2,623 matches
-
Sărbătorile creștine: tradiții, datini și obiceiuri ale ciclului calendaristic de toamnă În Bucovina și Sărbătorile creștine: tradiții, datini și obiceiuri ale ciclului calendaristic de iarnă În Bucovina, susținute de același autor la conferința regională a lucrătorilor din muzeele populare și etnografice de la Cernăuți, În 1997. În 1999 dl. Iosif Selejan a publicat la București Sărbătorile creștine populare de toamnă și de iarnă În Bucovina, unde aflăm aceleași concluzii din autoreferatul tezei de doctorat. Rămîne confuz dacă autorul are În vedere exclusiv
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
tradiționale, obiectul achiziționării și prelucrării de către specialiști. Tradiția și cultura - la ea acasă Mihai Eminescu Cultura și tradiția sunt elementele principale ale temeliei spiritulității unui popor, începând cu cea a sufletului și continuând cu cea artistică. Cunoașterea tradițiilor populare și etnografice are o impotanță deosebită datorită conținutului de idei și de sentimente pe care le transmit . Arta populară reprezintă o bogăție neprețuită de comori pentru toți aceia care își iubesc locurile natale. Cântecele, dansurile și costumele populare (nelipsite la cei care
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
sau prin glasurile copiilor noștri îndrumați de dascălii școlii. Proiectele pădurenilor, neliniștile sau preocupările lor, rădăcinile civilizației locurilor acestea s-au adunat spre a fi căpătâi urmașilor, în cele câteva numere ale revistei ,,Pădurenii”. Multe din proiectele pe plan cultural - etnografic și artistic s-au născut în cadrul asociației ,,Ethnos” care ființează iîn Pădureni având tocmai rol de a îndemna spre cunoașterea valorilor trecutului acestor localități și păstrarea lor nealterată. Pădurenii, prin cei care activeză în cultură, educație și administratie, au creat
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
Spania, și în special regiunile: Madrid (zona înconjurătoare), Toledo, Ciudad Real, Consuegra. I.6. Aspecte de etnografie și folclor local Podiș ul înalt al Ș acovățului (porțiunea nord vestică a Podiș ului Central-Moldovenesc) reprezintă una din subunitățile care formează unitatea etnografică relativ complexă a Ținutului Iașilor. Aici se întâlnesc o serie de sate vestite ca Mădârjac (pentru obiceiurile de iarna grupate în "Urșii de la Mădârjac"), Tansa (pentru an important centru de ceramică). Țibana (vestită în trecut pentru cei mai buni rotari
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
peretele de apus al acestuia. Referindu-se la cișmelele amplasate la stradă, de o parte și de alta a turnului cu boltă de la poartă, N.A. Bogdan scrie că: Inscripția rom�nească de pe această marmură, ce acum se păstrează în Muzeul Etnografic glăsuie ște: Această împodobită fântână ce este cu apă de izvor bună, Ioan Grigore Voevod l-au adus de aiurea pentru a mea veșnică pomenire. Leat 7321 (1731)". Inscripția turcească tradusă: "Numai El (Dumnezeu) trăiește! De Gligore este această poezie
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
engleză, așadar după modelul oglindirii întregului în componente, Hasdeu a intenționat să facă din secolul al XIV-lea ,,o prismă generală a romanității’’ în raport cu spațiul geopolitic din jur. „Orice fracțiune a neamului românesc va fi aprofundată sub toate raporturile: teritorial, etnografic, dinastic, nobiliar, ostășesc, religios, juridic, economic, literar și artistic “, prevenea autorul, mărturisind că ,,și-a înțeles misiunea pe o scară colosală’’. Într-adevăr, fragmentul de istorie reconstituind cu minuție și grandoare de Hasdeu constituie o dovadă elocventă a puterii sale
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
engleză, așadar după modelul oglindirii întregului în componente, Hasdeu a intenționat să facă din secolul al XIV-lea o prismă generală a romanității în raport cu spațiul geopolitic din jur. Orice fracțiune a neamului românesc va fi aprofundată sub toate raporturile: teritorial, etnografic, dinastic, nobiliar, ostășesc, religios, juridic, economic, literar și artistic, prevenea autorul, mărturisind că și-a înțeles misiunea pe o scară colosală. Într-adevăr, fragmentul de istorie reconstituind cu minuție și grandoare de Hasdeu constituie o dovadă elocventă a puterii sale
INTUIȚII ROMANTICE ŞI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
în sens plenar (Binmore 2001). Ideea se acordă cu sugestia lui W. G. Runciman (2001, 2005), pentru care oamenii paleolitici aveau „cultură”, dar nu încă și o „societate”, dar și cu teza speculativă conform căreia nici vânătorii și nici culegătorii etnografici nu au, la rigoare, o societate, în înțelesul său comun (Ingold 1999). Așa cum vom nota, existența unor formule sociale complexe, ierarhizate, compromite această „ceartă de cuvinte”, cel puțin pentru comunitățile din paleoliticul superior. Chiar și în absența ierarhiei ereditare, individualizarea
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
sexe, capabili să îndeplinească anumite roluri sociale predefinite (cf. Flanagan 1989). Altfel spus, cel puțin oamenii paleoliticului superior aveau deja o societate, în înțelesul său cel mai plenar, și încă una care depășea în complexitate, cel puțin ocazional, unele formule etnografice. footnote>, sortite adaptării în raport cu o singur reper fundamental, ecologia: în timp ce „fermierii au relații de succes între ei, vânătorii și culegătorii întrețin relații ecologice cu alunele” (Bradley 1984: 11, cit. în Gamble 1999: 2). Tot ea lămurește și timiditatea tenace<footnote
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
o asemenea viziune, decis materialistă: la urma urmelor, reconstituirile de climat și infrastructură economică sunt, în spiritul „scării inferențelor” a lui C. Hawkes (1954), mult mai accesibile decât volatilele aspecte ale organizării sociale paleolitice. Aceste rațiuni explică ușor de ce sugestiile etnografice oferă, în bună măsură, infrastructura tiparului mediu al societăților paleolitice (Kusimba 2005; Lenski 2002). Reperele centrale ale acestei „versiuni sociale de lucru” par să fie: • o demografie globală (și de grup) restrânsă, dependentă de accesibilitatea și abundența (sezonieră) a resurselor
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
la 60 de deplasări pe an, schimbarea rezidenței acoperind de obicei distanțe de 5-10 kilometri, ocazional 60-70 de kilometri. Diferențele sunt condiționate de natura și abundența resurselor și de rapiditatea cu care are loc epuizarea lor în jurul taberelor. Majoritatea exemplelor etnografice sugerează un regim de mobilitate diferențiat pe sexe, bărbații deplasându-se mai mult și pe distanțe mai mari (Kelly 1992). Ceea ce constituie, însă, o regulă generală, este condiționarea deplasării rezidențiale a multora dintre aceste comunități de către epuizarea resurselor recoltate și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
inegală este și ponderea vânătorii, frecvent exagerată de atenția acordată de etnografi acestei activități: în general, cu excepția zonelor arctice, ea oferă, în termeni calorici, între 30-40 % din dieta cotidiană (Marlowe 2005, 2007). Diviziunea pe sexe a activităților rămâne generos documentată etnografic, bărbații ocupându-se în general cu vânătoarea, iar femeile preponderent cu exploatarea resurselor vegetale. Acestea din urmă apar în puncte fixe în peisaj, iar aportul economic datorat activității femeilor, distanțele parcurse și efortul depus pot depăși în consistență, cel puțin
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
Brumbach 2006; Kent 1999), iar interdicțiile simbolice ce separă cele două universuri, deși larg răspândite, nu sunt rareori lipsite de consecințe practice. Diferențierea minimă de statut între membrii acestor comunități nu trebuie, nici ea, absolutizată: la rigoare, nu există societăți etnografice riguros și absolut egalitare (Flanagan 1989). Egalitarismul este rezultatul aproximativ și în fond anevoios al unui permanent proces de monitorizare din partea ansamblului comunității, ca și al unor instituții de schimb generalizat care descurajează acumularea materială și asimetriile exagerate în prestigiu
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
nu reprezintă singura formă de inegalitate: cunoașterea, consacrată prin ritualurile de inițiere, reprezintă o alta și, probabil, și cea mai importantă, în cazul particular al vânătorilor-culegătorilor (Peterson 1993; Shennan 1996). Statutul copiilor rămâne, din rațiuni previzibile, destul de neclar în observațiile etnografice. Este indubitabil că propensiunea etnocentrică a analiștilor, cuplată cu „irelevanța” economică și cu ideea asociată ei, cea de dependență, atribuite generalizat copiilor, i-a condamnat pe aceștia la o anume „feminizare” și la statutul de victime pasive ale mediului lor
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ca „educația”, fie ea și neformalizată, să continue mult după dobândirea statutului de adult, și chiar a celui de tată (Gurven et al. 2006). footnote> sunt cei care condiționează puternic ansamblul vieții comunității în care apar. Diversitatea aranjamentelor sociale raportate etnografic (Keith 2006) este, în această privință, evocatoare. Odată în plus, contextele ecologice și sociale se dovedesc de ajutor pentru orice încercare de generalizare. În anumite medii, contribuția economică a copiilor, deși insuficientă pentru a se întreține, este notabilă (de exemplu
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
context, trebuie să privim existența unui minim de ierarhie socială drept esențială pentru perpetuarea, critică și evaluativă, a informației culturale (Shennan 1996). Problema escaladării complexității la vânători culegători dispune de o relevanță specială pentru orice încercare de extrapolare a modelelor etnografice asupra epocii paleolitice. În această privință, două modele majore domină bibliografia de specialitate: cel al „nevoii”, în care crizele ecologice, agravate de presiunea demografică, determină o creștere subită a complexității - exploatare intensivă, logistică a resurselor, accesul inegal la resurse, apariția
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
greu de capturat, chiar și atunci când, în termeni pur calorici, contribuția lor cotidiană este inferioară celei a femeilor (vezi Hawkes 1993 vs. Marlowe 2007). Aceasta nu înseamnă, însă, că prestigiul este inerent activităților vânătorești, premisa fiind frecvent contrazisă de exemplele etnografice (Kent 1999). Chiar și în societățile vânătorești complexe, amplasate de obicei în zonele temperate sau reci, vânătoarea este departe de modelul „recreațional sportiv”, mânat de vânătoarea de trofee și de prestigiu (Jarvenpa & Brumbach 2006: 317), care a populat tenace imaginația
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
cointeresare” a femeilor, dominantă inclusiv în reevaluările feministe (Brightman 1996), are ea însăși efectul nedorit de a perpetua o realitate exagerat conflictuală, deseori lipsită de substanță în contextul complementarității depline și foarte practice recunoscute de vânătorii-culegătorii înșiși. 4. Limitele analogiilor etnografice Nu ne propunem, în continuare, să contestăm importanța decisivă a contextelor ecologice pentru existența și dinamica tuturor societăților de vânători-culegători, inclusiv a celor preistorice, și cu atât mai puțin relevanța exploratorie a indiciilor etnografice, dimpotrivă: ca și virtuțile cumulative ale
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
de vânătorii-culegătorii înșiși. 4. Limitele analogiilor etnografice Nu ne propunem, în continuare, să contestăm importanța decisivă a contextelor ecologice pentru existența și dinamica tuturor societăților de vânători-culegători, inclusiv a celor preistorice, și cu atât mai puțin relevanța exploratorie a indiciilor etnografice, dimpotrivă: ca și virtuțile cumulative ale itinerarelor istorice, recurența anumitor circumstanțe structurale - context ecologic, nivel tehnologic, dimensiuni demografice - este direct responsabilă, în opinia noastră, de perpetuarea, reinventarea, sau abandonarea, în favoarea unor formule socio-economice mai complexe, a modului de viață prădător
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
culegătorilor actuali: existența unor forme de umanitate - și, prezumtiv, de socialitate -, ca și a unor contexte climatice, demografice și tehnologice fără nici un echivalent contemporan. Alături de particularitățile acumulării și conservării documentației arheologice, aceste variabile explică dificultatea operaționalizării univoce a bogatei cazuistici etnografice, ca și prudența manifestată de preistoricieni în translatarea, către paleolitic, a modelelor propuse de antropologi. Valorificarea datelor etnografice în cercetarea socială a paleoliticului reprezintă, oricum, o provocare uriașă, din nenumărate motive. Așa cum s-a remarcat de multă vreme (Wobst 1978
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
și tehnologice fără nici un echivalent contemporan. Alături de particularitățile acumulării și conservării documentației arheologice, aceste variabile explică dificultatea operaționalizării univoce a bogatei cazuistici etnografice, ca și prudența manifestată de preistoricieni în translatarea, către paleolitic, a modelelor propuse de antropologi. Valorificarea datelor etnografice în cercetarea socială a paleoliticului reprezintă, oricum, o provocare uriașă, din nenumărate motive. Așa cum s-a remarcat de multă vreme (Wobst 1978), recuperarea datelor etnografice are tendința de a fi extrem de limitată în timp și spațiu, iar modelele interpretative pe
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
prudența manifestată de preistoricieni în translatarea, către paleolitic, a modelelor propuse de antropologi. Valorificarea datelor etnografice în cercetarea socială a paleoliticului reprezintă, oricum, o provocare uriașă, din nenumărate motive. Așa cum s-a remarcat de multă vreme (Wobst 1978), recuperarea datelor etnografice are tendința de a fi extrem de limitată în timp și spațiu, iar modelele interpretative pe care le susțin pot fi cu mare greutate extrapolate asupra datelor arheologice. Pe de altă parte, este evident că vânătorii și culegătorii actuali trăiesc într-
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
agricole sau pastorale, devenind rapid parte a „sistemului mondial” modern (Headland & Reid 1989; Kusimba 2005; Layton 2001). Astfel că, dacă nu se poate contesta caracterul original al modului de viață vânătoresc, este mult mai dificil de demonstrat, în multe contexte etnografice, și caracterul său originar. Pentru unii autori, natura simbiotică sau cel puțin relația structurală stabilită între societățile agrare-păstorești și vânătorii culegători este atât de solidă azi, încât ei nu ezită să sublinieze că societățile „primitive” cunoscute de etnografia prezentului sunt
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
la economia de timp prădător (Kusimba 2005; Sassaman 2004; Stiles 1992). Nu este greu de remarcat că „modelul mediu” de societate paleolitică nu ia în calcul decât în parte eterogenitatea sugerată mai sus, și că tinde să ignore limitele analogiilor etnografice. Corupt de prezența mitică a vânătorului culegătorului „etern” și încurajat de slaba rezoluția documentară, el apare inevitabil tentat să amalgameze societățile paleolitice la umbra „modului de producție” prădător. Aceasta în ciuda faptului că societățile epocii au cunoscut o diversitate uriașă de
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
producție” prădător. Aceasta în ciuda faptului că societățile epocii au cunoscut o diversitate uriașă de contexte ecologice și, la rigoare, nu există nici un motiv pentru a refuza existența, în decursul epocii paleolitice, cel puțin a întregului spectru de societăți vânătorești documentate etnografic. Ceea ce ne oferă, în fapt, etnografia nu este atât un model social trans-istoric, cât o serie de parametri, analitic eficienți - ecologia, productivitatea mediului și eficiența pachetului tehnologic disponibil - cu ajutorul cărora se poate estima și dinamica socială din Pleistocen. Nu ne
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]