2,032 matches
-
și miza. Povestea fraților Sebastian și Olivia, confuzia sexelor și identităților, firească într-o asemenea mahmureală, devine secundară aici. Fascinantă este pentru regizor viermuiala din casa Oliviei, raporturile de aici, gustul timpului irosit în chefuri fără sfîrșit, în complicități care estompează ierarhiile nobiliare. Aici este seva piesei, în savoarea cu care Sir Toby aranjează viitorul nepoatei cu Sir Andrew Aguecheek - aici o caricatură, o paiață ridicolă - negociind, practic, mîna ei pentru sumele acoperitoare băuturii lui și a slujitorilor Maria, Fabian și
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
acestuia, apoi își ucide socrii pe rând, cu o ezitare în ceea ce o privește pe femeie. Cu toate acestea, violența nu se află atât în act, cât în interstiții. Avem filmul unei alienări, unde tot ceea ce este uman s-a estompat, și unde orice comunicare pare suspendată definitiv. Ceea ce induce în eroare ține de faptul că în această existență se păstrează o aparentă ordine, că acțiunile personajului sunt trasate după un orar precis, că acesta are o relație cu o femeie
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
non-poetice ai modelează discursul. Poemul "Klein" ăncepe cu o frază ruptă din vreun manual de pragmatică ansa pasajul se termină cu un ermetism ămprumutat din poezia modernista:"intrând an detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând an nori, umbrele s-au estompat/ și genunchiul s-a ăncrâncenat/ să despice aerul" etc. Amator de "teoreticale", Mihai Ignat ași construiește parodiile introducând un dicteu automat ce pare a fi parte integrantă a tipului de scriitura ales. De aici urmează firesc punerea an abis reprezentată
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
așa cum el - Poetul creează POEZIE AUTENTICĂ/SACRĂ - și VIAȚA SACRĂ nu poate fi concepută, în afara Ritmului Divin Restaurat - a IUBIRII! Adică, nimic nu este definitiv pierdut, în acest eon smintit de la orice normă/nomos, dacă se reînvață Iubirea-ca-Factor-de-Retrăire-întru-Celestă (și se estompează, pe cât posibil, și non-ipocrit, factorul antispiritual, al Căderii Adamice, „sexul”!) - prin acordarea, din nou, a lumii întregi, la Soteriologia Iubirii! SONETULUI i se restaurează, prin renascentiști, deci și prin Duhul renascentist al lui THEODOR RĂPAN - după moda/rețeta petrarchiană (binecuvântată
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Genette privitoare la raportul dintre spațialitate și limbaj - scrie autorul - se vorbește despre prevalența spațiului, despre „epoca spațiului”, „epoca juxtapunerii, a apropiatului și a depărtatului, a alăturatului și a dispersatului” (Foucault), despre criza istoricității (Julian Murphet), care, scrie Ionuț Miloi, „estompând siguranța și legitimitatea sensului nostru istoric, duce la reafirmarea reprezentărilor despre spațiu”. Înainte de a trece la analiza aplicată, cercetătorul sintetizează firele teoretice (inclusiv pistele din științele exacte): „(...) asistăm la unirea mai multor spații, asemenea pieselor dintr-un puzzle, în spațiul
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
șIț O istorie subiectivă a Casei de Cultură a Studenților (2006) și Clujul meu.șIIȚ Anii șaptezeci (2007), ambele apărute la Casa Cărții de Știință, cu promisiunea unor continuări. Dacă primii doi Petru Poantă vor dispărea sau numai se vor estompa din ce în ce mai mult cu timpul, cel de-al treilea Poantă va rămâne, cu siguranță, multă vreme în memoria noastră. Clujul meu este în mare măsură (dar nu cu totul) diferit de Clujul lui Petru Poantă. Deosebirile, inerente între două subiectivități, provin
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
viața însăși. Vocile lor, prezențele lor, amintirile lor, acutele sentimente, aparteurile fiecăruia. Pare o poveste-confesiune în care Leni Caler aduce trecutul, mai exact, episodul relației cu Sebastian, în prezentul bătrîneții sale. Ca și cum și-ar răsfoi propriul jurnal. Dialogul dincolo de timp estompează superficialitatea ei de odinioară. Precum și perspectiva asupra pasiunilor, iubirilor, trădărilor, a micilor trucuri la care a știut să facă apel. Personajul Leni Caler are o anumită temperare, un soi de melancolie și de înțelegere totodată pe care și distanța față de
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
pe un platou mai înalt, de unde urmărește mecanismele universale pe care le transcrie cu o neliniște și cu o incredulitate ce dibuie fondul lor. Miza discursului pe care-l practică e, în final, una a esențelor. Astfel comedia apare relativizată, estompată de amplul ei fundal ontologic, pînă la punctul în care gravitatea se poate regenera chiar prin imensa dilatare a temei pe care deriziunea nu mai e capabilă a o ține în șah. Acest echivoc, această apropiere a contrariilor trădează o
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
sărbătorile țin de ontologie, nu de entertainment. Faptul că sunt însoțite, adesea, și de petrecere este cu totul altceva: bucuria face parte și ea din ritual.” Prin urmare, dacă, așa cum constatăm la noi, partea de ritual din sărbători s-a estompat și a rămas vie doar petrecerea/ distracția, nu e semn bun. „Ce se întâmplă acum cu aceste sărbători?” se întreabă autorul articolului și tot el răspunde: „Ce să se întâmple, se întâmplă ce s-a petrecut peste tot în Europa
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3642_a_4967]
-
remarca Nicolae Manolescu la apariție - este "alcătuit din scene scurte într-un montaj inteligent" ("România literară", 6 noiembrie 1975), incisiv chiar, cu tăieturi ferme între capitole, dar avînd o curgere, de fapt, felină, în care tehnicile (reveniri, amînări, salturi temporale) estompează și fluidifică durata. Drumul egal al fiecărei zile este, de altfel, numele eufemistic dat unei istorii frămîntate, pentru că este istoria creșterii și a intrării în viață a unei fete, spusă de ea însăși, cu un deficit inevitabil (și tocmai de
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
încheagă dintr-o infinitate de gesturi și atitudini, trecute prin filtrul de extremă finețe al sensibilității auditoriului, rareori capabil de a se lăsa înșelat. Simpatiile sau aversiunile unui amfiteatru nu vor fi niciodată gratuite. Timpul va putea eventual să le estompeze, dar nicidecum să le dezmintă. Oricît de mult m-aș întoarce cu gîndul, pînă în anii liceului sau chiar ai școlii primare, nu descopăr nici un caz în care sentimentul colectiv să fi greșit, iar un dascăl să fi primit altceva
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
strânge de jur împrejur nu poți să mai ieși afară din tine Arcade Mă temeam de după-amiezile lungi trăisem prea mult în albastru pietrele îmi măsurau tăcerea de la o secundă la alta timpul se umplea de o pleavă neplătite scadențe estompau esențele vieții ochii însingurați stăruiau pe virginele creste ce înțeles pot avea literele oarbe înscrise în orizontul descrescător fără lumina unui trup omenesc Lecția de metafizică Rămân înăuntru îngropate gesturi și sunete cumințenia zăpezii e o fragilă peliculă peste carnea
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
doar să fie mai blînde în copilărie așteptam dospirea globurilor cu aburi risipite de tren Eu îmblînzeam și balaurii locomotivei - cu cît se înfuriau mai tare cu atît puterile slăbeau mai mult Mă fascina lumea plină de mister a contururilor estompate prin care nu conteneam să alerg, să sar ca personajele Turnului cu ceas din Berna Glasul din poză a învăluit totul Nimic nu mi-e clar... Cascade Răsaduri de cascade purtînd parfumul disperării iau în pînda lunii mesajul scris pe
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
străpunge beregata mirosului de rufe întinse la uscat; și un asin tăvălit în zăpadă pe străzile inventate de viscol te îmbie zilnic să cumperi mici fleacuri din tabloul lui Mendeleev Timp A căzut bruma peste calmul Fridei și ceața mai estompează cîte ceva din frivolitățile toamnei: ochi mai bătrîni decît inima pielea din fum și hîrtie; trece timp peste măceșul agil peste complicitatea dintre gheară și zbor Abur O mică neînțelegere oglindită în rîu schimonosește lumina care atîrnă de respirația unui
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
și de atunci v-ați trăit viața cu precădere acolo. Prin urmare, cunoașteti dinăuntru experiența exilului. Ce a însemnat exilul pentru dumneavoastră? Exilul a însemnat cu precădere călătoria în interiorul unei limbi străine. Geografic vorbind, între timp lucrurile s-au mai estompat: oamenii circulă și Parisul nu mai e așa de departe de București. E drept, în 1987 am avut senzația că plec foarte departe și că fug de niște realități care mă sufocau. De fapt simțeam că plec pentru totdeauna. Atunci
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
căsnicie. Este bine ca partenerii să își comunice sentimentele și emoțiile și să nu se retragă în ei. Trebuie să fie răbdători unul cu celălalt căci timpul de suferință și vindecare este diferit pentru fiecare. În timp amintirile se vor estompa și nu vor mai fi dureroase. Dacă dorește acest lucru, mama poate vedea și atinge copilul. Cercetarea susține că vederea copilului ușurează suferința chiar și în cazul în care acesta are un handicap fizic. Este mai bine să-l vadă
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
Săliște - ca un manuscris sfînt Sub doasca de șindrilă... Poezia, să-ți spun, Se întîmplă s-o scriu în genunchi Răstignit peste muchia patului Însă nu din umilință, Ci ca să-mi astîmpăr cumva Viscerele arzătoare - presîndu-le pe stinghie - Așa se estompează durerile trupești și nu rămîn decît eu, în coate și în genunchi, scrutînd peretele Foaia, nimicul. Poemul. Dacă-ți spun, mă vei crede?
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Raronne, peste puntea asta trebuie să treci. Acolo sus este bisericuța din Raronne (eu scriu de zor) numai că nu mi-a dat peste mână, ca la școală. - Raron! - Rilke, mă dumiresc eu. - Da, da, Lirke... Și restul s-a estompat, s-a tras dincolo de prăpastia cu punte precară din lețe și lanțuri și sfori peste valea adâncă din Valais. încremenisem. Este acolo o bisericuță, ca desenată de un copil, cu trei ferestre înguste și înalte, sub a treia fereastră este
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
îmi ghicea viitorul Goluri }ipătul galben se aude desperecheatele păsări își caută cuibul dacă ai ațipit în amiaza târzie casa luminii mai strâmtă se arată o culoare ce se destramă sub pleoape până la alb până la cuvântătoarele fibre tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că Iisus a poposit în grădină lumina frământa orizontul cu păsări scânteietoare ce se împotriveau norilor cu țipătul lor pictural conectată la umbrele albe contemplam necuprinsul
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
vie nota ludică și livrescă, constituie ,brîul de siguranță" al partidului, care îi permite să pareze loviturile sau să se retragă elastic în spațiul său originar. Biografia Partidului Liber-Schimbist se consumă la granița dintre existențial și estetic, tinzînd să o estompeze pînă la disoluție. O realitate a descins din ficțiune, dar a conservat integral nostalgia originii sale. în asemenea condiții, o posibilitate mereu deschisă, sinonimă în definitiv cu fatalitatea genetică, este parcurgerea drumului invers, adică întoarcerea rîului la izvor. Istoria Partidului
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
Părul arde și se stinge primul, fără să doară. Sfîrîind, scoate zgomote de catran. Mi se topește lobul urechii drepte. Pielea deasupra sprîncenei, pleoapa. Prin fantele create iese-ntunericul ca dintr-un android. Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete. Prins în capcană - și-au bătut joc de mine, m-au trimis iar în misiune. Fac planuri de viață, să scap, s-ajung îndărăt lîngă puștoaica mea... Febra L-au reperat, îl țintiră
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
lui, descoperă aproape o lume paralelă, nu mai bună sau mai rea, dar alta. Ceea ce o surprinde cel mai mult pe ziarista de la România liberă eșuată în biroul de corectură este limbajul noilor ei colegi. în aceste pagini eul se estompează pînă la ștergere și personajele sînt formate numai din cuvinte, din cuvinte urîte. Replicile se aud una după alta, sînt, parcă, fără "stăpîn" sau spuse de un cor antic și se tot "corectează" pînă cînd manuscrisul vieții nu se mai
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
o idee bizară. Cum să folosești, ca imn al republicii, melodia imnului regal? În interpretarea instrumentală n-ar mai fi fost nici o diferență! Să ne plasăm însă la nivelul anului 2002, cu tot ce istoria ne-a învățat între timp, estompînd sau anulînd vechi opacități, îngustimi și aversiuni. Eu însumi consider că Trăiască Patria, cu acordurile lui impresionante și solemne, merită să fie repus în circulație, și chiar l-am intonat public, în cadrul unei emisiuni a postului B1 TV, în seara
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
României literare pe anul 2003 acordat Jurnalului (1990-1993) atestă valoarea și mărește popularitatea cărții Dnei Monica Lovinescu. Am retrăit, în timpul lecturii, atmosfera acelor ani, iar faptele, întâmplările, gesturile și discuțiile - relatate sec sau comentate laudativ, ironic ori sarcastic - mi-au estompat unele incertitudini. Chiar dacă unii cititori s-ar putea să nu fie întru totul de acord cu intransigența autoarei, având păreri mai nuanțate despre protagoniști sau figuranți, nimeni nu poate nega autenticitatea care mustește la fiecare pagină. Rândurile de față își
Din nou despre Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/13239_a_14564]
-
un ton măsurat și cu o anume neutralitate a scriiturii critice. Simuț pare a ilustra în modul cel mai convingător tipul criticului ardelean marcat de spirit metodic, riguros, aplicat, oarecum obedient în fața "obiectului" de studiu, ba chiar înclinat să-și estompeze cu bună știință afectivitatea, să-și pună în umbră propriile efluvii sentimentale, în beneficiul exactității și obiectivității interpretărilor. Există însă, în cadrele unei astfel de - inevitabil aproximative - clasificări, dincolo de acest gen proxim al solidarismului de stirpe ardelenească, grav și precis
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]