțuire cauzala, ci și un proces orientat spre o finalitate... Se pot cere, ca atare, visului care este o autodescriere a procesului vieții
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
felul, și parcă niște prieteni/ adolescenți" (Zinoapte). Dintr-o tentație spre estetizare (id est spre formă, o formă care s-o ghideze pe autoare prin junglă visului pur, intranscriptibil), revine visul meditativ-cultural: "Coșmare inventez acum că-i ziua. Cosmaru-i joc estetic./ O, aș putea acuma să mă uit tot chicotind/ la filmele de groază cele mai sinistre./ Ce joc lejer (că-i înafara mea)!/ Plictisitori sînt monștrii de carton de plastic/ sau aia pe computer./ ăDaemones șunt genere animalia, ingenio rationabilia
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
cele trei sisteme, reținînd observația judicioasa că sistemul lui Noica, spre care a aspirat ardent, a rămas neîncheiat. Blaga, spirit eminamente artistic, a fost atras de sistem și datorită prestigiului de care se bucură în ochii săi, simetria propusă de estetic. Iar Noica știa bine că filosofiile majore sînt, toate, sisteme. De aceea și-a intitulat al doilea volum din Devenirea intru ființă, Tratat de ontologie. De o bună prezentare are parte tendința sistemică a lui Mircea Florian, întruchipata în cartea
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
Alex. Ștefănescu O religie cu utilitate estetică În 1980, un tânăr poet din Iași, cu un nume de rus, Nichita Danilov, absolvent al Facultății de Stiinte Economice, publică prima lui carte - Fântâni carteziene - care atrage imediat atenția prin solemnitatea gesticulației și a tonului. Este o solemnitate religioasă
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
carte - Fântâni carteziene - care atrage imediat atenția prin solemnitatea gesticulației și a tonului. Este o solemnitate religioasă, care nu aparține însă unei religii anume. Autorul își derivă poemele dintr-o credință virtuală (sau una reală stilizata), cu o utilitate exclusiv estetică. Constatând că "poemele de început ale ieșeanului Nichita Danilov sunt solemne și abstracte", Eugen Simion consideră, pe bună dreptate, că ele descind din "stilul liric al lui Al. Philippide". La sfarsitul deceniului opt, cănd cenzură nu mai îngăduie decât cultul
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
1990, Mirele orb, Iași, Ed. Junimea, 1995 (lor li se adaugă un volum de proza suprarealista, Nevasta lui Hans, Iași, Ed. Moldova, 1996, precum și culegeri de publicistica. Din aceste șase cărți, numai primele două sunt convingătoare din punct de vedere estetic. În cuprinsul lor figurează numeroase poeme care reușesc să impună o atmosferă de sărbătoare sacra. Poetul are vocea gravă a unui preot care slăvește existența. Și tot că un preot, el repeta anumite enunțuri, până când le transformă într-o muzică
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
lui Ibrăileanu), publicînd postumele, ce-i drept, în secțiuni distincte. Punctul de vedere s-a păstrat și în anii cincizeci. Ion Negoitescu în celebrul studiu despre poezia lui Eminescu, publicat în 1967, a pornit de la această dihotomie, demonstrînd, magistral, superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana. Petru Creția e un adversar hotărît al acestei dihotomii, optînd pentru ideea publicării, cronologice, a antumelor și
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
antinarcisiac și...sincer. Să ne explicăm. Imaginea dominantă ce-o propune asupra subiectului e una cinica, imens cinica, prin urmare diforma, inapta de autoadmiratie. Sinceritatea ar consta, paradoxal, în... montarea pozei cu pricina, în stilul psihologic urmărit ca efect, totuși, estetic (căci, în pofida tentativei lui Barthes de-a exclude jurnalul din planul literarului, acesta poate fi socotit literatura, prin chiar prisma criteriilor așa-zisei incompatibilități: permutabilitatea, structura laxa, supresibilă a discursului, exprimarea inesentialitătii lumii, neputința demonstrării necesității discursului, amestecul de discurs
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
autoinstruire." Dumitru Micu nu se consideră un oportunist: " Însusindu-mi realmente, cu bună credință, punctul de vedere marxist-leninist în problemele artei și adoptînd, în orice discuție, prezumția onestității preopinenților, nu puteam pretinde a fi mai calificat în a interpreta - nedogmatic - principiile estetice ale realismului socialist decît Sorin Toma, Ștefan Voicu, Nestor Ignat, Traian Selmaru, Ion Mihăileanu. Fără cedări nu putea publică, de altfel, nimeni, nici macar Arghezi, necum un biet ătînăr critică". Deci scrie tot ce i se cere, de la cronici ample la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
nu-i diformează ființă, ci o aduce la expresia ei naturală. Mai puțin individual, așadar, Savu este act pur de bunătate și frăție creștineasca, în tradiția evanghelica". Cu toate întorsăturile de frază, se vede, din aceste observații, că românul este, estetic, ca român, aproape un eșec. Tot implantat în formula moralismului religios pur e și Doctorul Taifun, românul din 1933, din care tîlcul evanghelic nu lipsește nici aici. Dr. Bobîrcă (alias dr. Taifun), somitate medicală în cardiologie, om de o urîțenie
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
evanghelia lui Ioan pasajul cu întrebarea lui Iisus "Care dintre voi este fără de păcat să arunce cel dintîi piatră asupra ei". Totul se conciliază tacit și finalul vestește o împăcare dintre dr. Taifun și amantă lui, viitoare soție. Românul e, estetic, un eșec și criticii epocii n-au pregetat să o spună. Pompiliu Constantinescu găsea neizbutita eroina românului iar celelalte personaje perfect artificiale. În Istoria... Călinescu aprecia: "Că orice teza neabsorbita în fapte, predică această pentru Magdalena răspîndește în juru-i un
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
iubiților, si este în prezent "unul dintre cei mai valoroși autori ai literaturii suedeze contemporane". Antologia tradusă de Gabriela Melinescu (I Rubinhjärta) cuprinde poezii din volumele Imagini (1954), Limitele cuvântului (1969), Anima (1982), Context (1996), si este "alcătuită după criteriul estetic sever al Birgittei Trotzig". Un roman al Birgittei Trotzig din 1961, tradus la noi în 1992 (O poveste de la țărmul mării, Ed. Univers, trad. Florina Jianu-Verona), aduce în fața cititorului o lume sever construită din personaje schematice, dar memorabile. Merete cocoșata
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
istoria se situează principial în afara sferei literaturii), ca să-l citez pe Ovid Densusianu, autor el însuși al unei, inca valide, Istorii a literaturii române moderne: În accepțiunea ei largă, critică cuprinde două preocupațiuni, după scopul pe care-l urmărește: preocupațiuni estetice și preocupațiuni istorice." Ideea articolului din 1906 ar fi că cele două preocupațiuni se cade să nu se amestece. douăzeci de ani mai apoi, g. Ibrăileanu va afirmă și el: "...Una e critică estetică... și alta istoria literară". Tînărul E.
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]