4,693 matches
-
U. Soricu, N. Caratană, Virgiliu Cuffa, C. Scrima, Gh. Perdichi, Zicu Araia, N. Rădulescu-Niger, C. Constante, cu proza - Dimitrie Cuclin, I.C. Vissarion. Se publică articole diverse, precum Scrierile politice ale lui Eminescu (1937), Centenarul lui Titu Maiorescu (1940), portrete și evocări închinate lui O. Goga, I. U. Soricu, Ov. Densusianu. Un loc important îl ocupă textele despre limba, cultura și tradițiile românilor sud-dunăreni, precum Poezia populară la macedoromâni (Nuși Tulliu), Românii macedoneni și colonizarea (Spiru Bojgoli), Pentru cine și alături de cine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286770_a_288099]
-
e încă gata să sfârșească. După o lungă luptă, se zbate sub vălul roșu; picătura minunatului corn o pătrunde până în pieptul ei fraged". Trad. A. Lévy, cartea a II-a, "Fiole", p. 261. Aici accesul la scenă este mediatizat prin evocări indirecte, destinate intenționat unui public de literați: comparații cu o natură codată (triluri de păsări) și aluzii la un intertext literar (cei doi eroi dintr-o celebră piesă de teatru din secolul al XIV-lea, Xixiang, și un poet din
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
se detașează: pe de o parte expresiile deocheate, pe de altă parte erotismul. 1. Expresiile deocheate Vorbele deocheate reprezintă o manieră imemorială și universală de a vorbi despre sexualitate. Finalitatea lor nu este atât reprezentarea precisă a activităților sexuale cât evocarea transgresivă a acestora în situații cu totul speciale. Ele se întemeiază pe un patrimoniu împărtășit de membrii aceleiași comunități culturale. Practicile lor fundamental conviviale, întemeiate pe o conivență, sunt puternic înrădăcinate în oralitate. Desigur, nimic nu împiedică poveștile sau cântecele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
procesului: "îi ejaculez pe pântec pe slip ea nu și-a retras mâna mi-a apucat coaiele simte sperma care țâșnește" (p. 143). În timp ce pasajele erotice fac să prolifereze vălurile, la propriu și la figurat (metonimii, metafore...) și multiplică medierile (evocarea unor civilizații exotice, recursul la o imagerie estetizantă), pornograficul tinde aici spre eficacitatea maximă: accelerarea progresivă a ritmului, transparența reprezentării. Contrastul dintre un registru de scriere literară (erotic) și un registru "vorbit" la timpul prezent, indicativ (pornografic) este revelator: suntem
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în cazul de față, dezvoltarea deplină a capacităților sexuale ale eroului de-a lungul unei serii de etape, care coincid cu diferitele scene. Adjuvantul ia, în general, înfățișarea inițiatorului. Nimic nu împiedică acest gen de narațiune să se prezinte drept evocarea unor amintiri, însă în acest caz acestea din urmă sunt organizate după o schemă de progresie. De exemplu, în Dialogul dintre Giulia și Madalena 29 (pe la 1525), o curtezană experimentată, Giulia, îi povestește viața nepriceputei și tinerei Madalena, începând cu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de povestire, care adoptă un mod de narațiune clasic (persoana a treia, perfect compus/imperfect), este că-i permite cititorului să se deplaseze între punctul de vedere al unui spectator exterior și cel al unui participant sau altul. Desigur, simpla evocare a unor acte sexuale este potențial excitantă, dar naratorul trebuie să trezească dorința chiar și atunci când adoptă un punct de vedere exterior. Acesta este și cazul și aici. Când este vorba de exprimarea afectelor actorilor, naratorul utilizează două procedee distincte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
textele pe care cu ușurință le-am numi "poznașe", "libertine", "deșucheate" etc. Într-o societate în care activitățile sexuale sunt extrem de controlate, în care viața socială este condusă de o tranșantă opoziție între "femeile la locul lor" și prostituate, orice evocare explicită a activităților sexuale, oricare ar fi modul ei de reprezentare, apare ca profund subversivă la adresa "bunelor moravuri", noțiune care, în mintea cenzorilor, nu face distincția dintre politic și moral. 2. Regimul de tranziție Ceea ce am numit "regim de tranziție
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
creștină, ceea ce poate explica și de ce proza ascetului jansenist de la Port-Royal a înrâurit multă vreme nu numai cultura franceză. Volumul Varia italica (1975) conține scurte expozeuri atestând aceeași tendință de integrare a unui creator în ritmurile ideilor epocii, completate cu evocări analitice (Cesare Pavese, Giorgio Bassani, Antonio Gramsci ș.a.) și investigații comparatiste, de cele mai multe ori binare (italiană-germană și italiană-franceză). Scrise într-o formulă stilistică necăutată, studiile sunt bine susținute documentar, lucide și dense în substanța lor ideatică. Profilul italienistei este întregit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
rubrică de „impresii de război” și una de „notițe”, I. Ludo (rar, o cronică ieșeană), Geri Spina, A. de Herz, Ion Vinea (Inspectorele artelor), Ion Costin, N. I. Porfiriu, F. Aderca (Parisul în 1914 și o rubrică „Desacorduri”, cu o patetică evocare a culpei evreiești în Rugăciune). Un supliment al gazetei, din mai 1911, reproduce lucrări de Iser, Camil Ressu, Francisc Șirato, Theodor Pallady, Ștefan Luchian, N. Vermont. Ziarul dă în foileton romanele de senzație Milioanele și metresele regelui Leopold și Cinstea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
un autor de intrigi polițiste, Raymond Chandler este un scriitor realist. Fiecare dintre personajele cărții, ca și întâmplările narate, sunt părți ale universului tangibil și, prin urmare, reconstituite după logica discursului realist. Noutatea absolută adusă de Chandler constă în firescul evocării corupției din California anilor ’30: până la el, scenele de violență sau imoralitate erau menite să șocheze. După The Big Sleep, ele sunt asimilate firescului, obișnuitului, ba chiar unei noi formule de umor. Tonul darkly amusing subliniază acceptarea realității în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
urmașilor. Deși aduce venituri serioase, deși e citită mai mult ca oricând, ficțiunea detectivistică e în continuare tratată cu dispreț: Oricât de bine și profesionist ai scrie o poveste polițistă, ea va fi tratată doar într-un paragraf, pe când orice evocare de mâna a patra, prost construită, batjocoritoare a vieții culegătorilor de bumbac din Sudul profund va beneficia de o coloană și jumătate plină de respect (Chandler, 1977, p. 49). Lăsând deoparte referința ușor rasistă și, în orice caz, yankeu-resentimentară - sau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ținând echilibrul între grație și sobrietate, între evanescența simbolistă și fermitatea parnasiană a liniilor. O suită asemănătoare, mutatis mutandis, este aceea a evocării peisajului natural și cultural italian: Veneția, Florența, Napoli, Roma, Sicilia („insula soarelui”) sau aceea a resuscitării „basmului copilăriei”, cu similitudini pillatiene în reconstituirea casei bunicilor etc., dar fără fiorul subiacent al temei trecerii. Ca și Pillat cel din Povestea Maicii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
bilunar, din decembrie 1926 până în februarie 1927. Colegiul redacțional nu este menționat. Din articolul editorial reiese că scopul publicației ar fi înlăturarea „răutăților, asupririi, violenței”. Este prezent Eugen Relgis cu un fragment de roman (Cuvântul), iar B. Șapira semnează o evocare a filologului Vasile Bogrea, fost profesor la Liceul din Piatra Neamț. Poeziile sunt semnate de Enric Furtună, Al.I. Botârlă, Frasin Negrești ș.a. Se mai publică o piesă de teatru (datorată lui Th. Gavriloiu), cugetări, recenzii la reviste și sunt consemnate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288742_a_290071]
-
atât de o ediție critică și de unele retipăriri, cât și de ample comentarii și analize, ale căror concluzii îi subliniază deosebita valoare literară, ce-l ridică pe autorul anonim deasupra tuturor cronicarilor munteni. Scrisă cu un deosebit talent al evocării, într-un limbaj de o remarcabilă naturalețe, narațiunea este împletită cu redarea veridică a unor dialoguri semnificative, atât în stilul direct, cât și în cel indirect. „Capacitatea de a vedea scenic, de a transcrie nuanțele dialogului este afară din comun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
auzit istorii [...] faptele ce s-au întâmplat în zilele lui Costandin Vodă Brâncoveanu, care mă voi nevoi a le scrie cât voi putea” - își începe memorialistul istorisirea, manifestând un atașament nedisimulat față de înțeleptul și pașnicul domn. Lui i se datorează evocarea plină de semnificație a alegerii de către boieri, la moartea lui Șerban Cantacuzino - în locul fiului nevârstnic al acestuia -, a marelui logofăt Constantin Brâncoveanu, „neam de al lui Matei Vodă” Basarab, boierii adresându-i-se astfel: „Ne rugăm, nu lăsa țara să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
din Pădureni, Un bursuc, Ciutacul, Hoțul, Suflete necăjite, Visul Maicii Domnului sunt unite prin intenția scriitorului de a realiza monografia existenței unei zone umane nealterate de intervenția civilizației și a culturii urbane, prin exploatarea elementului istoric, etnografic și folcloric, utilizarea evocării, descripției, portretului, observației realiste, toate întrunite spre a deștepta „măcar în câțiva cititori interesul pentru minunatele însușiri ale unei lumi ce stă să apună”. Volumul Premise și concluzii la „Terra” constituie, în esență, o autobiografie și conține „amintiri și mărturisiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
măcar în câțiva cititori interesul pentru minunatele însușiri ale unei lumi ce stă să apună”. Volumul Premise și concluzii la „Terra” constituie, în esență, o autobiografie și conține „amintiri și mărturisiri”, pagini care pot fi subsumate jurnalului memorialistic dominat de evocare. Sunt creionate figuri de mari personalități, situații reconstituite în spiritul adevărului, dar nu fără culoare, confesiuni patronate de sinceritate, mărturii ale unui om cu propensiune spre interogarea sensurilor vieții. SCRIERI: Ideile lui J.-J. Rousseau asupra educației, București, 1892; Către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
Vladimir Streinu, ALA, 2002, 616, 617; Centenar Vladimir Streinu, CC, 2002, 5-7 (semnează Eugen Simion, Călin Căliman, Pavel Chihaia, Dan Grigorescu, Al. Săndulescu, Iordan Datcu, Barbu Cioculescu, Cornelia Ștefănescu, Cristina Balinte); Emil Vasilescu, Vladimir Streinu, Târgoviște, 2002; Ștefan Aug. Doinaș, Evocări, București, 2003, 132-137. Al. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
unu” și la „Facla” lui Ion Vinea, mai apoi, cu reportaje, critică, pamflete, la ziare și reviste de stânga: „Cuvântul liber”, „Azi”, „Reporter”, „Lumea românească” ș.a. După 1944 este redactor la „România liberă”, la Radio București (unde produce „reportaje dramatice”, evocări ale unor „momente de luptă” din anii ilegalității: Doftana, Lagărul de la Târgu Jiu etc.), redactor-șef (din 1949-1979) al revistei satirice „Urzica”, în fine, la Teatrul Național, secretar literar (1947-1953) și director artistic (1958-1961). Debutase ca poet de avangardă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Aici se repară ieftin roata norocului, 8/1960). În cadrul rubricilor „Cărți-Reviste”, „Cartea de teatru”, „Cronica literaturii dramatice” sunt publicate recenzii, articole și studii consacrate dramaturgiei românești și universale, profiluri ale unor reprezentanți ai genului din literatura clasică, modernă și contemporană, evocări, articole comemorative etc. Printre colaboratori: Șerban Cioculescu, B. Elvin, Horia Bratu, Eugen Luca, S. Damian, Dumitru Micu, Traian Șelmaru, Georgeta Horodincă, Vicu Mîndra, Nicolae Balotă, Nicolae Manolescu, Ovid S. Crohmălniceanu, George Gană, Matei Călinescu, Valentin Silvestru, Mircea Iorgulescu, Mihai Ungheanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
lui Ștefan Aug. Doinaș, un articol al lui Eugen Ionescu, intitulat Monologuri și regie de vise, transpus de Mariana Ioan, câteva poeme și o piesă de Bertolt Brecht, în versiunea lui Florin Tornea, ș.a. T. mai înscrie în sumar portrete, evocări (Profira Sadoveanu, Mihail Sadoveanu și teatrul), articole-necrolog (Camil Petrescu), cugetări, epigrame, cronica plastică de Paul Cornel Chitic, cronica muzicală de Luminița Vartolomei, cronica teatrului radiofonic de Cristina Dumitrescu, cronica televiziunii, a baletului, a scenografiei, documente de arhivă, prezentări ale unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
au făcut faimos printre aromâni. Aici și-a strâns cele mai importante balade, care se aflau deja pe buzele oricărui aromân trecut prin școală, multe recitate cu diferite ocazii. Dintre acestea, cea mai cunoscută este Șana și ardirea-a Gramostil’ei, evocare a marelui centru aromânesc aflat în masivul muntos Gramos din Grecia. Clădită pe ideea că onoarea primează în orice împrejurare și în fața oricăror interese, balada deplânge distrugerea așezării de bandele musulmane ale lui Ali Pașa către sfârșitul secolului al XVIII
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
versificări stângace, de inspirație istorică sau patriotică, pe urmele lui Dimitrie Bolintineanu și Grigore Alexandrescu (Umbra lui Mihai în Valea Călugărenilor, Umbra lui Tudor, Gândirile patriotului român, Urare României). La „Familia”, în aceeași perioadă, a trimis Scrisori din Paris (1877), evocări ale orașului (La privirea Senei) și traduceri din André Chénier și Béranger. SCRIERI: Preludii, pref. Al. Macedonski, București, 1875. Repere bibliografice: Bonifaciu Florescu, „Preludii”, „Românul”, 1876, 30 ianuarie; Predescu, Encicl., 900; Al. Macedonski, Opere, III, îngr. și introd. Adrian Marino
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290576_a_291905]
-
merge la război de Ernie Pyle, Jurnalele lui Ciano și Rommel, Evadările mele de generalul Giraud ș.a. Eugen Relgis publică, de asemenea în serial, o traducere după Jucătorul de șah de Stefan Zweig. Un anume interes literar prezintă cele mai multe dintre evocările și mărturiile tipărite sub genericul Viața romanțată a orașelor noastre, având ca autori pe Ionel și Al. O. Teodoreanu (Iașii de ieri și de azi), Tudor Teodorescu-Braniște (Piteștii), Tudor Mușatescu (Suvenir din Câmpulung), N. Carandino (Brăila), Gala Galaction (Turnu Măgurele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288235_a_289564]
-
ceea ce presupune o purificare de „toxine” a vieții literare. De aici, destule aprecieri tranșante, chiar brutale. Lăudând ceea ce crede că e de lăudat, C. nu menajează nonvaloarea. Răzleț, se ivesc aici unele caracterizări inspirate, și tot așa în cartea de Evocări (1980), care însumează portrete de scriitori, deformate de o abuzivă tușă sociologizantă. Plin de rele umori, șarjând gros și într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]