1,259 matches
-
să lege ideea de Maius, Maia de cea de Magnus, și implicit de Maximus, pentru a aduce întotdeauna, dacă nu un explicit, cel puțin un implicit tribut de exaltare a casei Fabia prin măgulitorul epitet de Maximus. În schimb derivarea etimologică la care s-a mai făcut trimitere a Fabii-lor din Fovii și a Fovii-lor din fovea "gaură, capcană pentru lupi", se leagă de tradiția Lupercilor, "tovarășii lupului" (Wolfsgenssen), care la început trebuie să fi aparținut exclusiv celor două gentes: într-
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
într-o atmosferă arcadică și pastorală; în Fasti, II, 193-194 (și nota 325) apar Faun-Lupercus; cunoscutul episod al bătăliei Fabiilor pe Crémera (asupra căreia vom reveni) începe cu trimiterea la altarele lui Faun (și aici, se prea poate, fantastica imaginație etimologică a lui Ovidiu, pe lângă o legătură mitologică Lupercus-Fabianus, încerca să stabilească una pseudo-fonetică: Faun-Fabianus-Fabius). Prin urmare, referirea la Lupercus, la Luperci, la Faun-Pan, care ar părea pur și simplu de natură mitologică, fără legătură cu viața trăită de Ovidiu, de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Münzer, neamul Fabia ținea cu siguranță de gentes maiores a Patriciilor, ca și aceea a familiilor Aemilia, Claudia, Cornelia, Valeria. Dar încercarea de a așeza familia aristocratică Fabia printre cele mai aristocratice familii romane și din punct de vedere etimologic, nu doar mitologic (origini: Hercule Anna Perenna sau Maia sau fiica lui Evandru sau vreo nimfă) -, și nu numai atât, ci într-o poziție de prim rang, ca demnitate (Hercule, față de regi sau nobili), ca vechime (Hercule-Evandru arcadic, înainte ca
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că acest fenomen se configurează tridimensional, implicând deopotrivă un eclectism în plan tehnic, o integrare la nivel teoretic și distilarea factorilor comuni. încercând să explicităm fiecare direcție, vom observa că, deși termenul de eclectism s-a încetățenit, contrar conotației sale etimologice, în sens oarecum peiorativ, eclectismul tehnic semnifică strădania unui terapeut de a apela, liber de inhibiții partizane la tehnici specifice altor curente decât cele în care s-a specializat, fără a încerca să realizeze un melanj suprateoretic nou și, mai
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cunoașterea de legitimare. Am putea spune, în continuarea a ceea ce au stabilit cei numiți, precum și alți teoreticieni ai ideologiei, că aceasta consistă în justificarea legitimității unui fapt de natură publică, socială, cu ajutorul unor mijloace de natura ideilor. Desigur, din unghi etimologic, ideologia este o formă de rostire. Dar despre ce rostește ea? Despre idei, cum socotea de Tracy. De fapt, despre idealuri umane, în măsura în care "acum" avem nevoie de o "imagine" a viitorului "nostru". Legitimarea acestei imagini trebuie să fie pusă, întotdeauna
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât contextual. Aceeași idee este susținută și de Wittgenstein, mai cu seamă în Cercetări filosofice, dar și de Kripke sau Quine. Ideea este prezentă, de asemenea, la Husserl, Heidegger, Gadamer, Ricoeur ș. a. Mai mult, unii dintre acești filosofi întreprind cercetări etimologice, dar nu ca un scop în sine, ci pentru a justifica propria reconstrucție filosofică; mai bine zis, cercetarea etimologiei anumitor cuvinte reprezintă parte a reconstrucției ca atare (așa cum se întâmplă, de exemplu, la Heidegger). Cercetarea semantică și studiul etimologic ține
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cercetări etimologice, dar nu ca un scop în sine, ci pentru a justifica propria reconstrucție filosofică; mai bine zis, cercetarea etimologiei anumitor cuvinte reprezintă parte a reconstrucției ca atare (așa cum se întâmplă, de exemplu, la Heidegger). Cercetarea semantică și studiul etimologic ține de aceasta reprezintă un "reflex" mai degrabă non-judicativ, pentru că prin el sunt asaltate limitele judicativului, zărindu-se, totodată, ceva dincolo de acestea. Dar este astfel, din cercetarea semantică, mai cu seamă studiul etimologic. De ce? Mai întâi, pentru că acesta izolează cuvintele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu, la Heidegger). Cercetarea semantică și studiul etimologic ține de aceasta reprezintă un "reflex" mai degrabă non-judicativ, pentru că prin el sunt asaltate limitele judicativului, zărindu-se, totodată, ceva dincolo de acestea. Dar este astfel, din cercetarea semantică, mai cu seamă studiul etimologic. De ce? Mai întâi, pentru că acesta izolează cuvintele, nu le prezintă "legate", cum cerea Aristotel pentru elementele unei enunțări. Izolate, cuvintele par a nu mai rosti; ele spun, totuși, ceva, dar numai dacă etimologia este legată de un sens mai general
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta izolează cuvintele, nu le prezintă "legate", cum cerea Aristotel pentru elementele unei enunțări. Izolate, cuvintele par a nu mai rosti; ele spun, totuși, ceva, dar numai dacă etimologia este legată de un sens mai general care justifică însuși studiul etimologic; de exemplu, dacă anumite sensuri ale cuvântului cercetat nu mai sunt active în limbajul natural, însă ele au aparținut odată "pragmaticii" cuvântului respectiv, iar studiul le scoate la iveală pentru o nouă utilizare, adică pentru o nouă contextualizare. Finalitatea este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu, operațiile cu noțiuni și raporturile dintre acestea sunt cercetate în vederea confirmării valabilității unor reguli foarte generale, cum sunt așa-numitele principii logice, sau cu scopul proiectării unor scheme logice mai ample, care au, desigur, "formă" propozițională. Din perspectiva studiului etimologic și al logicii noțiunilor sau termenilor, judicativul constitutiv nu este clătinat în massivitatea sa regulativă; se întâmplă totuși ceva demn de a fi reținut: gândirea, chiar dacă este pregătită să lucreze judicativ, simte limitele acestuia și dă seamă de un asemenea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de substrat, este în primul rând "actul" structurant al unui context, și, deși încă nu-i este ca atare suspendat sensul de individual, îl capătă pe acela de "agent" semantic în structura judecății. Trebuie observat însă că un simplu studiu etimologic nu înfăptuiește deja o destrucție a dictaturii judicativului; totuși, el are de-a face cu un "subiect" care nu este subiect după formatul judicativ constitutiv al acestuia, pentru că îi lipsesc sau sunt depotențate la limită tocmai sensurile esențiale care îl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spus despre reguli de constituire a subiectului prin sensurile sale de substrat și de individual, cât despre reguli care doar pregătesc "subiectul" pentru a prelua "poziția" propriu-zis judicativă, căreia îi sunt proprii cele două sensuri amintite. Prin toate acestea, studiul etimologic reprezintă o cale de intrare în joc a judicativului regulativ. Acesta, așa cum a fost sugerat mai sus, nu are un sens în sine, ci doar unul condiționat de judicativul constitutiv: lui îi lipsesc cele trei acte ale timporizării secunde sau
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
47, apud Creția 1956: 118) Și se veseliră veselie îngerească (Ispirescu, L, 70, apud Creția 1956: 118); în acest exemplu, apare un complement intern al unui verb reflexiv inerent 21; (d) structura verb + substantiv cu același radical reprezintă o figură etimologică, diferită inclusiv sintactic de situațiile anterioare, folosită pentru expresivitate: a muri de moarte ocărâtă (Coresi, C2, 89, apud Creția 1956: 119) Iară ei cu jurământ s-au jurat înaintea lui (Ureche, Let., 143, apud Creția 1956: 119). În privința evoluției istorice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și cele existențiale au aceeași structură. Niculescu (2008: 235) subliniază că rusa nu are verbul corespunzător pentru a avea și folosește construcția locativă pentru exprimarea raportului de posesie. În continuare, voi încerca să arăt, urmând informația din bibliografie, că relația etimologică și semantică dintre a avea și a fi nu este întâmplătoare, cele două verbe având trăsături semantice și sintactice comune. 3.1. Din istoria interpretării verbului a avea Afirmația lui Benveniste că a avea este un pseudotranzitiv este interpretată de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
evoluție era posibilă chiar pe căi pașnice de instituire a impozitului În viața socială, dar este verosimilă și o altă cale; ca aceea de transformare a jafurilor de război În tribut, impus populațiilor cucerite de către Învingător.2 1 Sub aspect etimologic, termenul „impozit” Își are rădăcinile În limba latină În care circula „impositu” cu Înțelesul de obligație publică sau dare impusă cetățenilor de către stat, de la care au provenit cuvintele „impôt” În limba franceză, sau „imposta” În limba italiană (vezi: Corduneanu C.
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
sistemele de reguli și valori, pe de o parte, și actorii sociali care nu sunt lipsiți de capacitatea de a improviza și de a profita de una sau alta dintre oportunități. Acest dicționar face apel, În mod egal, la analiza etimologică și semantică, parcurgând articole consacrate din cultură, etică, de ideal tip sau de ideologia rituriloră Aspectele metodologice Își găsesc locul În construcția instrumentelor de colectare a datelor (monografii, anchete, teste, interviuri), care reclamă o atentă utilizare. Cu sprijinul unei bibliografii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
linie după care a fost înțeleasă libertatea în Grecia veche se leagă tocmai de tema totalității, a împlinirii. Libertatea e asociată, în acest caz, ideii de creștere, de dezvoltare pînă la capăt a posibilităților prezente într-o entitate. Dintre sugestiile etimologice ale lui eleutheoros face parte și sensul de generator, pentru care R.B. Onias 3 aduce ca sprijin pasaje din Iliada (VI, 528) și din Republica lui Platon (562c-d), unde libertatea stă în relație cu faptul de a în Pitoresc și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
salvie și boabe de ienupăr (acestea din urmă creează impresia unui fel de mâncare vânătoresc). Bulzul, afirmă Radu Anton Roman, este „bucata mioritică a mai adevărată“. Dar trebuie spus că originea cuvântului este incertă. Alexandru Ciorănescu, în al său Dicționar etimologic al limbii române, îl clasează printre destul de numeroasele cuvinte cu „origine necunoscută“ (apropo de etimologie și de termenii specifici păstoritului, merită semnalat faptul că majoritatea acestor cuvinte nu sunt defel mioritice, ci turcești get beget; până și bietul nostru „cioban
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
permise. Buddha nu pretinde că propovăduiește o doctrină originală. El repetă de nenumărate ori că urmează „calea veche”, doctrina atemporală, împărtășită de către „sfinții” și „desăvârșit treziții” vremurilor trecute. Putem vorbi de Buddha ca de un reformator doar în sensul strict etimologic al termenului: nu pentru a stabili o nouă ordine, ci a restaura o ordine veche a fost misiunea pe care Iluminatul și-a asumat-o. Dar dacă învățătura sa este „desăvârșită și infailibilă” (tatheva hoti no aññatha), este pentru că el
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
emise de lilieci au o frecvență foarte mare, de 20.000 foarte mare, de 20.000 - 120.000 Hz. Ca termen de comparație, amintim că omul percepe sunete cu o frecvență între 20 și 20.000 Hz. În accepțiunea ei etimologică, noțiunea de ecolocație nu acoperă în totalitate sistemul a acustic al liliecilor, deoarece alături de localizarea sursei ecoului, ei mai percep și mărimea, forma ș și textura acesteia. Prin urmare, mai corect ar fi să vorbim de o "ecopercepție". Caracteristică în
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Această scriere alfabetică a condus la o învățare rapidă și o fixare a cuvintelor pentru comunicarea la distanță în timp și spațiu. Scrierea alfabetică este de două feluri : a) fonetică - când reflectă stadiul actual din evoluția limbii ( lb. română ) b) etimologică - când reprezintă un stadiu fonetic mai vechi în evoluția unei limbi( lb. franceză, engleză ). Scrierea limbii române este, deci, o scriere alfabetică cu ortografie fonetică. La noi, scrierea cu caractere latine s-a oficializat acum 135 - 140 de ani. Până
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
în primul rând cu pronunția, dar și situații de scriere fără legătură cu realitatea fonică reprezentată. ” Sistemul ortografic al limbii române este construit pe o bază de criterii generale. Pricipiile ortografiei românești sunt : - principiul fonetic-fonematic ; - principiul morfologic ; - principiul sintactic ; - principiul etimologic ; - principiul stilistic () afectiv simbolic ). Fiecare dintre aceste principii sunt aspecte ale relațiilor dintre ortografia actuală și compartimentele limbii. Cunoașterea lor din școală poate mări interesul pentru formele corecte și înțelegerea lor. Normele ortografice sunt restricții care se impun în scriere
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
și c urmate de i nesilabic : tai, mei, auzii, pietroi, pui, ochi, unghi, bici dar se păstrează în câteva neologisme ca : aluminiu, teritoriu, beneficiu. Înaintea lui p și b se scrie și se pronunță m : bombe, împădurit, îmbobocit, împrietenit ). Principiul etimologic (tradițional istoric ) Respectarea în scris a formei originale a cuvintelor, sau adoptarea unei forme cât mai apropiate de cea originală se bucură de un loc important în normele actuale ale ortografiei. În ultimul timp se manifestă tendința unui etimologism de
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
un loc important în normele actuale ale ortografiei. În ultimul timp se manifestă tendința unui etimologism de coloratură culturală (extinderea folosirii lui â, de revenire la sunt ) care n-a determinat schimbarea normei. Alte cazuri în care se întâlnesc rămășițe etimologice sunt : *scrierea cu oa în loc de ua la începutul unor cuvinte de origine latină (oaie - ovis, oameni - hominies ) ; * influența grafiei asupra pronunției, așa cum este cazul articolului hotărât l dispărut din pronunțare, dar care este obligatoriu în rostirea solemnă și în scris
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
mai virulente. Hidoșenia fizică este redată printr-un noian de comparații insolite care evidențiază ridicolul disproporțiilor, al dizarmoniei și al diformului prin corespondențele bizare dintre regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi judecățile de ghiata cu crăpături în care se revărsa lateral grăsimea tălpii, ca icrele într-un pântec de crap culcat. Afară de reliefurile masive ale articulației, excrescențe ca niște începuturi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]