2,011 matches
-
firii"). Urmărind repetițiile pe care le promovează poetul, constată că "din punct de vedere lingvistic și stilistic" se atinge "implicit morfologia", punându-se în evidență bogăția și exuberanța lexicală, "realizată fără ostentație, fără emfază" ("Venin și farmec"). Adesea plonjează în etimologie, în explicarea sorgintei cuvântului pe care Eminescu îl utilizează inovator. Cuvântul filă, de-o pildă, nu va fi sinonim cu pagină ci cu foaie. Se exemplifică citând din Glossă: "Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două fețe". În altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ale referinței personale în română vorbită actuala", în: G. Până Dindelegan (coord.). Hole, D., 2002, "Three people and a piano", disponibil la adresa: www.zas.gwz-berlin.de/mitarb/homepage/webfest/Hole.PDF Hristea, Th., 1968, "Compuse prin abreviere", în Probleme de etimologie, București, Editura Științifică. Huddlestone, R., G. K. Pullum, 2002, The Cambridge Grammar of the English Language, Cambridge, Cambridge University Press. Ignat, N., 1976, " Stare de alarmă față de tot ceea ce strică și sărăcește limbajul presei", în PN 3 (238), p. 39-40
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
zur deutsch-rumänischen Grammatik, I, Bukarest, p. 193-206. Thun, H., 1989, "Rumänisch: Partikelforschung", în G. Holtus, M. Metzeltin, Chr. Schmitt (eds.), Lexikon der Romanistischen Linguistik (LRL), Bând / Volume III, Tübingen, Niemeyer, p. 55-62. Tiktin, H., 1883, Gramatică română, partea I-II, Etimologia. Sintaxa, Iași; republicat în 1945: Gramatică română. Etimologia și sintaxa, ed. a II-a, revăzuta de I. A. Candrea. Tiktin, H., 1893, Gramatică română pentru învățământul secundar: teorie și practica, Iași, Editura Librăriei Școalelor Frații Șaraga. Timoc-Bardy, R., 1999, "Pluralité
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
H., 1989, "Rumänisch: Partikelforschung", în G. Holtus, M. Metzeltin, Chr. Schmitt (eds.), Lexikon der Romanistischen Linguistik (LRL), Bând / Volume III, Tübingen, Niemeyer, p. 55-62. Tiktin, H., 1883, Gramatică română, partea I-II, Etimologia. Sintaxa, Iași; republicat în 1945: Gramatică română. Etimologia și sintaxa, ed. a II-a, revăzuta de I. A. Candrea. Tiktin, H., 1893, Gramatică română pentru învățământul secundar: teorie și practica, Iași, Editura Librăriei Școalelor Frații Șaraga. Timoc-Bardy, R., 1999, "Pluralité et catégorisation. Leș substantifs ambigènes du roumain", în
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
evidențierii unor aspecte inedite în context româno-polon, se situează și alte investigații de istorie literară, referitoare la Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Gh. Asachi, Mihai Eminescu, Adam Mickiewicz ș.a. Rezultatele preocupărilor lingvistice ale lui M. vor fi reunite în Studii de etimologie româno-slavă (2001). A tradus mult din literatura polonă. SCRIERI: Cercetări lingvistice și literare româno-slave, București, 1996; Oameni și fapte din secolul al XVIII-lea românesc, București, 1999. Traduceri: Nuvela polonă contemporană, București, 1965 (în colaborare cu Alice Gabrielescu); Zofia Posmysz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]
-
venețiene... Preocupările heraldice sunt, de altfel, foarte la modă: contactul cu aristocrații de pe malurile Senei trezise „ambițul“ alor noștri. Ion Ghica își amintește de un tânăr moldovean, cunoscut de el la Paris în 1835, care se declara conte pe baza etimologiei comis < comes, comitis și-și tipărise în consecință cărți de vizită cu inscripția: Monsieur le comte de... „Lipsea însă armoriile; această lacună provenea numai dintr-un qui-pro-quo, fiindcă, scriind acasă să i se trimiță armoriile familiei, se crezuse că cerea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
amorul cu dragostea și ura! Altă glosă e de-a dreptul eronată: „Despre pedanți sau copilăroși“; Anton Pann își închipuia de bună seamă că vorba pedant ar deriva din grecescul pai~j, paidÒj „copil“. Cine ar putea spune că această etimologie fantezistă nu cuprinde totuși o fărâmă de adevăr? Pedantismul, mai totdeauna, are și o latură puerilă, tradusă într-un consum deviat al energiei: „Povestea ăluia: Zile înșirate, fire încurcate, Pânză rău țesută și vreme pierdută.“ 86 1 „Prin procedeul glosării
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și un obstacol în calea culturii. Când vine vorba de a se înlocui alfabetul chirilic prin cel latin, unii apără în slove tradiția, alții acuză în ele stagnarea; unii văd în litere o ofensă la adresa foneticii, alții un omagiu adus etimologiei... Practica semnificantă a societății suferă o vizibilă scindare, oamenii utilizează coduri opuse, părăsirea unuia și adoptarea celuilalt sunt procese la ordinea zilei. Ce vede omul din turnul Colței? Semne vechi care își pierd sensul și sensuri noi ce își caută
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a dat omului spre rezolvare” ,,Definirea educației la nivelul unui concept pedagogic fundamental, presupune stabilirea unor repere metodologice necesare pentru delimitarea funcțiilor specifice activității de formare dezvoltare a personalității și a structurii specifice de proiectare și de realizare a acesteia. Etimologia cuvântului, de origine latină, sugerează complexitatea fenomenului educației la nivelul a trei semnificații : a).Educațio= creștere, hrănire, formare ; b). Educo educare= a crește, a hrăni, a forma, a instrui; c).Educo-educere= a scoate din, a ridica, a înaltă. Cele trei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a lor. Reamintesc, pe scurt, că Iuda este al patrulea fiu al lui Iacob, născut de Lea. Aceasta l-a numit yehoudah, făcând o apropiere Între numele yahoudah și verbul yădhăh, „a lăuda, a mulțumi”. Philon din Alexandria cunoaște această etimologie teologică. În De somniis II,34, el scrie că numele lui Iuda Înseamnă „cântare de laudă”, „imn de slavă”. Există totuși două episoade negre În biografia lui: vânzarea lui Iosif, la care participă Împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La Începutul Testamentului Însă, Iacob Îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul Îl va Însoți În toate imprejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð 'Iskarièthj, tradus În românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”. S-au propus următoarele ipoteze: Supranumele se datorează apartenenței la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mare, Încovoiat”), intrat și În greacă sub forma sik£rioj. Termenul Înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care Întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală. Susținătorii acestei etimologii văd În Iuda un membru al partidei zeloților. De unde, spun ei, faptul că Iuda apare citat mereu după Simon Zelotul În „lista celor doisprezece”. Există Însă două teorii cu privire la partida respectivă: unii istorici, e drept, minoritari, susțin că ea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
popular, naționalist iudaic, născut odată cu revoltele macabeilor, În prima jumătate a secolului al II-lea Î.Hr., a cărui ideologie a persistat, fără Întrerupere, până la dărâmarea Templului de către armatele lui Titus, În 70 d.Hr. Deși extrem de ingenioasă și seducătoare, etimologia bazată pe sicarius nu convinge deloc. Cel mai pertinent contraargument mi se pare acela că aramaica avea deja un cuvânt, siqar, iar metateza si-/is pare dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pare dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, Întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, În acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă În legătură cu verbul aramean scheqar, „a Înșela”. Iuda Iscariotul ar Însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ținutul moabiților. Septuaginta traduce termenul ebraic prin Karioth. Iscariot ar putea fi așadar transcrierea ebraicului Isch Qeriyyot: „omul din Qeriyyot” sau „Karioth”. O construcție similară se Întâlnește În 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care Înseamă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Qeriyyot” sau „Karioth”. O construcție similară se Întâlnește În 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care Înseamă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
o opoziție radicală Între Galileea și Ierusalim, prima fiind tot timpul conotată pozitiv (miracole, adunarea apostolilor, chemarea lor după Înviere), al doilea, negativ (predarea, procesul, răstignirea, Împrăștierea și disperarea apostolilor). Iuda este singurul de partea Ierusalimului. De altfel, o altă etimologie, propusă de Schwarz, este „omul din Ierusalim”. În Targumim, așadar mai târziu, keriotha e folosit adesea cu sensul de „Ierusalim”. Trădare, trădare, dar s-o știm și noi! Traducerile românești folosesc sistematic verbele „a vinde” și a „a trăda” pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
simțit trădat el Însuși În anumite așteptări ori va fi fost pur și simplu Îngrozit, așa cum se va arăta și Sinedriul, de calitatea de Fiu al Dumnezeu revendicată (discret) de Isus? În plus, trebuie să ne aducem aminte că, dacă etimologia numelui Iscariot trimite la așezarea omonimă, atunci el este singurul negalilean dintre cei doisprezece apostoli; singurul aflat „de partea Ierusalimului”, crescut Într-un mediu religios și cultural pe care-l putem intui mai rațional și mai formalist, departe de frenezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nunumai În cele care durează. Astfel, pe pământ românesc ea se simte deci mai bine decât oriunde.― (Cantacuzino 1939: 30) Deosebit deinteresantă este rigoarea sa În gândire, G.M. Cantacuzino se exprimă caun mare spirit orientat spre cunoaștere, este atent la etimologie și la sensul cuvintelor, folosește corect termeni și Înțelege profund semnificațiile temelor pe care le aduce În discuție. În ceea ce privește ca r ac t er is t ice v ieț i i moder n e , În cele ce urmează, sunt amintite
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
inimă“. Monica Lovinescu credea că pleacă pentru doi-trei ani. Eca te rina Bălăcioiu-Lovinescu avea presentimentul că despărțirea va fi pentru totdeauna. Se impun, aici, câteva considerații asupra lucidității. Ea nu înseamnă raționalism în sens restrâns, ci, după cum suge rează și etimologia termenului, limpezime, lumină. Este claritatea supremă dată de o atenție interioară încordată, de ceea ce am putea numi o atenție maximală, manifestată pe toate planurile - rațional, sensibil, afectiv, moral, mistic ș. a. -, grație căreia fenomenele sunt văzute (sau, cum ar spune Beckett
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sub protecția sa, întorcându-ne din "Raliul Madrid-Albacete-Madrid" sănătoși, bine dispuși și cu "bătrâna carapace" mai vioaie ca oricând. Orașul Albacete ne-a primit cu o vreme frumoasă și cu niște organizatori foarte atenți și grijulii, care răspundeau de minune etimologiei arabe a localității, Al-Basit = simplul. Alături de alți colegi de la ambasadele din Madrid, am dezbătut timp de două zile "problemele europene" și am avut și timp să vizităm orașul și împrejurimile. M-au impresionat simplitatea oamenilor, ospitalitatea, arhitectura originală a caselor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Personal nu știu. Însă nu încetează să mă tulbure un detaliu al acestei ipoteze. De ce tot acest capital de vizionarism este unul asociat monstruosului ? În cartea sa Hubris, Jean Clair atrage atenția asupra celor două sensuri pe care le relevă etimologia neașteptată a cuvântului monstru, monstrum în latină care vine de la monere. Monere înseamnă a avertiza, a preveni, a pune în gardă, dar în același timp, cu un sens adiacent relevă aparent contradictoriu faptul de a păstra amintirea, urma, memoria. Pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
excesele, exagerările și enormitățile ei de care nu încetează să se și să ne amuze. Prin urmare, Caragiale ne înscrie în memorie un avertisment, iar în fibra cea mai intimă a acestui mesaj labirintic se află Minotaurul. Asupra unei alte etimologii mi-a atras atenția Regele arinilor, romanul lui Michel Tournier, etimologie posibil eronată, dar chiar și prin eroare edificatoare. În opinia naratorului, monstrum vine din latinescul monstrare , „a arăta”, păstrat și în franceza veche cu același sens de verbul mostrer
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și să ne amuze. Prin urmare, Caragiale ne înscrie în memorie un avertisment, iar în fibra cea mai intimă a acestui mesaj labirintic se află Minotaurul. Asupra unei alte etimologii mi-a atras atenția Regele arinilor, romanul lui Michel Tournier, etimologie posibil eronată, dar chiar și prin eroare edificatoare. În opinia naratorului, monstrum vine din latinescul monstrare , „a arăta”, păstrat și în franceza veche cu același sens de verbul mostrer. „Monstrul este ceea ce se arată - cu degetul, la bâlciuri etc. Și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
con- tradictorii care ne avertizează asupra intențiilor naratorului. În primul rând, acesta asumă rolul memorialistului care fixează stilul înalt al consemnării unui eveniment istoric decisiv, preferând însă o mărturie pasageră, un memento, lui monumentum reprezentat de activitatea istoricului pro- priu-zis. Etimologia latină este comună, monumentum este „tot ce amintește de ăceva, cuivaă”, „semn amintitor”, „amin tire”. La rândul său, termenul latinesc monumentum provine din verbul moneō, monēre, monuī, monitum „a atrage atenția”, „a aminti”, „a avertiza”. Acest reglaj al discursului este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]