11,327 matches
-
în aceste condiții, viața mai merită trăită sau este doar o pauză plicticoasă în nesfârșita eternitate a morții? Un posibil răspuns îl oferă poemul ratându-mi sinuciderea la 13 ani pe urmă n-am mai încercat în care Nicolae Prelipceanu evocă elementele de actualitate despre care nu ar fi aflat niciodată dacă actul suicidal ar fi izbutit. Răspunsul implicit este că mare lucru nu ar fi avut de pierdut. Tot ceea ce a aflat, în viață fiind, rămâne de domeniul derizoriului: "ce
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
obligați să o facă cu ajutorul unor elemente care îl neagă." Și totuși, răspunsul lui Patapievici are o față afirmativă prin soluția pe care o propune: respingerea gîndirii adversarului printr-o reacție de demnitate ireductibilă, după modelul membrilor familiei Pascal. "Am evocat exemplul celor doi Pascal deoarece după apariția unor astfel de caractere putem judeca fără greș importanța unei culturi. Cultura în care astfel de oameni apare e una majoră. Cultura creștină a fost o astfel de cultură. ș...ț Și acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
jertfa lor. În mod straniu, singurii înaintași care inspiră încredere și pot fi priviți de urmași ca modele sunt cei a căror viață a fost marcată de chin sau de sacrificiu. Și cum sacrificiul are virtuți întemeietoare, o comunitate își evocă membrii a căror moarte este privită drept un act fondator al istoriei ei. A treia trăsătură este aceea că mormintele, statuile sau mausoleele închinate morților celebri sunt însemnele cu care fiecare comunitate, marcîndu-și teritoriul propriu, arătă în acest fel că
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
leagă". Făcând din excesul de zel o veritabilă artă a supraviețuirii la cele mai înalte nivele, era detestat în egală măsură de oamenii de rînd și de cei din aparat. Fostul general Pleșiță, în dezvăluirile sale cu iz de pucioasă, evocă o serie de întâmplări ce vorbesc despre sistemul urii edificat de-acest produs al bolșevismului din România. La procesul din 1990, smerit ca o mioriță, a încercat să prezinte imaginea unui pocăit, a păcătosului care a înțeles în ce eroare
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
fi crescut inexplicabil ca să izbucnească din matricele naturale, cu izvoarele și vinele și obârșiile al căror debit s-a adăugat ploii ce cădea neîncetat. De multe ori, chiar și astăzi, în vis îmi apar imagini ale catastrofei. Mă trec fiorii evocând circumstanțele care au precedat și oarecum au prezis clipa în care am văzut lumina zilei. Pe la ora amiezei acelei zile de nouăsprezece ianuarie, marea se izbea de stâncile de la Cabo, iar spuma ei ajungea la ferestrele caselor paznicilor de far
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
se reflecta o situație de criză economică efemeră, petrecută în Bulgaria în plină perioadă de tranziție: "dacă Guvernul cedează în fața sindicatelor, economia Ťse bulgarizeazăť" (România liberă, 2560, 1998, 3). Termenul a ieșit din uz în perioada care a urmat, fiind evocat astăzi doar cu explicațiile de rigoare: "Cu niște ani în urmă (...), vorbeam la toate colțurile de stradă și pe toate posturile TV de bulgarizarea României. (...) Bulgarizarea s-a metamorfozat din insultă în compliment și din risc în elan utopic" (R.
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
de altă parte, în română rămîne totuși dominant alt sens, tot negativ, dezvoltat din interior (și despre care am mai vorbit în legătură cu termenii balcanic și balcanism): reflectînd o viziune (auto)critică asupra tendințelor de comportament considerate ca orientale și non-moderne: evocând mai ales nonșalanța, lenea, amoralitatea, afacerismul etc.: "dar nu vedeți... toți care vin în Ro se balcanizează, devin superficiali, leneși, afemeiați, oameni de viață" (blogsport.ro). Conceptul politic de balcanizare a fost lansat în discursul internațional la începutul secolului XX
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
de rezistență anti-comunistă și tot atîtea păstrări ale legăturii cu Occidentul diabolizat. Dar marea cultură europeană din trecut? Ea a fost treptat admisă, parcimonios și cu o condiție fermă: aceea de a fi cît mai depărtată în timp, de a evoca societăți fără legătură vizibilă cu societatea contemporană și cu problemele ei acute. Se permitea editarea lui Homer ori Shakespeare, dar, pe măsură ce scriitorul se afla mai apropiat în timp, vigilența ideologică sporea în proporție geometrică. Separarea politică a României de Europa
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
Gheorghe Grigurcu Din ultimul volum de eseuri și evocări al universitarului orădean Valentin Chifor (născut în 1939), intitulat Escale, ne oprim asupra unui comentariu de un acut interes, închinat "imaginarului erotic". Natural, autorul evocă la început factorul existențial corespunzător, deopotrivă generator de frenezii, curiozități, beatitudini, anxietăți, confuzii, transfigurări, anomalii: "Precum magnetul grupînd pilitura, erosul cu derivatul lui subliminal pornografia cristalizează toți porii simțirii tineretului încă novice, dar și ai adultului, în cazul din urmă
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
cu problemele, în structurile cele mai banale - a avea probleme la mansardă sau cu mansarda: "Copilul săracul nu are nici o vină că părinții au probleme (păsărele) la mansardă" (treiursuleti.ro/forum). Chiar fără păsărele și probleme, orice atingere adusă capului evocă în primul rînd nebunia, ca în expresiile lovit la mansardă - "este lovit rău la mansardă!" (Gazeta de Sud, 18.09.2007, opinii); Se pare că "robotul" e mai lovit la mansardă decât sunt eu" (hotnews.ro) -, deranjat la mansardă, a
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
acest romantism pe post de scuză, evitând să privim mai îndeaproape o realitate ce nu mai are nimic de a face cu sentimentele. Discreția se transformă în indiferență, comportament care convine și care lasă drum liber tuturor anomaliilor. Cei care evocă în exces dreptul la intimitate au reușit să își impună punctele de vedere. De obicei, minoritățile procedează astfel. Căsătoria homosexuală este dorința de a recupera o normalitate pierdută. Homosexualii vor să fie tratați ca oameni normali, dar diferiți, păstrând toate
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
social îngăduit de autorități, încît, dintr-un neam de boieri mediu înstăriți, Noiculeștii aveau să devină curînd un fel de inamici politici cărora regimul nu le putea tolera nici un drept. Tocmai aceasta e perioada pe care fiica lui Noica o evocă în cartea de față. Un interval de 11 ani pe care Alexandra Noica îl va înfățișa cu ochii unei fetițe căreia climatul sumbru al epocii nu putuse să-i întunece dispoziția sufletească. "Avînd servitori în casă, mama a fost crescută
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
mai indiscretă, la petite histoire e mai credibilă în micile-i bunăvoințe, fiindcă ai garanția, în anii cînd citești, că relațiile, pe care ea le conservă, între membrii grupului, reflectă o fostă stare de fapt. Aceea pe care mi-a evocat-o lectura unei dedicații. A lui Nichifor Crainic, din 1931, sub titlul primei fascicule din }ara de peste veac (apărută la Cartea Românească): Gândiriștilor. Niște oameni care, sub acest nume, în vocabularul cultural, aproape că nu există. Ca și cum Gândirea și gândirismul
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
Pippidi. Impărtășește îngrijorările sale pentru felul în care Capitala noastră se degradează pe zi ce trece, primind lovitură după lovitură tocmai din partea acelora care ar trebui să o gospodărească și protejeze. Centrul istoric este lăsat în paragină, vechile clădiri emblematice, evocate cu atâta har de d-nul Pippidi, sunt fie demolate fie strivite moral, ca să vorbim astfel, de monstruoasele imobile tip zgârie-nori ivite în imediata vecinătate. Dar parcă mai mult decât oricând s-a aflat Cronicarul în acord sufletesc cu d-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
Mezdrea reconstituie cauzele izbucnirii primului război mondial, în 1914, pe când Nae Ionescu se afla doctorand la München, fiind nevoit să se reîntoarcă în țară, apoi încorporat, timp de un an, în Regimentul 38 Infanterie din Brăila. De asemenea, Dora Mezdrea evocă dezechilibrul politic provocat de lovitura de stat regală, a lui Carol II, din 1938, în urma căreia au fost dizolvate toate partidele, înființându-se partidul monarhist Frontul Renașterii Naționale, regimul dictatorial având consecințe nefaste pentru Nae Ionescu, la 8 mai fiind
Biobibliografia Nae Ionescu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8996_a_10321]
-
o continuă pe aceea a cerchiștilor formați "în interiorul universității clujene". Ion Pop s-a referit în intervenția sa la ecourile în actualitate ale "revizuirilor" lovinesciene în care trebuie să vedem "o marcă de vitalitate și de productivitate". Mircea Popa a evocat contribuția decisivă a lui E. Lovinescu la "modernizarea literaturii române", scoasă din "climatul creat de Sămănătorul ". Marius Jucan a considerat că "suntem într-o continuitate lovinesciană" prin "temele modernizării noastre", iar Marta Petreu, în finalul discuției de la Cluj, a subliniat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9019_a_10344]
-
deși zonele de cultură evocate, cea rusă, sau franceză, sau japoneză etc., erau în mod firesc la mare distanță una de cealaltă, trăsătura lor de unire nu era doar sensibilitatea personajului feminin, care se pogora parcă în străfundurile sale afective, evocându-le, ci și stilul caracteristic coregrafei, preluat cu fidelitate de interpretele sale: o mișcare de o mare delicatețe și, așa cum s-a putut vedea și în lucrarea prezentată prima oară la noi, o alternanță de gesturi reținute urmate de explozii
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
specială, ca expresie facială și ca voce, compoziția și improvizația - aceasta din urmă desfășurată într-un cadru bine conturat însă - asamblându-se ingenios. În prima piesă pe care a interpretat-o, un Lucru misterios, a spus e.e.cummings, a evocat arta și personalitatea celebrei dansatoare de cabaret, Joséphine Baker, pe care poetul E.E. Cummings o descrisese ca pe "un Lucru misterios, nici primitiv, nici civilizat, sau dincolo de timp, în sensul în care emoția este dincolo de aritmetică". Însăși apariția treptată a
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
mai multe detalii pentru a mă explica, dar important e să subliniez faptul că evocarea lui Petru Poantă a fost citită de mine prin viziunea dată de un alt sentiment al Clujului, nuanțat diferit. Orașul e proiecția celui care îl evocă. Petru Poantă știe foarte bine acest lucru, cu atât mai mult cu cât nu-și propune câtuși de puțin să realizeze o reconstituire documentară, turistică, istorică sau subsumată oricărei alte convenții. Clujul său, strict personal, beneficiază de o tehnică a
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
de o tehnică a explorării secvențiale, foarte bine pusă la punct. Primul volum realizează, așa cum anunță în subtitlu, "o istorie subiectivă a Casei de Cultură a Studenților", edificiu central și definitoriu, atât pentru oraș, cât și pentru scriitorul care îl evocă pornind de la un pretext, de la un eșantion semnificativ de istorie trăită. Autorul cunoaște dificultățile pe care le va avea de înfruntat: Voi avea de întâmpinat cel puțin două capcane: una, a sentimentalizării unei nostalgii presante după vârsta tinereții eterne, care
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
cititorului său. Pentru a-i asigura o lectură, confortabilă și substanțială în același timp, schimbă frecvent registrele stilistice. între două comentarii sau reflecții filozofice - estetice, în primul rând - el își odihnește lectorul cu o întâmplare, un portret, o situație neprevăzută, evocată cu ironie subțire - ceva între simpatie, persiflare și sarcasm -, după împrejurări (era să zic: "după facultăți), o cină la care întâlnește și stă de vorbă cu oameni interesanți, inteligenți, agreabili, sau dimpotrivă. Cine a savurat - la cald, ca să zicem așa
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
dintre aspectele vieții occidentale evocate atunci sunt familiare cititorului de acum. Poezia pornografică, de pildă, - am mai spus-o - nu mai stârnește indignare și nici măcar mirare. Dar mai sunt și alte aspecte. La un moment dat, spre exemplu, autorul, după ce evocă mai multe scene reprobabile ("...în strada Bouchardon. La colț, o mică dispută (salaud, ordure!) încheiată cu o bătaie.", p. 392), afirmă: "Violența, mârlănia nu sunt scuzate de nicio ideologie." (idem). Cititorul din 2007 nu mai află nimic nou: violență și
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
1852-1926). Argumente: terasa Turnului din Belém, împodobită cu pinacluri fantasmagoric-asimetrice, sau claustrul Mănăstririi Jerônimos, cu arcadele sale croșetate în piatră roz-albă, vegheate de himerele ce maschează, mereu altfel, sistemul de drenaj. Acestea, ca și exuberanța elementelor decorative de sorginte vegetal-zoomorfă, evocă nisipurile mișcătoare prefăcu-te-n palate de Gaudí, la Barcelona, după trecerea a vreo patru secole. Prin timp, tradițiile arhitecturii și urbanisticii portugheze au fost preluate și cultivate la modul organic. Astăzi, proiectele sunt dezbătute îndelung. Revistele de cultură (nu
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
bine să nu știi...", "nici nu vreau să-ți spun", "nici nu-mi vine să-ți spun", "mai bine nu-ți povestesc" etc. Formulările de mai sus au aceeași funcție de emfatizare, implicând caracterul periculos, antipatic și indezirabil al unor informații evocate în dialog. Alte expresii, asemănătoare, prevăd și posibilitatea unei lecturi pozitiv-admirative: "ai încremeni/ai rămîne paf dacă ți-aș spune...". În cel mai rău caz, echivalentul românesc al formulei englezești ar trebui să modalizeze enunțul, formulîndu-l din perspectiva locutorului: "nu
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
scriitorilor puși anterior în pagini și criticilor care le comentaseră - că nu e vorba de memorii propriu-zise, ci de o "reconstituire a atmosferei literare din jurul Sburătorului pe bază de anecdotism psihologic și portretistică morală". În prefața la Aqua forte este evocată posibilitatea apariției unui al cincilea volum. Acesta ar fi reluat firul de autobiografie spirituală întrerupt după volumul al doilea, oferind imaginea personalizată a ultimei decade, într-o rotunjire a epocii literare 1900-1940. Proiectul nu a mai putut fi materializat. Lucrul
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]