1,801 matches
-
ființei: Heidegger și Nietzsche Toate adevărurile duc spre un singur adevăr dar potecile sunt întrerupte. "Îmi privesc uneori mâna, gândindu-mă că țin în mână destinul umanității: îl rup inevitabil în două, înaintea mea, după mine..."143. Aceste cuvinte ale exaltării, așternute pe hârtie de Nietzsche cu puțin înainte de criza finală într-un fragment din 1888, emană o strălucire singulară: o lumină care atrage, dar care nu strălucește îndeajuns. Dimpotrivă, sunt cuvinte care, transformate aproape într-o pecete a operei sale
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
îi va ridica ipoteca 208. Este bine cu toate acestea să nu ne facem iluzii: nu doar pentru că eternul feminin este în esență schimbător, ci pentru că nu există vreun raționament al lui Caraco care să nu ascundă in cauda venenum. Exaltarea principiului feminin se transformă în respingerea femeii în carne și oase, așadar a sexului și a vieții. Adevărul iese la iveală examinând atent frazele sale asupra temei: "Politica mea constă în faptul de a opune femeii principiul feminin, adopt un
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
11 : „m-a mâhnit de biata Zamfitiță, că este bolnavă!”participarea empatică la suferința celor apropiați. SCRISORI ( II ) 9 Către VASILE CONTA p. 190, r. 7 8 : „parcă înnebunisem de entuziasm, și de, prost oi fi, dar inimă mare am.” exaltarea și împărtășirea bucuriei apropiaților, motivată de noblețea construcției sufletești, desprinzându-se de aici și modestia persoanei în cauză, schițată prin autopersiflare. 10 Către A.C. CUZA p. 191, r. 9 10 : „sufletele nobile mai degrabă se uită pe sine.” dedicarea absolută
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului tipic arghezian („și prin viespi, albini, aspide. Prin venin și miere dulce”), cu învăluiri apoi, „prin hronic de Neculce” sau „cu dulci și vechi... și antice rostiri”, dar și cu inflexiuni ale baladescului sau al parodicului, firește, demonstrând
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
refractară absolută. Între - 50 mV și -80 mV este cuprinsă perioada refractară relativă, în care pragul de excitabilitate al fibrei miocardice este crescut și un stimul mai puternic poate provoca apariția unei contracții. După perioada refractară relativă urmează perioada de exaltare a excitabilității (în care se obține o contracție prin acțiunea unui stimul sub valoarea pragului) iar după aceea survine o normalizare a excitabilității. Repolarizarea durează mai mult de 300 ms. (fig. 17). Stimulul fiziologic care provoacă contracția miocardului este generat
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
autentic care exprimă o părere cu atât mai autoritară întrucât vine din partea unui admirator și apologet al noutății franciscane; după patru ani de experiență (1216-1220), își păstrează poziția entuziastă în această privință; ba mai mult, își exprimă îngrijorarea înaintea pericolului exaltării tinerești și necontrolate ce ar putea atrage vocații nepotrivite mișcării franciscane. Am urmat pasajul din HUYGENS (op. cit., 123-133), care prezintă la începutul scrisorii trei grupuri de destinatari: papa Honoriu, maestrul Giovanni de Nivella, superioara mănăstirii din Aywières; acest indiciu presupune
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în genunchi, cu fruntea în țărână
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ale lui Tiberiu (Caesar cum Caesare), precum și cele ale Liviei. Este o ocazie bună pentru Ovidiu, pentru a ridica în slăvi, cu elogii deosebite, membrii casei imperiale. Nu se simte însă nici o sinceritate, nici o emoție caldă în spatele cuvintelor false ale exaltării exagerate 275. Mai mult, e de-a dreptul evident și scontat scopul pe care-l are în vedere poetul printr-o astfel de atitudine adulatorie: și anume să obțină iertarea de la înalta autoritate a momentului. "Iartă și suspendă loviturile îndreptățite
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
această linie de strămoși (cărora li se adaugă prin alianță numele celor din familia Cotta), trebuie să cugete că priește tradiției lor să ajute un prieten căzut (v. 103-110). Aici reapare un element care a fost evidențiat în repetate rânduri: exaltarea nobleței străvechi a destinatarilor scrisorilor ovidiene, în contrast subînțeles și uneori explicit, dar întotdeauna clar și semnificativ -, cu lipsa de noblețe a acelor homines novi ai lui Augustus, inclusiv a împăratului în persoană. Trebuie să subliniem faptul că Ovidiu stabilește
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sa să poată să ajungă dincolo de ferocii Geți. Se va afla de la toți că Sextus este cauza și protectorul salvării lui și că Ovidiu este al lui chiar mai mult decât dacă l-ar fi cântărit în aur. Cu această exaltare a lui Sextus Pompeius se termină această ultimă scrisoare pe care i-a dedicat-o Ovidiu. Privind cu ironie, s-ar putea afirma că, în ochii lui Ovidiu, Sextus Pompeius s-a bucurat de cea mai mare stimă și considerație
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
faimos erou (ille) cu voce rugătoare de exilat a cerut ajutor unuia dintre susținătorii lui, și acel erou, de care asculta întreaga urbe, a devenit cel mai nenorocit dintre toți oamenii"289. Și în Fasti (I, 603-604) se regăsește aceeași exaltare: O mare Pompeius (Magne), numele tău este măsura faptelor tale; [dar cel care te-a învins este mai mare decât acel nume]. Dacă există totuși o anumită înrudire între familia lui Sextus Pompeius și cea a lui Paulus Fabius Maximus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
marele Cezar să te aprobe întotdeauna!". Se pare că aici Ovidiu îi atribuie lui Cornelius Severus însuși origini regale. Așadar, eposul său carmen regale s-ar situa pe linia tradiției autorului însuși. Și aici avem de-a face cu aceeași exaltare față de noblețea antică, cu atât mai mult cu cât originea era de-a dreptul regală. Pe Sulmonez îl mâhnește depărtarea de Roma și de prieteni, lipsa unui teren pe care să-l poată cultiva cu propriile mâini... ar fi dispus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
s-a interesat de soarta soțului în exil, dar nu e mai puțin evident că, o persoană care cunoaștea o altă cauză a exilului sulmonezului, în afară de cea mărturisită și oficială din carmen, putea înțelege o asemenea expresie ca pe o exaltare propriu-zisă a adevăratei cauze a relegării, cu care Ovidiu se mândrea și o incita și pe soție să facă la fel. În epistola Tristele, V, II (adresată poate soției sau lui Paulus Fabius Maximus), poetul comunică că e sănătos; corpul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
V, 427): acest lucru demonstrează un efort de fantezie etimologică, care încerca să lege ideea de Maius, Maia de cea de Magnus, și implicit de Maximus, pentru a aduce întotdeauna, dacă nu un explicit, cel puțin un implicit tribut de exaltare a casei Fabia prin măgulitorul epitet de Maximus. În schimb derivarea etimologică la care s-a mai făcut trimitere a Fabii-lor din Fovii și a Fovii-lor din fovea "gaură, capcană pentru lupi", se leagă de tradiția Lupercilor, "tovarășii lupului" (Wolfsgenssen
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ia măsuri drastice împotriva lui și să rămână inflexibil în decizia luată. Fermitatea lui Augustus se explică prin faptul că Împăratul a evaluat corect adevăratele interese ale lui Ovidiu și ale lui Fabius, unul adula, celălalt accepta, favoriza, alimenta această exaltare din partea unui prieten apropiat și rudă. Nu era loc de iluzii. Augustus a ținut bine minte atitudinea lui Paulus și cu următoarea ocazie avea să se arate nemilos față de el. Ovidiu și Marcia aveau, deci, dreptate când se acuzau de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ceaușiste. În 1976, istoria "patriei și partidului" înlocuiește oficial marxism-leninismul (rebotezat "socialism științific") în programa tuturor formelor de învățământ, devenind materie obligatorie și în instituțiile universitare. În acest context, resurgența interbelicului, care unea farmecul fructului oprit până mai ieri cu exaltarea oficializării, a creat impresia unei eliberări autentice. În subsidiar, anexarea selectivă a tradiției interbelice a neutralizat în mare măsură discursul de opoziție, destructurat de preluarea unor teme până atunci definitorii antisovietismul, antibolșevismul, discursul național în repertoriul oficial. Aceasta cu atât
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ar intenționa, în sfârșit, să transmită o emoție personală, sau măcar umbra unei trăiri cât de cât autentice. În ciuda a ceea ce anunța, relatarea întârzie să devină confesiune, pentru a recurge la aceleași trucuri retorice antrenate a simula, cumplit de fals, exaltarea: "[...] mi-ar trebui ochii și mintea unui grec de pe vremea lui Homer spre a-mi putea exprima în cuvinte zguduirea sufletească ce resimt la ivirea triumfătoare a soarelui, a în veci tânărului Helios"27. Din păcate nu cuvintele poartă vina
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-o și cântat-o?"35. Răspunsul e, se subînțelege, negativ, și reclamă refugiul în bibliotecă. În proza de ficțiune Lovinescu nu preia decât rareori fragmentele descriptive, de a căror convenționalitate își va fi dat seama, lucid, ca și de falsitatea exaltării de voiajor, din moment ce ține să precizeze într-un loc, excedat de atâta frumusețe: "Știu că e de rigoare să admiri toate acestea, să treci în extaz pe dinaintea unor frescuri șterse". De aceea, secvențele "revizuite" sunt scoase cu precădere din alt
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la tiparul originar al tragediei, și anume la acele piese ancorate în mit și axate fie pe afirmarea sentimentului de apartenență organică la o colectivitate (ca în tragediile lui Eschil, unde rolul corului e predominant și determină "acțiunea"), fie pe exaltarea virtuților individuale, prin care omul își înfruntă destinul (ca în teatrul lui Sofocle, de pildă). În acest sens, fondul melodramatic vizat de Lovinescu în Oedip rege52 ar viza ambele tipuri de catharsis, atât cel al identificării cu eroul, cât și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
spectacol facil, trivial e drept, cu un efect terapeutic garantat (din cauza constituției bicisnice a naturii umane), găsind-o așadar vinovată de "egoism" și de o "purificare fățarnică". Prin urmare, în melodramă singura formă de "artă" accesibilă tuturor "fiecare își găsește exaltarea sentimentelor lui bune", grație cărora "compătimim cu cei ce sufăr și ne indignăm împotriva asupritorilor". Finalul fericit asigură în felul acesta o compensație morală binevenită, dată de evaziunea superficială care ne face "să creștem în propriii noștri ochi". Pentru că ne
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cîteva zile, de a căror plăcere îmi aduc adesea aminte. Multe am vorbit noi atunci despre aceste frumoase părți ale Evropei, care se numesc Țările Românești și despre poporul frumos ce locuiește în sînul lor. Aprinși amîndoi de o nobilă exaltare, deși poate cam părtinitoare, am declarat într-o unire că patria noastră e cea mai drăgălașă țară din lume, și neamul românesc unul dintre neamurile cele mai înzăstrate în daruri sufletești. Ce puternice simțiri se deșteptaseră atunci în noi, la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a dat lui Moise o misiune similară, folosind aceleași cuvinte. Acesta a fost cel mai bun discurs din palmaresul lui George W. Bush, unul pe care admiratorii săi l-ar considera o sursă de inspirație, iar detractorii, o dovadă de exaltare. El amintea de primul mandat al președintelui, în timpul căruia acesta a ripostat împotriva celui mai cumplit atac din istoria Statelor Unite, a condus America în două războaie, a stârnit pasiuni atât în rândul liberalilor, cât și al conservatorilor, a îndepărtat țara
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
o sută și ceva de ani in urma, la apariția publicității comerciale și a RP. Desigur, n-ar fi nimic rău dacă "epistemocentrismul" pe care il încurajează specialiștii în RP. ar rămâne, în sine, doar o strategie de RP., insă exaltarea specificității, ca orice fel de închidere (a unui grup, a unei discipline) are, pe lângă efectul benefic imediat al întăririi solidarității interne, consecințe dăunătoare pe termen lung, printre care și slăbirea adaptabilității, cu efecte dezastruoase în vremea noastră. Acesta este motivul
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
am citat anterior ne avertizează asupra excesului informațional din societățile noastre. Ideea nu este tocmai nouă, ea încolțind probabil în mințile criticilor media o dată cu începuturile comunicării de masă. În schimb, este noua și lăudabila intenția de a contraargumenta lucid față de exaltarea pe care o induce ideea unei intensificări paroxistice a schimburilor informaționale din cadrul societăților contemporane. Iar cei care se entuziasmează în fața potențialului de schimb pe care il conține ideea conectării permanente la o rețea de informații nu sunt nici puțini și
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
afișarea orientării progresiste sau conservatoare a unui individ. Reprezentările sociale ale autorității și puterii sînt așadar programe potențial active din care se inspiră cîteva soluții la probleme concrete ce pot conduce sau nu la anumite derive autoritariste, naționaliste sau la exaltări rasiste. 3.2.2. Subiecți și obiecte în reprezentări Studiul atitudinilor și cognițiilor din timpul anilor șaptezeci-optzeci, luînd în considerație factori mai complecși de natură contextuală, se va apropia, teoretic și practic, de studiul RS. Noțiunea de cunoaștere (C) capătă
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]